57,527 matches
-
în scenariul peratologic căruia încercăm să-i trasăm contururile "dincolo" nu înseamnă pășirea în regiunea situată în afara limitei, ci limita însăși introdusă în sistemul proiectiv al călătoriei. Limita este țărmul celălalt, regiunea situată "de partea cealaltă" în raport cu țărmul de pe care călătoria începe. Limita nu este nici o clipă resimțită în negativul ei (și, anticipând, putem spune că la greci ea nu a fost niciodată resimțită astfel), și tocmai de aceea ea nu este de depășit, ci de atins. Determinarea limitei ca "dincolo
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la intimitatea ființei eline pornind de la felul în care s-au îmbinat elementele obiective și subiective ale semantismelor radicalului *per- într-un complex care, la început, a vizat cucerirea unor limite așezate dincolo de puterea percepției imediate? Pentru lumea spiritului, marile călătorii originare au avut semnificația transpunerii limitelor fizice într-un sistem proiectiv care a făcut cu putință deschiderea dialogului dintre conștiință și limită. Neutralitatea lumii fizice a fost anulată, în măsura în care ea a devenit obiectul și prilejul unei încercări (peira). De aici
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat în lumina "universalului concret", deci a faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a luat ființă. Luăm trenul de 945 către Sibiu. Pe drum, Noica îmi dă să răsfoiesc "Steaua", "Luceafărul", tăieturi din "Le Monde". Pe peronul bucureștean părea impacientat că nu găsește un ziar de astăzi. Îl descopăr
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o bucurie am simțit și ultimii ani de închisoare. Cei zece ani de la Centrul de Logică, începînd din 1964, au constituit ieșirea mea în social, exact cât am avut nevoie. Orice împlinire, alta decât în cărți - profesoratul, un mariaj reușit, călătoria - m-ar fi pierdut poate. Cărțile sânt mărturia sănătății mele și orice altceva aș fi făcut, orice împlinire aș fi avut m-ar fi făcut să regret viața în forma pe care deja am trăit-o." Trecem la biografia ideii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Sprache (1949). Nu am reținut nimic interesant (decît că poporul german nu s-a născut pe baza unei unități politice sau geografice, ci a uneia de limbă). Andrei ne-a citit apoi cele șase pagini scrise în cursul zilei, despre călătoriile în Italia și peisajul ideal. Excelent ca întotdeauna. Însă problema în sine îmi pare să aibă un plafon teoretic fatal. Noica îmi sugerează să răsfoiesc (el tocmai a făcut-o) recent apărutul Șăineanu (Basmele romîne), pentru problema peratologicului (inexistența limitei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lăsată pe dinafară în ușă. În cameră este întotdeauna cald și miroase a tutun de pipă. Ne prinde mâna în mâinile lui, bătîndu-ne încetișor dosul palmei, întru regăsire tandră și pact reînnoit de statornică prietenie. "Mă pot lipsi de o călătorie mereu amânată în Grecia, mă pot lipsi de București, dar de voi văd că nu mă pot lipsi. Ați venit într-un moment bun: Scrisorile despre logică și Cartea arheilor lâncezesc deocamdată, așa că sânt gata să vă slujesc pe voi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
perdea groasă de fum peste privirea și înțelegerea mea. Văzută dintre pereții de vată ai vieții mele, România ― nu exista nici o îndoială ― nu era Mexicul: nici măcar așa cum o cunoscusem eu, tăvălită în comunism și în praful Istoriei. Apoi au venit călătoriile, fatal însoțite de șocurile reintrării în țară, filmele lui Pintilie, "noi" văzuți cu ochii Europei, clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei, corupției, comerțului cu copii și prostituției. O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu-l privește decât pe cel care l-a visat. Obiceiul de a povesti vise pleacă de la prezumția că tot ce trăiesc eu cu oarecare intensitate poate interesa pe altul. Or, senzațiile sau emoțiile sânt greu transmisibile. Nici deliciile unei călătorii nu pot fi împărtășite, și nici raportul pe care îl ai cu o piesă muzicală. Nimeni nu te poate urma prin cotloanele întortocheate ale unui vis, pentru că nu anecdotica contează aici, ci atmosfera și frisonul. Nu e întîmplător că Cioran
