51,462 matches
-
agent electoral) Liviu Antonesei: Eu înțeleg ce vrea să spună CTP aici, dar nuînțeleg ce anume ar dori să facă victimele? Să iasă în față și să se bată cu pumnul în piept? Nu e stilul lor, pare mai degrabă stilul călăilor, dacă e să ne uităm la apetitul pe care îl au pentru funcții publice, pentru apariția pe sticlă, pentru averile pe care și le-au făcut cei mai mulți dintre ei. Pe de altă parte, cred că serialul "Memorialul Durerii", care
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aflu fie și adevăruri parțiale, incomplete, dar măcar să știu că-s chiar adevăruri! Liviu Antonesei: Probabil că ai și tu dreptate. Însă eu am ajuns la o anumită sațietate, provocată de altfel, după cum cred, de ritmul de țestoasă și de stilul năclăit al procesului de deconspirare, ultima ediție, inițiată în vară, în care îmi pusesem totuși niște speranțe. Nu mai vorbesc despre falsuri, minciuni, intoxicări... Tocmai ți-am arătat o știre citită mai înainte pe site-ul "Cotidianulului", în care se
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
se pare dubletul Jurnalul de la Păltiniș Epistolarul, sunt acolo lucruri despre relația paideică excelent surprinse. Din păcate, în ultima vreme, d-l Liiceanu crede că e artist, scriitor, și-și neglijează vocația autentică, cea de filosof, evidentă încă de la debut. Stilul său este prea gongoric pentru a ieși un scriitor bun! Revenind de unde am plecat, e foarte adevărat că oamenii se despart, se ceartă acum, încă, foarte ușor și nu neapărat din motive substanțiale! De altfel, e o gălăgie enormă în
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cu siguranță nu! Dar eu de-abia l-am putut citi, și încă foarte parțial! Cred că n-am reușit să duc până la capăt decât Îngerul a strigat, care îmi plăcuse doar pe porțiuni. E un exces de figuri de stil, de metafore, de "liricități" etc. În cărțile lui, pe care nu prea îl suport. Cel puțin, nu în proză. Pentru mine, e un caz clasat de scriitor suprareprezentat înainte de vreme. Sigur, eu nu sunt o autoritate, e o chestiune de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
poet, nu doar actor, a fost și Ioan Alexandru din partea PNȚ-CD, până când s-a îmbolnăvit și a murit... nu mi-i amintesc pe toți nici eu, dar era un grup consistent, care dădea oarece substanță dezbaterilor parlamentare, dar și un stil mai elevat decât ceea ce se practică astăzi. Sunt mai multe motive pentru care astăzi Parlamentul e net inferior, nu doar aceluia, ci chiar și CPUN-ului ori Parlamentului ales prima oară, în mai 1990. Mai întâi, faptul că la dispariția
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
plăcut prea mult, dar am scris un semnal pozitiv în "Timpul", pentru că îi făcusem autorului o nedreptate cu alt prilej, cu puțină vreme înainte de apariția acelei cărți. Dar, vorba ta, bunic fiind eu, cu vârsta, am început să apreciez un stil literar ceva mai simplu, mai eliberat de podoabe, mai "camusian" dacă vrei. Or, stilul d-lui Gabriel Liiceanu, atunci când se imaginează scriitor, nu este așa, ba dimpotrivă. E părerea mea, cum spuneam, formată din lectura mea, din observațiile mele. Nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
autorului o nedreptate cu alt prilej, cu puțină vreme înainte de apariția acelei cărți. Dar, vorba ta, bunic fiind eu, cu vârsta, am început să apreciez un stil literar ceva mai simplu, mai eliberat de podoabe, mai "camusian" dacă vrei. Or, stilul d-lui Gabriel Liiceanu, atunci când se imaginează scriitor, nu este așa, ba dimpotrivă. E părerea mea, cum spuneam, formată din lectura mea, din observațiile mele. Nu spun că nu merită citită, am citit-o eu însumi, dar nu m-a
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a d-lui Liiceanu, în care vedeam un filosof, care până la urmă nu prea s-a mai manifestat. Iar pentru calitățile literare, prefer Jurnalul de la Păltiniș. Mă opresc aici înainte de a ajunge, Doamne ferește!, la vreo ruptură ireparabilă, deși nu e stilul tău să nu respecți opiniile celuilalt și să-i pui pușca la tâmplă! Dorin Popa: Dimpotrivă, îmi pari deosebit de binevoitor și de tolerant. Eu ar trebui să fiu mai prudent, nu tu, pentru că am revenit, deși-ți exprimaseși opinia. Jurnalul
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
