50,557 matches
-
Mantegna, Triumful lui Cezar, iar Pețitorii (1862) se bazează pe un tablou celebru al secolului său, elocvent pentru pictura academică, aparținându-i lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847). Intrând în laboratorul estetic al pictorului, Rapetti relevă faptul că Moreau își apropie tema tot prin intermediul picturii și nu al literaturii, cu toate că este calificat drept "peintre "littéraire"". În ce-l privește pe John Reed, identificarea lui Moreau cu decadentismul "depinde mai degrabă de temele și subiectele sale decât de stilul său"42. Această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Georges Rochegrosse, Moartea Babylonului (1901) care-și găsește un complement potrivit chiar în pictura lui Delacroix, Moartea lui Sardanapal, redate însă în tradiționala manieră "realistă". Moreau depășește însă convențiile picturii academice, pictura sa dobândind o notă caracteristică, ce o apropie de decadentism nu doar prin utilizarea topoi-lor specifici, precum cel al femeii fatale, Salomeea, față de care pictorul manifestă o atenție deosebită, transformând-o într-o figură obsesivă a grației și a cruzimii, ci și prin aglomerarea decorativistă a detaliilor într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
apel deopotrivă la rațiune și simțire. Pe baza unei observații a lui Des Esseintes, John Reed conchide că trăsătura esențială a picturii lui Moreau și cea care-i configurează profilul decadent este fragmentaritatea. "Este în mod special această fragmentare care apropie opera lui Moreau de o altă manifestare a artei decadente"44. Sau, ceea ce Desiré Nisard condamna la poeții latini ai decadenței, focalizarea excesivă a detaliului în detrimentul întregului, devenită caracteristică fundamentală a criticii decadenței începând cu Paul Bourget. Și Edward Lucie-Smith
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
culturi diferite se pot regăsi împreună într-un ecumenism estetic deplin, fără ca acestea să distoneze. Literaturitatea provine și din această construcție a cadrului, a decorurilor somptuare, "la richesse necessaire". "Pictorul avea o viziune de poet asupra umanității: compozițiile sale se apropie de pictura literară; din fericire, idealul său a fost atât de înalt, că a știut să imprime o formă personală gândirii sale; el ne dă esența mitologiilor, religiilor, istoriei prin mijloace pur plastice"47. Cultul frumosului și al "luxului necesar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de erupția Vezuviului în anul 79 î.e.n.. Aveau să fie aduse la lumină o cultură extrem de rafinată și opere de artă precum frescele din Vila Misterelor, decoratorii pompeieni inspirându-se din cultura greacă din epoca helenistică. În Italia, Böcklin se apropie de pictura Renașterii, iar prin intermediul ei, obține o nouă viziune asupra Greciei antice, așezată mai degrabă sub semnul arheologiei sau al filologiei clasice ca deplasare de la formă spre expresie 65. În opinia lui Rodolphe Rapetti, această descoperire devine o marcă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așa cum simt și o văd ei, iar ei fiind oameni fin de siècle o redau în consecință. Iată pentru ce arta lor e artă decadentă, ceea ce nu o împiedică să fie de mare talent"75. Teoria lui Dobrogeanu- Gherea se apropie de ceea ce Moréas denumea "déformation subjective" sau Max Deri "naturalistic permutation". Pentru Dobrogeanu-Gherea, finisecularismul apare aproape ca un reflex mentalitar, decadentismul constituind un corelativ estetic insuficient decantat pentru a configura o estetică propriu-zisă. Teoreticianul a forjat conceptul de decepționism, menit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu buze cărnoase, cu păr abundent și despletit, îl plasează pe Rosetti la antipodul preceptelor lui Ruskin"89. Descrierea "efigiilor feminine" și disocierea de preceptele esteticii ruskiniene subliniază apariția unei noi dimensiuni în pictura lui Dante Gabriel Rossetti, care o apropie de sensibilitatea decadentă, și anume, artificialitatea. Femeile care apar în pictura din această perioadă a lui Rossetti au ceva statuar și sumbru în același timp, marcate de o androginie care le este definitorie și care va constitui una dintre temele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru formă". Teoria pozitiviștilor rimează cu teoria artei pentru artă a lui Theophile Gautier. Bachelin consideră că arta dezinteresată de utilitate, de bine, de adevăr conduce la diletantism la unii și la cultul exclusiv al formei la alții. Formula idealistă apropie pe om de divinitate nu în virtutea credinței, ci a unui reflex creaționist care se manifestă în om sub raport estetic, singurul raport care amintește de condiția celestă a omului înainte de cădere. Opera poartă în ea reflexul creaționist, reprezintă o