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe care le aveam în față intuise de la bun început secretul scrisului: intrarea în comuniune prin nevoia de a pune la dispoziție. Iar la dispoziție pot fi puse emoții, experiențe, gânduri, cunoștințe. Toate cărțile adevărate sânt la origine cărți de călătorii: autorul lor pătrunde pe un teritoriu necunoscut, indiferent care este acela ― insula Galapagos, atomul, sufletul, celula, războiul troian, o religie străină, infernul, o populație, transcendentul ― și vrea să le spună celorlalți ce a văzut acolo. Toată istoria civilizației, toată istoria
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însă, este vorba de o experiență singulară pe care, pe lume, au mai făcut-o doar câțiva oameni: cei care, ca și noi, au pătruns în acest tunel deschis de mintea unui om și care reprezintă, poate, cea mai lungă călătorie a gândului către "capătul nopții". Nici unul dintre traducătorii lui Sein u. Zeit nu s-a încumetat să spună ce anume a trăit. Singurătatea celui care a făcut-o este oarecum la fel de mare ca aceea a lui Heidegger însuși când a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am obținut deja după două săptămâni este senzația de înșurubare în lucru, de avansare lentă și sigură către un capăt pe care nici nu mai îndrăzneam să-l visez. În orice caz călătorim, este neîndoielnic că e vorba de o călătorie, de pătrunderea în cel mai exotic ținut al lumii, de acel "altceva" absolut pe care îl aduce cu sine filozofia și care îi dă celui căruia i se revelează mai întîi stupoarea că ceilalți pot trăi ignorând existența acestui peisaj
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că ceilalți pot trăi ignorând existența acestui peisaj, iar apoi trufia apartenenței la cercul minuscul al celor care au ajuns să contemple în felul acesta "esența lumii". Este interesant că atunci când ne dedăm, zilnic, acestui exercițiu de contemplare, când în călătoria noastră inspectăm fiecare bucățică din ce ne iese în cale, de la fiecare pietricică a drumului și până la formațiunile nemaiîntîlnite care ne taie respirația și ne fac să scoatem la tot pasul mici țipete de admirație, sîntem îmbrăcați identic, aproape într-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
presupun un "cult al morților", nu s-au îndoit o clipă că există un "pe urmă" și un "dincolo". Toate presupun rupturi de nivel, praguri, treceri, tărâmuri diferite, vehicule, luntrași, zei psiho-pompi. Toate presupun desprinderi ale sufletului de trup, apoi călătorii ale sufletului, halte și etape. Există o morfologie a peisajului străbătut, o cronologie a acestei călătorii, un punct terminus al ei. Pe scurt, toate religiile dezvoltă o scenografie a lui "apoi" și "dincolo". În marile religii lucrurile se complică, apar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și un "dincolo". Toate presupun rupturi de nivel, praguri, treceri, tărâmuri diferite, vehicule, luntrași, zei psiho-pompi. Toate presupun desprinderi ale sufletului de trup, apoi călătorii ale sufletului, halte și etape. Există o morfologie a peisajului străbătut, o cronologie a acestei călătorii, un punct terminus al ei. Pe scurt, toate religiile dezvoltă o scenografie a lui "apoi" și "dincolo". În marile religii lucrurile se complică, apar articulații între "aici" și "acolo", armonii subtile, oglindiri, ierarhii, unificări succesive, stări ale ființei, principii crescătoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui necunoscut, Într-un vagon arhiplin, sau pur și .simplu Întinși pe jos ne fascinau. Ni se păreau mai reali decît cei care veneau În vizită la noi. Într-o noapte, Întorcîndu-ne de la Cannes la Paris, i-am văzut pe călătorii de clasa a treia bînd apă de la cișmelele de pe peronul unei gări; un muncitor ți-a oferit apă Într-un bidon soldățesc; ai băut pe nerăsuflate și mi-ai aruncat imediat după aceea o privire triumfătoare, conștientă că făcuseși prima-ispravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era fermecătoare și plîngea În fiecare noapte Într-un dormitor separat, ca să se poată odihni puțin, sărmana. Acum totul se sfîrșise. Tata a murit cînd și ultimul dintre frați s-a plictisit să tot Întrebe cînd se Întoarce tata din călătorie, cînd mama n-a mai plîns și a ieșit Într-o seară În oraș, cînd s-au terminat vizitele musafirilor, care intrau tăcuți și treceau prin fața celui mai