51,663 matches
-
cea de-a doua secvență piroclastică. Existența unor blocuri de rocă ignimbritică riodacitică rocă care are un contur neregulat (1,5 x 2 m) la baza celei de-a doua secvente piroclastice indică momentul de punere în loc a neck-ului. Roca ignimbritică conține enclave de roci vulcanice (îndeosebi riolite), tufuri grosiere și fine, dar și fragmente de gresii. Se pot observa cu ochiul liber crăpături de răcire ale rocii, iar la microscop se pot observa deformarea plastică a sticlei vulcanice și
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
piroclastică. Existența unor blocuri de rocă ignimbritică riodacitică rocă care are un contur neregulat (1,5 x 2 m) la baza celei de-a doua secvente piroclastice indică momentul de punere în loc a neck-ului. Roca ignimbritică conține enclave de roci vulcanice (îndeosebi riolite), tufuri grosiere și fine, dar și fragmente de gresii. Se pot observa cu ochiul liber crăpături de răcire ale rocii, iar la microscop se pot observa deformarea plastică a sticlei vulcanice și opacitatea biotitului , datorită vâscozității și
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
a doua secvente piroclastice indică momentul de punere în loc a neck-ului. Roca ignimbritică conține enclave de roci vulcanice (îndeosebi riolite), tufuri grosiere și fine, dar și fragmente de gresii. Se pot observa cu ochiul liber crăpături de răcire ale rocii, iar la microscop se pot observa deformarea plastică a sticlei vulcanice și opacitatea biotitului , datorită vâscozității și temperaturii ridicate a topiturii ignimbritice. Neck-ul prezent are o grosime de aproximativ 30 m la bază și de aproximativ 70 m în
Jichișu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300335_a_301664]
-
fiind: Cornul Fundăturii-571m, D.Măgura, D.Jiuța, D.Laz, D.Coasta Mare. De-a lungul râului Sălătruc se află o luncă asimetrică, cu lățime de până la 0,7km și cu lățimea mai mare în aval de confluența cu Valea Gugii. Rocile care apar pe teritoriul satului fac parte din categoria rocilor sedimentare: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri. Legat de formațiunile argiloase și marnoase apar alunecări de teren de tip lenticular pe Coasta Mare și D.Gropi, care au fost stabilizate
Rugășești, Cluj () [Corola-website/Science/300350_a_301679]
-
Coasta Mare. De-a lungul râului Sălătruc se află o luncă asimetrică, cu lățime de până la 0,7km și cu lățimea mai mare în aval de confluența cu Valea Gugii. Rocile care apar pe teritoriul satului fac parte din categoria rocilor sedimentare: argile, marne, gresii, conglomerate, nisipuri, pietrișuri. Legat de formațiunile argiloase și marnoase apar alunecări de teren de tip lenticular pe Coasta Mare și D.Gropi, care au fost stabilizate prin lucrări tehnice și culturi de pomi fructiferi. Clima satului
Rugășești, Cluj () [Corola-website/Science/300350_a_301679]
-
bărbat călare. Monumentul descris pare a fi un perete de aedicula, iar ansamblul descoperirilor ar putea indica existența în acest punct a unei "villa rustica". În anul 2016 ,pe raza comunei , în satul Aruncuta s-a găsit un topor din rocă dura de bazalt, șlefuit și perforat la dimensiunile: lungime = 105 mm., lățime = 75 mm. și grosime topor = 35 mm. Orificiul pentru coadă toporului are forma unui trunchi de con { pentru o mai bună fixare } , în care baza mare are 2O
Comuna Suatu, Cluj () [Corola-website/Science/300357_a_301686]
-
de la Boarța, iar în anul 1967, un sătean, a descoperit un tezaur monetar compus din 251 monede din argint, emise în perioada 1600 - 1707 în mai multe regiuni din Europa. În anul 2016 un sătean a găsit un topor din rocă dura de bazalt, șlefuit și perforat la dimensiunile: lungime = 105 mm., lățime = 75 mm. și grosime topor = 35 mm. Orificiul pentru coadă toporului are forma unui trunchi de con { pentru o mai bună fixare } , în care baza mare are 2O
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
0,4 metri, sub care există izvoare de apa freatică cu apă potabilă. Nivelul apei la puțul realizat se păstrează relativ constant în tot cursul anului datorită stratului de marna aflat sub stratul de argilă. Tuful de Ghiris este o rocă vulcanogen - sedimentara, care s-a format în urmă erupțiilor vulcanice de pe catena muntoasă a Carpaților Orientali și a Munților Apuseni, cu depunerea cenușei vulcanice pe fundul marin ce acoperea,la vremea respectivă, Bazinul Transilvaniei. În cazul de față, deplasarea maselor
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
de metri, sunt depuse straturi groase de sedimente, care nu apar la suprafață. Acest strat sedimentar, a cărui grosime totală depășește 3.000 de metri, poate îi separată în trei complexe stratigraiîce: cuvertura inferioară a platformei (paleozoic-mezozoic), construită predominant din roci carbonatice (calcare, delamite), la care se adaugă cele detritice (gresii, cuartitice și silicioase argilate), cuvertura intermediară formată din roci detritice (gresii, marne, argile, nisipuri) și cuvertura superioară cuaternara, ce constituie rocile la zi, alcătuite din depozite fluvio-lacustre, fluviale și eoliene