concretizare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Ambii artiști își făcuseră o parte din studii în străinătate, Mucha la Paris, Marold la München în preajma ecloziunii mișcării secesioniste, ambii capitalizând și valorificând această experiență în raport cu arta națională. Cel puțin în 1905, artistul român se află pe o poziție apropiată de aceea a lui Leon Bachelin în ce privește artele decorative. Iată pasajul care ilustrează viziunea lui Baltazar cu privire la proiectul de Cortină a Teatrului Național, așa cum apărea el în 1905. Tonalitatea generală trebuie să fie una simplă, fără multe variațiuni, dacă se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Leon Bachelin în ce privește artele decorative. Iată pasajul care ilustrează viziunea lui Baltazar cu privire la proiectul de Cortină a Teatrului Național, așa cum apărea el în 1905. Tonalitatea generală trebuie să fie una simplă, fără multe variațiuni, dacă se poate să se apropie de acele camaieux sau grisaille, preparate numai în două tonuri. Numai desenul, desenul să fie corect, academic, fără detalii multe, el trebuind să fie singura calitate de căpetenie a picturii decorative. Cine cunoaște pe Mucha sau pe Marold, poate pricepe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Carnavalul", redactat probabil de un cronicar monden care-și păstrează anonimatul, este însoțit de reproducerile câtorva fotografii ale cabinetului de fotografie "Foto Julietta". Textul însoțitor este elocvent pentru o viziune înnobilată asupra culturii bizantine pe care casa regală și-o apropie: "Ca o caracterizare a acestor vremuri de bizantinism, a făcut frumoasă impresie apariția reginei în costumul unei împărătese bizantine, în vreme ce principesa, generație moștenitoare pe țărmurile Bosforului, s-a arătat în fermecătorul costum de odaliscă"191. Ambele costumații se regăsesc tematizate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sunt întrucâtva ipostaze ale vechiului motiv al prințesei îndepărtate, la princesse lontaine din poezia trubadurilor provensali, motiv preluat ulterior în poezia romantică și simbolistă, dar adaptat revivalului neobizantin anunțat încă de la finele secolului XIX. Spre deosebire de Kimon Loghi, Michel Simonidy se apropie de bizantinism indirect prin intermediul literaturii, și anume piesa lui Victorien Sardou, Théodora (1884), în rolul împărătesei Theodora a Bizanțului fiind distribuită Sarah Bernhardt. În 1903, pictorul produce un afiș pentru această piesă și în special pentru actrița căreia în revenea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
H. Lehmann, la rândul său elev al lui Ingres. Printre colegii săi, atras de arta lui Caroul Duran, se află și unul dintre puținii pictori simboliști americani, John Sargent. În atelierul acestui pictor realizează Mirea un tablou de factură mitologică apropiat de modul lui Arnold Böcklin de a aborda temele mitologice, tablou intitulat Bacanta și Faunul (1877-1878). O descriere elocventă a tabloului o fac doi istorici de artă, George Dragomirescu și Ion Frunzetti, în monografia consacrată pictorului. În abordarea acestei picturi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Theodorescu Sion și Mișu Teișanu Ștefan Popescu primește o bursă la München unde se familiarizează cu Secession-ul aflat în plină ecloziune, își mărturisește deschis admirația față de prerafaeliți și în special față de Burne-Jones, iar în perioada stagiului său francez se apropie de pictorii de la Société Nationale des Artistes Français: Lucien Simon, Charles Cottet, ultimul, elevul lui Puvis de Chavannes și Eugene Carrière. Tot în această perioadă îl va traduce în limba română și pe Edgar Allan Poe. Între 1901 și 1907
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fin, aerian, învăluit într-un aer de mister, în acea notă care îi da caracterul de ceva divin și supranatural: pare că alunecă pe chilimul ireal al florilor moarte, al foilor de sânge și aur. În fund se întrezărește Magdalena apropiindu-se cu un aer de pocăință, de învinsă a vieței, cu o înfățișare de durere mută, de vină care cere iertarea"251. Pictura cu tematică religioasă este mai deschisă sensibilității simboliste, și un alt tablou, Isus potolind valurile, este remarcabil
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