Întunecos salon al palatului (arhitectul se gîndise și la asta), cînd servitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să acționeze repede, nu trebuia să piardă nici un minut. Au Început imediat pregătirile, informațiile cerute prin telefon la agențiile de voiaj, formalitățile În vederea obținerii pașaportului, pregătirea valizelor care te Înnebunea. Toată lumea din palat vorbea În șoaptă de cînd se anunțase călătoria și Julius află că Statele Unite nu erau unul și același lucru cu Central Park care fusese instalat de cîtva timp pe CÎmpul lui Marte, plin de călușei și lanțuri și nenumărate puncte de atracție În engleză; Statele Unite erau mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de Paris. Domnul Juan Lucas avea să se ocupe de asta cînd va sosi momentul. Erau Înconjurați de prietenii domnului și aveau parte de o primire excelentă peste tot. Ea se simțea puțin mai liniștită. Cu atîtea treburi și atîtea călătorii cu avionul reușise să alunge gîndurile triste. Dimineața asta fuseseră invitați să facă o plimbare cu iahtul (Susan folosea cuvîntul englezesc yacht). Pe mare se vor putea odihni foarte bine. Marea fusese Întotdeauna odihnitoare pentru ea. Erau bucuroși că Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl cam luau peste picior. Cu simpatie, de bună seamă; cu simpatie și respect, fiindcă mister devenise un fel de instituție a pieții, pictînd tot timpul, lungindu-se la vorbă tot timpul, istorisind tot timpul povești despre țara lui, despre călătoriile lui, stînd tot timpul cu pipa În gură și pe deasupra bîlbîindu-se. Îi era foarte greu să se Înțeleagă cu localnicii, dar nu se dădea bătut. CÎteva minute mai tîrziu, Își luă rămas-bun de la toți și se duse cu Julius pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tine. SÎntem cununați numai de două ore și mergem să mîncăm la un restaurant din Onslow Gardens. Ce n-aș da să fii și tu cu noi! Am fost fericită cînd am aflat că te-ai făcut bine. În curînd călătoria noastră ia sfîrșit. Mai avem de mers la Veneția, la Roma, nu știu prea bine, dar pregătirile pentru Întoarcerea la Lima au și Început, fiindcă vrem să ajungem cît mai repede. Vom petrece o vară frumoasă la Lima cu unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
așa, cu grămada, fără să stea să aleagă ceva anume pentru fiecare; băuturi rare, foarte fine; podoabe, lămpi, bijuterii; o mulțime de colecții de pipe Dunhill cu pungi de tutun din piele și futac de fildeș pentru fiecare. Fusese o călătorie fericită, prea scurtă din păcate, acum cînd se Întorseseră la Lima. Era imposibil să rezumi totul așa, În cîteva cuvinte. O să aibă tot timpul să-i Întrebe. Tot ce-ar fi putut povesti era puțin pe lîngă ce văzuseră, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O să aibă tot timpul să-i Întrebe. Tot ce-ar fi putut povesti era puțin pe lîngă ce văzuseră, În sfîrșit, de asta se vor ocupa cronicile mondene cu „inimitabila lor neghiobie“, cum spunea Juan Lucas. O să tot vorbească despre călătoria lor pînă cînd ceilalți o să se sature să-i tot asculte... În chestiunea asta nu mă amestec: aparține eului profund al locuitorilor Limei; niciodată nu va fi perfect lămurită: nu se va ști dacă vor să călătorească sau nu, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zi de dimineață sună Susana Lastarria. Susan simți un ciudat amestec de milă și silă auzindu-i glasul la telefon. Cu o admirabilă resemnare Îi suportă o jumătate de oră invidia și-i povesti tot ce voia să afle despre călătoria lor, despre cununie, despre tot. În sfîrșit, cînd ea credea că totul s-a terminat, Susana o Întrebă dacă serba ziua de nume a lui Julius. Susan făcu un efort titanic pentru a-și aminti, a surprinde și a exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o parte, se uitau cu zîmbete stînjenite spre ușa din pragul căreia Juan Lucas, Santiago și Bobby, care veneau direct de la golf, urmăreau scena ironici, batjocoritori, făcînd-o să se simtă puțin rușinată. Acum hotărîrea era luată. În primele zile după călătorie, avusese multe Întîlniri de afaceri și nu se putuse ocupa de asta. Dar acum Își reluase antrenamentele de golf și avea mai mult timp de gîndire. Primele zile de la Întoarcerea dintr-o călătorie sînt Întotdeauna foarte grele. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]