51,283 matches
-
educ]rii ei. Diferențele dintre viziunile creștinilor asupra aspectelor de ordin etic decurg adesea din valoarea diferit] atașat] acestor surse. Uneori, aceast] înv]ț]tur] ar fi condus la înlocuirea providenței divine cu propriile raționamente. Alteori, constiinta a fost considerat] „vocea lui Dumnezeu” în interiorul sinelui, dar problemele și pericolele datorate acestui fapt, precum și oric]rei forme de intuiționism, sunt evidente. (Despre intuiționism, vezi capitolul 36, „Intuiționismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”.) Odat] cu înfruntarea complexit]ții vieții morale, înv]ț]tură
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu poruncește este bine” nu este o tautologie. Totuși, binele și faptul de a-ți porunci Dumnezeu sunt cam același lucru. Noi înțelegem c] anumite acțiuni sunt bune și, prin urmare, descoperim (prin revelație sau teologie rațional]) c] am recunoscut Vocea lui Dumnezeu. Dar punctele slabe ale acestei abord]ri pot fi observate cel mai bine într-un cadru laic. Dac] acest caracter bun trebuie identificat cu ceva naturalist prin intermediul cercet]rii empirice, „binele” trebuie s] exprime un concept empiric, adic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moral]. O mare parte a criticii feministe îndreptat] asupra teoriilor morale tradiționale a fost influențat] de cercetarea psihologic], precum cea a lui Carol Gilligan, care sugereaz] c] femeile au modele de reacție moral] diferite de b]rbați. Annette Baier, o voce feminist] influent] în filosofia contemporan], preia aceast] cercetare pentru a sugera c] etică tradițional] masculin] se axeaz] pe obligație, pe când cea feminin] pe dragoste. Baier sper] s] reconcilieze aceste morale într-o etic] a încrederii (vezi și capitolul 43, „Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
60; Pieterse (1994) vorbește de globalizare ca emergență culturală, numind-o hibridizare structurală, adică mod de separare a practicilor sociale și culturale din formele existente și recombinarea lor în noi practici și noi forme; iar din perspectiva studiilor culturale, există voci care afirmă că prima societate multirasială, multiculturală, multicolonială s-a născut în colonii sau că globalizarea s-a născut la "periferie" (vezi King, 1991). 1.2.1.1. Globalizare, modernitate și postmodernitate Deși sunt extrem de eterogene, teoriile globalizării pot fi
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Și-ți răspunzi ca un rabin: se vede că nu. Dar și constați imediat că deplorabila categorie nu poate determina o modificare a mărcii de noblețe a națiunii, nu e în stare, cum ar fi? să se instituie într-o voce demnă de luat în seamă, la un eventual scrutin electoral, să propună, mai știi? un imperiu al cerșetorilor. Dar dincoace, pe trotuarele astea atît de dragi hoinărelilor mele? Intru din nou în furnicar. Tarabe cu tot ce-ți vrea inima
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ai? bate cineva. Cine? Vonica. Un frison îmi linge șira spinării. Nu te teme, nu te teme, zice oaspetele și mă conduce înapoi la tablou. Salutări de la cineva? întreb încă tremurînd. A, da, de la... Ceilalți, de pe pat întreabă-ntr-o voce: de la? de la... lungește el suspansul. De la, de la Ili...? încearcă să ghicească ei la unison. Nu, o retează Vonica, de la Măgureanu, și mă bate pe umăr de-mi clănțăne dinții. Musca de argint. Pînă la zece, au mai rămas zece minute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
depășit, pomeții, doi trandafiri arzînd. Printre vorbitori, și viceprimarul Bucureștilor, aducînd omagiul metropolitan artei ieșene și regretînd absența primarului de Iași (om al Convenției, nu?). Universitara cu bord expansiv sare arsă: este viceprimarul! (om al... știți dumneavoastră cui, da?). Stupoare. Vocea țivlită a duduii de pe Bahlui cade, în mijlocul distinsei adunări, ca o petardă fumigenă, urît mirositoare. Prin marile ferestre, jos, se vede Piața Universității. Vă mai aduceți aminte de gospodinele de pe trotuar, care, în miros de fumigene, îndemnau minerii cui să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am așteptat pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon vocea lui de scapet nu în gara mare, mi-i groază de public, la Nicolina! L-am așteptat la Nicolina. Era chiar în anul în care desenase porumbelul păcii și se știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictasem pe marea scriitoare: chipul acelei