forța gândirii ca simbol al cunoașterii, Sfinxul, dar și ca geniu apoteozat malefic, Zeul Războiului. Pe filiera comentariului dantesc rodinian, geniul apare în dimensiunea sa damnată către care deschide Poarta Infernului. Figurile din piedestal, menite să reflecte travaliul creator, îl apropie la limită de exacțiunile damnaților, geniul singur este capabil să se situeze deasupra acestui nod inform într-o seninătate sceptic-detașată, pe care o evocă versurile finale ale poemului Luceafărul, investite ulterior cu valoare testamentară: "Dar eu în lumea mea mă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o semnificație optimistă, Petru Comarnescu deduce aici un activism sublimat, o angajare socială a poetului în slujba unui umanism de esență utopică. Și Petru Comarnescu stabilește un rol contrapunctic pentru personajele imolate în soclul statuii, într-un fel care-l apropie pe Paciurea de Rodin. "Un bărbat, șezând cu capul în jos, ascuns între brațe, viguros construit, are de o parte și de alta două figuri de femei, una în picioare și aceasta exprimând neliniștea și tristețea. Peste suferința acestor personaje-simbol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
serie de piese de teatru (Petru Rareș, Ștefan cel Tânăr; Mira, Andrei Mureșanu, Cel din urmă mușatin, Gruie Sânger, Bogdan-Dragoș, Decebal, Alexandru Lăpușneanu). Luchian intenționa să înfățișeze un artist complet, expresia unui moment de sinteză al celorlalte arte. Pictorul se apropie de emblematizarea, transformarea figurii eminesciene în efigie, depărtându-se de o abordare "realistă", academizantă a ei. Un alt tablou, În amintirea unui vis frumos, trimite la aceeași poezie "Din valurile vremii". Atât titlul tabloului, cât și poezia indică faptul că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și poezia indică faptul că este vorba de o reverie, de o recuperare fantasmală a imaginii femeii iubite. Chipul poetului este înlocuit cu proiecția onirică, idealizată, a femeii iubite care "răsare" din "valurile vremii". Cu o precizie care însă îl apropie mai mult de tratarea în registru oniric a unui subiect realist în relație cu obsesiile și dorințele pictorului, Luchian se străduiește să păstreze în textura chipului femeii ceva din natura evanescent-efemeră a visului. Imaginea este inconsistentă, cu ceva difuz; Luchian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
5 cm, semnat și datat pe postament, în dreapta cu monograma: 19FS22, inventar 915501, 1922), Ludwig van Beethoven (ronde- bosse în bronz, 48 x 32 x 24 cm, semnat, datat lateral dreapta cu monograma FS 1930, inventar 915502), de care-l apropie originea sa germană. Nota simbolistă devine sesizabilă printr-un demers comparatistic vizând două sculpturi având-o ca model pe Cecilia Cuțescu-Storck, Cecilia Cuțescu Storck (sculptură adosată în marmură, 50 x 38 x 30 cm, nesemnat, nedatat, inventar 915146, 1909) și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și o integrare și a celorlalte arte într-un vast proiect de sinteză. Pe filieră eminesciană, himerele devin expresia ideilor poetice, ideilor creatoare de artă, fluide, într-o permanentă metamorfoză și în contact cu o primordialitate a elementarului, ceea ce-l apropie pe Paciurea de experiența plastică brâncușiană. Într-un interviu pe care sculptorul îl dă lui Ioan Masoff în revista Rampa din 21 decembrie 1924, acesta își precizează viziunea "idealistă" asupra artei în termeni a căror corespondență cu opera sa plastică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în 1927, Premiul Național pentru Sculptură. Paciurea elimină un anumit context cultural specific decadentismului și simbolismului deopotrivă, detaliul a fost diluat până la topire în masa plasmatic-fantasmală a corpurilor chimerice. Artistul urmărește, mai degrabă, relevanța arhetipală, fantasmală a creației, ceea ce-l apropie sensibil de Brâncuși în căutarea unei forme revelatoare, primordiale. Himerele lui Paciurea participă la o cosmologie vizibilă într-o lectură tematică bachelardiană a elementelor, sau accesibilă unei antropologii a imaginarului, așa cum o edifică Gilbert Durand. Cu Himerele sale, Paciurea pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unui fuselaj, din grația unei lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul de forțe al elementarelor Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile sculpturii brâncușiene. Paciurea se află la mijlocul drumului între simbolism și modernism, mai precis, într-o fază crepusculară a simbolismului, și poate că nu întâmplător, himerele sale ilustrează dincolo de toate un proces de tranziție, de mutație estetică. În același
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figură expresivă. În ce privește compoziția à la Böcklin pe care domnul Loghi a intitulat-o Amor, ea trebuia tratată de o manieră mai puțin vagă și mai naturalistă în anumite părți 421. Și criticul remarcă "colorismul" asociat decorativismului și ceea ce-l apropie semnificativ de kitsch, "sentimentalismul". Loghi este perceput ca aparținând secesionismului münchenez în nota unui manierism care accesibilizează temele böckliniene. Bachelin sesizează cadrul peisagist clasic și dezvoltarea sentimental-senzuală a temei, pe linia unui simbolism anticizant cu o notă onirică. "Un peisaj
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]