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
totală depășește 3.000 de metri, poate îi separată în trei complexe stratigraiîce: cuvertura inferioară a platformei (paleozoic-mezozoic), construită predominant din roci carbonatice (calcare, delamite), la care se adaugă cele detritice (gresii, cuartitice și silicioase argilate), cuvertura intermediară formată din roci detritice (gresii, marne, argile, nisipuri) și cuvertura superioară cuaternara, ce constituie rocile la zi, alcătuite din depozite fluvio-lacustre, fluviale și eoliene (pietrișuri, nisipuri, luturi) și loess, a căror grosime poate ajunge în regiunile de maximă afundare până la 100 m. Mantaua
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
stratigraiîce: cuvertura inferioară a platformei (paleozoic-mezozoic), construită predominant din roci carbonatice (calcare, delamite), la care se adaugă cele detritice (gresii, cuartitice și silicioase argilate), cuvertura intermediară formată din roci detritice (gresii, marne, argile, nisipuri) și cuvertura superioară cuaternara, ce constituie rocile la zi, alcătuite din depozite fluvio-lacustre, fluviale și eoliene (pietrișuri, nisipuri, luturi) și loess, a căror grosime poate ajunge în regiunile de maximă afundare până la 100 m. Mantaua groasă de loess cuaternar face că formațiunile mai vechi să nu fie
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
este formată din nisipuri, pietrișuri și argile, în care văile (cu apă ori părăsite) sunt adâncite și prezintă maluri abrupte. Rețeaua hidrografică aparține bazinului hidrografic al râului Gilort care primește în aceasta apele din văile satelor comunei. Solurile - formate pe rocile argiloase sunt solurile brune de pădure slab erodate, care au un conținut moderat de humus și azot, fiind însă insuficient dotate cu fosforoși potasiu mobil. Solurile acestea necesita amendamente cu îngrășeminte chimice și naturale. Predominante sunt solurile de luncă, solurile aluvionare
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
de dupa eocen-miocen,adică pliocen-pleistocen, cu statornicire în cuaternar. Zona unde se află orașul Mătăsari e o zonă în același timp colinara, subcolinară și de depresiune plata, cu un climat propice diverselor culturi, solul prezentând un puternic orizont argilos. Depozitele de roci ale zonei prezintă mai ales argile și nisipuri argiloase, nisipuri curate și marne, unde se găsesc puternice stratificări de lignit, iar către suprafață apărând, uneori în aflorimente (până la al doilea Război Mondial), cărbunele numit aici „siga”. Apele din zona localităților
Comuna Mătăsari, Gorj () [Corola-website/Science/300462_a_301791]
-
britanic Osmond Fisher ("1817-1914") „Physics of the Earth`s Crust, 1881” nota în subsolul p. 289 : Primele consemnări privind manifestări ale fenomenelor izostatice datează din perioada Greciei antice. Mai mulți autori (printre care și Aristotel) au consemnat faptul că "în rocile de pe vârfurile unor munți se găsesc fosile ale unor animale marine", concluzionând că "acestea s-au format în mare și apoi au ajuns în poziția actuală", dar ei nu indică nici un mecanism plauzibil pentru acest fenomen. În sec. XV , în
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
1840 geologii francezi Ours-Pierre-Armand Petit Dufrénoy ("1792-1857") și Elie de Beaumont ("1798-1874") observă în Pirinei o abatere negativă de la verticală pe care o explică astfel: "„scoarța situată sub munte nu poate fi decât mai puțin densă decât densitatea medie a rocii din jurul ei”". În decembrie 1854 , matematicianul englez Henry Pratt ("1809-1871"), într-o comunicare făcută la Royal Society arată că adevăratul motiv al discrepanței constatate de topometrul și geograful englez George Everest ("1790-1866"), între distanțele calculate prin "triangulație" și cele determinate
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
scăderea atracției gravitaționale"), Pratt și Airy au emis în perioada 1854-1870 , două ipoteze diferite și complementare, ambele fiind caracterizate mai târziu ca izostatice . Atât Airy cât și Pratt presupun că "iregularitățile suprafeței terestre" sunt echilibrate de "diferențele de densitate a rocilor de sub elementele topografice" ale scoarței terestre. Esența (în ambele ipoteze), este că "coloanele de rocă de secțiune egală" situate deasupra unui anumit nivel din stratul profund al Pământului, numit „"nivel de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