femei, de-acum îmbătrînite, era al mamei mele. La trei zile după vernisaj, cineva s-a apropiat și mi-a spus: formidabil! e chipul mamei mele. În preajma închiderii expoziției, altcineva mi-a mărturisit cu voce gîtuită de mirare: cum se poate! e portretul mamei. Am notat atunci în Jurnal: iată efectul (scontat? nescontat?) al voinței de a picta cu orice preț "modern", de a te ține departe de... "canonul" asemănării, atît de în dauna picturii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-i sărut vîrfurile mustăților. Ce senzație! M-a rugat să-l scuz, doar cît să-i dea telefon Galei, c-a ajuns bine. A scos din sîn un fel de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție și muză a Galei: spune, iubitule! Dali, îmbujorat, i-a grăit: Gala, azi vocea ta îmi spune că ești mai frumoasă ca ieri, îți întind mustățile, să mi le săruți, fii liniștită, sînt pe mîini bune (se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
telefon Galei, c-a ajuns bine. A scos din sîn un fel de scoică, i-a rabatat antena și, imediat, s-a auzit vocea de amantă, soție și muză a Galei: spune, iubitule! Dali, îmbujorat, i-a grăit: Gala, azi vocea ta îmi spune că ești mai frumoasă ca ieri, îți întind mustățile, să mi le săruți, fii liniștită, sînt pe mîini bune (se uită oacheș la mine), te voi suna din oră-n oră, acum trec la treabă, îți sărut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
picioare, cu paharele-n mînă, prin perdeaua de tul cădeau fulgii nerăbdătoarei ierni, s-a ridicat și sărbătoritul, marele poet, și cînd să ciocnim, el, sărbătoritul, a început: Trăiască Regele, în pace și onor... Cu ce forță liberă au răspuns vocile noastre rîvnitului unison! Cînd am tăcut, la alt etaj, același imn sfînt. Ecoul nostru doar? Nu. Se cînta și acolo. Și dincolo. Și dincolo. Anii șaptezeci. 25 noiembrie Discursul liderilor. Chestiune, desigur, politică în primul rînd, dar, de ce nu? și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu? Motanul Copilu, exemplar arătos, cap de baron, așteaptă calm, în ger, să i se deschidă. Blocul de vis-à-vis. Îl urmăresc, un timp, de la fereastră, și-ncepe să mi se facă milă. Iau telefonul și sun. La capătul fiului, o voce inconfundabilă: doamna Victoria Herghelegiu, fostă prim-solistă a Operei ieșene: mii de mulțumiri. Chiar și la telefon, timbrul strălucitor nu-și pierde din farmecul care a pasionat cîteva generații de spectatori. O Traviată în iarnă. Oricît de ingenioasă ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
compromisul moral, de comanda propagandei, avem clar imaginea penibil-completă a generației vîrstnice. Observațiile au aplicabilitate doar în palierul mediocru al artei. Personalitățile puternice, geniile nu cunosc regresul în concesie, în compromis. Prind, la radio, finalul unei emisiuni "Invitatul special". O voce cu pronunțată voalare senilă, dar cu acuități de o vivacitate încă incitantă, perorează, oarecum nostalgic, în favoarea unui marxism care n-a fost, vai, frecventat, mai cu seamă în comunism și, ce să mai spunem, în prezent, cu aplicație și seriozitate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tratat cu Ucraina, este pusă în balanță o dureroasă alternativă: ori blocăm tratatul și atunci ne blocăm integrarea în structurile euroatlantice, ori acceptăm concesiile (care nu sînt de ici de colo, ci ne impun renunțarea la teritorii) și împăcăm Vestul. Voci autorizate din sfera puterii oferă și argumente: să rămînem mofluzi față de o Ucraină atît de strategică sau să ținem cont de niște realități cu benefice efecte asupra populațiilor românești din Ucraina, adică: posibilitatea de a susține deschis și legitim aspirațiile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
continuă să se lingă una pe alta. Mă topesc după băieții care poartă cozoroc la spate. Iar cînd îi văd cu el pe-o ureche, ce mai, comă. Asta-i situația. Deocamdată. Din malul ei de carne semicentenară ieșea o voce de păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă prin anii șaptezeci!), care acum cîțiva ani dădea o fugă în emisfera cealaltă, ca să vadă o cometă, a împlinit 102 ani. Citesc în recent tradusele la noi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încîntat atîția ani cu prestația lor rasată li se alătură acum, cu respect dar și cu aplomb adolescentin, cei care vin și care mîine vor fi, la rîndu-le, maeștri. Filarmonica, Opera, Teatrul Național, vernisajele. Oricît de găunos cobitor ar suna vocea t.v. care