exercițiu, nu ?! Iar în emisiune, mereu îmi vine să-i reproșez lui Stelică tocmai că îl lasă pe Dinescu prea mult să bată câmpii. Într-o seară, s-au apucat chiar să cânte împreună, în emisie. Acesta nu este chiar stilul preferat de Tănase, ci meteahna lui Dinescu. Când avea emisiunea lui, proprie, la Realitatea TV, pe Dinescu l-am văzut de două ori beat în direct sau cel puțin bine amețit. Și acestea sunt permise? Eram la masă, prin '94-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
același tip de public în fond ca și azi, mult mai des decât o putea face Rosetti, care era un stilist cu totul mediocru. Nu doar pentru că practica o stilistică a reținerii cum spuneam, eu prefer acum acest tip de stil -, ci pentru că și aceea era mediocră. Într-o confruntare publică cu CTP, aproape oricine pierde, oricâtă dreptate ar avea, pierde la "marele public" vreau să spun, nu neapărat și la persoane ceva mai calificate. Sigur, nu e cazul întâlnirilor sale
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
contactului cu cenaclul lui Mihail Dragomirescu; în sfârșit, ultima fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la treapta de marmoră a stilului nou, zveltă și tristă ca o apă sublunară.” Sigur, în lirica de început se regăsesc toate stereotipiile verbale și imagistice specifice vârstei (aproape infantile), dar și climatului literar, matricelor formative ale anilor postbelici din Transilvania. Se practica atunci un neosămănătorism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970; Mioritiada, București, 1973; Retorica, București, 1975; Vox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
au locuit o perioadă de patru ani la părinții lui A.G., dar din cauza spațiului insuficient au fost nevoiți să se mute cu chirie într-un apartament cu două camere. Între soți apăreau frecvent conflicte deoarece A.G. impunea soției un anumit stil de îmbrăcăminte si comportament în societate. Au foarte dese situațiile în care A.I. refuza să-si îndeplinească atribuțiile administrativ-gospodărești, implicându-se mai mult în cariera profesională. În anul 1998 A.I. pleacă în Anglia într-un schimb de experiență profesională, în ciuda
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
ale căror conexiuni și semnificații sunt dintre cele mai profunde. Decadența morală și spirituală a unor indivizi sau a unor categorii omenești îi apare drept rezultatul unei epuizări interioare, cu sugerarea pe alocuri a unor motivații ereditare. Cauza e însă stilul de viață al personajelor, orizontul închis și meschin al îndeletnicirilor lor, mai exact obsesia permanentă a poziției sociale, de unde și rivalitatea mondenă dintre grupuri, când nu de-a dreptul arivismul cel mai ignobil și mai lipsit de scrupule. Într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
România literară”, „Seine et Danube” ș.a. Identitatea literaturii critice semnate de S. se instituie în primul rând la nivelul expresiei. Autoarea vine din școala calofilă, personalizată stilistic și ironică, a lui Cornel Regman sau Al. Cistelecan. Textele ei violează precauțiile stilului tranzitiv, autonomizându-se narcisist ca literatură până acolo încât comentarea unei cărți devine uneori un simplu pretext. În Graffiti veriga slabă a selecției autorilor împinge aceste date către autosubminare. Autorii prinși în sumar sunt în bună parte de raftul al doilea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
unde apăreau diverse anunțuri. În fiecare număr al Buletinului parohial era publicat un editorial care prezenta o anumită temă reprezentativă pentru respectiva lună, în funcție de evenimentele religioase care se comemorau: Adventul, Crăciunul, Timpul Pascal etc. Revista nu și-a schimbat tematica, stilul sau structura; ea a continuat să apară pe linia trasată încă de la început, fără modificări semnificative. Sfârșitul a venit pe fondul general al dispariției presei catolice din România, odată cu instaurarea regimului comunist. Treptat presa catolică s-a dezvoltat, specializat și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
binele tuturor creștinilor, progresul misiunilor din Africa, America de Sud și Extremul Orient, pentru pacea în lume etc. Revista propunea viziunea catolică asupra tuturor aspectelor vieții, informând cititorii despre poziția Bisericii față de diverse probleme de actualitate. Publicația și-a continuat cursul în stilul consacrat, însă așa cum am mai spus a întâmpinat constant probleme legate de plata abonamentelor. De aceea, donațiile pentru sprijinirea revistei și a "Societății Presa Bună" au constituit o sursă importantă de susținere a activității acestora. În Lumina creștinului au apărut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