complementare, ambele fiind caracterizate mai târziu ca izostatice . Atât Airy cât și Pratt presupun că "iregularitățile suprafeței terestre" sunt echilibrate de "diferențele de densitate a rocilor de sub elementele topografice" ale scoarței terestre. Esența (în ambele ipoteze), este că "coloanele de rocă de secțiune egală" situate deasupra unui anumit nivel din stratul profund al Pământului, numit „"nivel de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele două ipoteze este că la
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
elementele topografice" ale scoarței terestre. Esența (în ambele ipoteze), este că "coloanele de rocă de secțiune egală" situate deasupra unui anumit nivel din stratul profund al Pământului, numit „"nivel de compensație"” sunt "egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele două ipoteze este că la Pratt cota „"nivelului de compensație"” este "uniformă (aceeași peste tot, sub continente cât și sub oceane)" iar "densitatea rocilor" ce formează coloanele "este variabilă pe verticală", în timp ce
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
egale în greutate (sub „nivelul de compensație” densitatea rocilor este aceeași peste tot)". Diferența fundamentală între cele două ipoteze este că la Pratt cota „"nivelului de compensație"” este "uniformă (aceeași peste tot, sub continente cât și sub oceane)" iar "densitatea rocilor" ce formează coloanele "este variabilă pe verticală", în timp ce la Airy cota „"nivelului de compensație"” este "variabilă" iar coloanele, pe toată înălțimea lor, "au o densitate uniformă ". În 1855 , la puțin timp după după comunicarea din 1854 a lui Pratt , astronomul
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
Conform lui Pratt , "sub nivelul mării" (atât sub oceane cât și sub continente), scoarța terestră "are o grosimea constantă ". Echilibrul se realizează în profunzime, la o adâncime constantă ("nivel de compensație"), aceeași sub continente și oceane. Aceasta implică "variația densității" rocilor în funcție de relief: "cu cât este mai mare altitudinea reliefului la suprafață, cu atât este mai mică densitatea rocilor de dedesubt". În 1864 și 1870 Pratt prezintă alte două comunicări la Royal Society în care-și expune punctul său de vedere
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
constantă ". Echilibrul se realizează în profunzime, la o adâncime constantă ("nivel de compensație"), aceeași sub continente și oceane. Aceasta implică "variația densității" rocilor în funcție de relief: "cu cât este mai mare altitudinea reliefului la suprafață, cu atât este mai mică densitatea rocilor de dedesubt". În 1864 și 1870 Pratt prezintă alte două comunicări la Royal Society în care-și expune punctul său de vedere (bazat pe teoria contracției), cu privire la "cauza existenței depresiunilor și elevațiilor" de la suprafața Pământului: "acestea sunt produsul contracției și
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
se ramifică șoseaua județeană DJ281B, care duce spre nord la Coarnele Caprei și Plugari. Prin comună trece și calea ferată Podu Iloaiei-Hârlău, pe care este deservită de halta de mișcare Belcești și de halta Podu Ulmi. Relieful este dezvoltat pe roci sedimentare, respectiv argile și marne sarmatice cu alternanțe subțiri de nisipuri fine. Relieful actual al comunei derivă dintr-o veche câmpie marină ce s-a înalțat ușor fiind urmată de retragerea mării sarmatice, vechiul relief fiind înlocuit cu un relief
Comuna Belcești, Iași () [Corola-website/Science/298646_a_299975]
-
este un strat de roci dure care includ scoici ale unei plaje de acum 11 milioane de ani a mării preistorice Paratethys, sub forma unui zid aflat spre izvoarele râului Câlnău, în comuna Valea Salciei din județul Buzău. Zidul Uriasilor are un aproximativ un metru
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
Din Buzău se trece podul de la Mărăcineni și se angajează la stânga DJ203K până în apropiere de Vintilă Vodă, după care se merge la dreapta pe DJ204C spre Bisoca și ulterior din nou la dreapta spre Sările pe DC161. În această zonă rocile caracteristice sunt gresiile și marnele. In plus se află într-o pădure seculară, deci într-o zonă în care eroziunea de orice fel este puțin favorizată. Aspectul rocii dă impresia unei construcții făcute de mâna omului, asemeni piramidelor. Unele legende
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]
-
ulterior din nou la dreapta spre Sările pe DC161. În această zonă rocile caracteristice sunt gresiile și marnele. In plus se află într-o pădure seculară, deci într-o zonă în care eroziunea de orice fel este puțin favorizată. Aspectul rocii dă impresia unei construcții făcute de mâna omului, asemeni piramidelor. Unele legende spun că acest zid a fost construit de fiul cel mic al lui Babei Vrâncioaia, pe pămînturile primite de la Ștefan cel Mare. Legende și mai vechi de domeniul
Zidul Uriașilor () [Corola-website/Science/298648_a_299977]