vede înțesate doar stadioanele și discotecile, iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată plictisiți, niciodată pesimiști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trăiește. Mai poate fi în stare de compromisuri? Frumoasa și seducătoarea femeie tînără din film, văzînd că întîmpină rezistență din partea bărbatului de a-l sustrage clanului pervers, și simțind că începe să se îndrăgostească de el, devine conciliantă, raționînd cu voce tare: văd că-ți plac ăștia, dar nu e crimă să alternezi, să faci, of, amor cu ei, dar, din cînd în cînd, și cu mine. Spre fericirea noastră și a amicului pictor clanul ademenitor al atleților cu tromboane și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ridic și aud: Or fi strigoi, făpturi divine și îngerești, ce dintr-un craniu/ De cîntăreț își fac arenă, să-ncingă jocul lor cel straniu". Răspund: da, recunosc, Heine, dar nu și pe dumneata, cine ești? Dacă ar fi o voce stridentă, aș închide, nu, e una plăcută, de pe altă lume, oricum plăcută, mai ales că se transformă imediat într-o invitație, într-o rugă felină: meștere, te rugăm să nu ne refuzi, vino sub bradul cu sigla Dialog, din Ștefan
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mărinimos al Ortodoxiei noastre aflată, din nou, pe un început de făgaș normal. Și astăzi, în trecerile mele prin scuarul dintre Mitropolie și Teatru, continuu să văd tineri care au ales haina preoțească și să le urmăresc mișcările, gesturile, mimica, vocea, dintre cele mai agreabile și mai reconfortante în ordine spirituală. Și estetică. Ce fel de slujitori ai altarului vor deveni ei (pentru că la diversele noastre sfinte sărbători facem cunoștință și cu semeni în sutană cu aer mult prea pedestru și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
uita mereu numele, trebuind să-l afle în repetate rînduri de la alte persoane atunci cînd voia să-i scrie". Pe tribuna-tanc improvizată în mijlocul pieței în clocot (1989 scenariu perfect), Iliescu vorbea și gesticula în stilul predecesorului său proaspăt suprimat. O voce reuși să spargă totul: nu mai da din mîini! Era, evident, și bășcălia străzii dar și, sigur, teama că previzibilul succesor ar putea moșteni ticuri. Și nu numai ticuri. Geniul străzii. Care nu se-nșela. Cînd crezi că Occidentul ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
recente! Să revin la anecdotic. Ies acum pe ușa atelierului, o iau pe Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari, atît de discreționar-orgolioase, atît de nepotrivite. În locul oficierii strămoșești în taină și în reculegere aceste melisme de muezini ieșiți în minarete. Îndrituite acolo, evident, dar cît de nedorite aici. Lumina din înalturi în mințile noastre! 24
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tu vrei să mă convingi cu miliția că ai talent? Trei. Ajuns, după botezul focului gazetăresc, în scurtă recluziune, sus, la belvederea cu băieți veseli a magistrului Brânzei, pe cine aud, într-o dimineață, urlînd în rezerva alăturată? Pe Mărgărit. Vocea lui unică nu mă putea înșela. Era, într-adevăr, Mărgărit. Ce urla Mărgărit? Janeeetta! Janeeetta! (Janetta, un fel de Ana Pauker a universității ieșene, deșteaptă brici, cu carte, dar... dar... torționară a spiritului burghez și mic-burghez -, un monstru cu fustă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și pentru restul lumii, unde făcea ravagii. Să fie, oare, reacția de acum la puseul cvasifascist de la Viena străină de implicarea forțelor comunismului perdant, dar nu mai puțin revanșard după prăbușire? Cît de elocventă era, în aceste dimineți, înregistrarea unei voci vîrstnice, răgușită, dar visceral vehementă, a unui francez din Rezistență, ieșit, și el, în Saint-Germain-des-Prés, să se alăture protestatarilor scoși din casă de Haider! Rezistență care, ca și în momentul spaniol, a coagulat mai toate forțele europene de stînga, inclusiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mahalaua smîrcoasă a tîrgului, botezată... Veneția. Ehe, ce vremuri! Acu? Ies, flamboiat, în urbe, să spun că formidabil! plec la Veneția. Chiar la Veneția. Aaa, la Veneția, îmi zice unu', am fost. Mai dau un colț și altu-mi silabisește sotto voce o, am fost de trei ori. Trec pe cel'lalt trotuar și alt rictus, și mai dezabuzat, ăhă, am fost de cinci ori. Măi, să fie! Oi fi singurul din "Florența" asta care n-a fost încă la Veneția... Nil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]