editarea primelor numere ale publicației au colaborat: Grațian Carpati, Iosif Tălmăcel, Gârleanu Ion, Neculăeș Dominic, Matas Francisc. Revista se tipărea la Roman, la tipografia "Frații Rothmberg". Primul număr cuprindea articole ce tratau problemele existente în parohie, dar și poezii în stil popular, precum și mici istorioare care îi aveau în centru pe locuitorii de la sate. În revistă au apărut o serie de articole care au avut ca subiect "mântuirea oamenilor"; ele explicau cum trebuiau credincioșii să-și trăiască viața pentru a nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
de dezvoltare a publicației Viața, astfel încât ea s-a adresat în mare parte altui public și nu a fost în concurență cu revista de la Iași. Indicațiile oferite au fost urmate întocmai de colaboratorii revistei, chiar dacă au privit uneori cu invidie stilul mai stiințific și mai teologic al revistei de la Iași672. Revista Viața a expus o teologie practică, pe înțelesul țăranilor, mergând ușor la inima creștinului de la țară. Publicul vizat de această publicație a fost "populația catolică din satele din Moldova". Alături de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
nu a apărut niciodată, deoarece foarte puțini s-au implicat în proiectul propus. În perioada 1903-1911această inițiativă s-a materializat prin tipărirea, de către preotul Paul Mosel la Bacău, a anuarului intitulat Calendarul pentru romano-catolicii de ritul latin în Moldova după stil vechi. Pe lângă publicarea calendarului anual al sfinților, anuarul mai conținea și biografii detaliate ale unor sfinți, prezenta semnificația unor sărbători religioase importante, publica informații de interes major din viața diecezei, necrologuri, anunțuri și noutăți editoriale. În primul număr se făcea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
unei competiții prin alegerea tematică diferită și prin adresarea către un public țintă specific. Nu a existat o rivalitate vizibilă sau dăunătoare, ci una care a dus la dezvoltarea și îmbunătățirea presei catolice din România, o întrecere ce a propus stiluri și abordări diferite, care au exprimat învățătura și poziția Bisericii față de societatea contemporană. Capitolul III Încercări și modalități și de unificare a catolicismului românesc În perioada de trecere către modernitate și după adoptarea și însușirea noilor realități politico-sociale, Biserica Catolică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a celor două publicații era o problemă importantă, care ar fi dus la apariția unui organ de presă comun diecezanilor și franciscanilor, reprezentativ pentru dieceza de Iași887. Cele două publicații nu au fuzionat însă, deoarece au existat numeroase diferențe de stil și de viziune a redactorilor. Monseniorul Gabor a insistat pe lângă arhiepiscop să intensifice demersurile pentru fondarea unui nou ziar la București, deoarece încetarea publicării Albinei a lăsat Biserica Catolică din România fără un cotidian reprezentativ în capitala țării. În luna
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a transforma în leac pentru societate și Biserică ceea ce dușmanii folosesc în dauna amândurora. Deși, fiind catolici, nu veți putea folosi mijloacele necurate pe care adversarii le întrebuințeză atât de des, îi veți putea egala cu ușurință prin varietate, eleganța stilului și atenta redactare a știrilor, ba chiar îi puteți întrece prin transmiterea unor informații utile și, mai ales adevărate, comunicând acel adevăr la care sufletul tânjește în mod natural, deoarece este atât de puternic, curat și frumos încât odată cunoscut
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
redacția și de a fi stabilit profilul periodicului. A.r., se specifică într-un „anunț de prenumerație”, va tipări, alături de contribuții închinate vieții sociale, istoriei naționale și limbii, literatură originală, traduceri, corespondențe din toate părțile locuite de români, „într-un stil cât se poate de poporal”. Angajamentele redacției acestei „foi beletristice”, reluate în editorialul din primul număr și în anunțurile următoare, vor fi în bună măsură respectate. După ce, în urma unui conflict cu Ioanichie Miculescu, Vulcan se retrage din redacție, partea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285493_a_286822]