50,853 matches
-
Suportul steagului are placate în metal numele membrilor grupului. Anual organizează maialul la Troița de la Pietriș, cunoscută și sub numele de Crucea lui Furnică, fiind ridicată de Dumitru și Paraschiva Furnică în anul 1930, înlocuind vechea troiță a lui Iosif Notar și soția sa Paraschiva, din anul 1909. Adeseori făceau maialuri în Duminica Mironosițelor și la Troița de la Șargu (actuala stradă Traian Moșoiu), ridicată de vechea familie Stinghe. În Muzeul Junilor din Șchei se păstrează cel mai vechi costum de roșior
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
Bela la care s-ar putea referi. "" este păstrată ca și manuscris, în "Országos Széchényi Könyvtár (Biblioteca Națională Széchényi din Budapesta)", și datat aproximativ anul 1200. Cercetătorul "Paul Lazăr Tonciulescu" a demonstrat că lucrarea "Gesta Hungarorum" a fost redactată de notarul anonim al regelui Béla I al Ungariei. Unii istorici maghiari (Bona Istvan și Engel Pal) au lansat o campanie naționalistă prin care negau faptele legate de românii din Transilvania și Banat descrise în cronica Gesta Hungarorum. Aceștia au negat existența
Gesta Hungarorum () [Corola-website/Science/311759_a_313088]
-
Csiksekerestur și lui Ladislau Thuri de Mihalyfalva. Paralel cu donațiile regale continuă și vânzările și amanetările mijlocite între diferiți nobili și slujbași regali, câțiva dintre ei fiind: judele regesc al Sibiului, Daniel Malymer; Deak Ambrus din Lipova; Daniel Crosontzky și notarul Iohan Russi. După ocuparea Budei în 1686 și a victoriei de la Mohács din anul următor, prin prevedrile tratatului încheiat între împaratul Austriei, Leopold I și principele Transilvaniei Mihai Apafi I, trupele austriece au intrat pe teritoriul Transilvaniei. Ca urmare a
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
sunt câteva moduri de apărare împotriva lor. Unele pot fi evitate dacă pur și simplu entitatea protejată cu chei secrete refuză să semneze texte arbitrare trimise de terți. Dacă acest lucru nu este posibil (ca de exemplu în cazul unui notar public care trebuie să semneze documente electronice prezentate de persoane străine), atunci atacul poate fi prevenit prin folosirea unei perechi diferite de chei pentru criptare și pentru semnătura electronică. De asemenea, este necesar să se folosească și un padding aleator
RSA () [Corola-website/Science/311911_a_313240]
-
peste "cozari" (hazarii?) o populație de un neam cu tarcanii și stabilita ulterior lor în zona, si a căror lider era Menumorut. Aceștia erau sedentarizați în Crișana înaintea sosirii maghiarilor, sursa primordială pentru această prezumție fiind cronicarul anonim "magister P.", notarul regelui Béla al III-lea: i si-au pastrat pentru un timp individualitatea si s-au sedentarizat in timp în vestul Munților Apuseni bogate in minereuri feroase și neferoase, în împrejurimile Vașcăului (în maghiară "Vaskóh", din "vaskohó", ad-litteram „fierbător de
Tarcani () [Corola-website/Science/311377_a_312706]
-
de ea. Era bine educat pentru un om din timpul său, cunoscător al latinei și al francezei, mutându-se la Paris, când a venit vremea să trăiască pe cont propriu și deschizându-și o afacere în care lucra deopotrivă ca notar, copist și vânzător profesionist de cărți.Mulți dintre contemporanii lui Flamel nu puteau să scrie sau să citească și când aveau nevoie de înregistrarea unei tranzacții importante, se duceau la un scrib profesionist. Flamel a copiat cărți și manuscrise (tiparul
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
inventat abia peste o sută de ani) și avea un profit adițional dând lecții de scris celor bogați, învățându-i, printre multe altele, cum să se semneze. Primul său magazin se afla într-o mică prăvălie din lemn de pe Strada Notarilor, dar dezvoltându-i-se afacerea și devenind de succes a angajat un personal de ucenici, a cumpărat o casă din apropiere și și-a mutat magazinul la primul etaj. De asemenea s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Perenelle
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
legat, probabil de căsătoria pe care a încheiat-o doi ani mai târziu cu Carolina Deszkas, din Zerindul Mare. Ulterior a îndeplinit diferite funcții administrative în cadrul Comitetului Zarandului, unde limba oficială era cea română. A îndeplinit deasemenea și funcția de notar în Baia de Criș, Rișculița și Țebea. A fost un prieten apropiat al lui Avram Iancu pe care l-a găzduit deseori în locuița sa. S-a stins din viață la Baia de Criș, unde este înmormântat și are și
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
a II-a. Pensionat în 1854 a fost folosit la comanda Districtului militar din Transilvania și ulterior la Comanda generală din Sibiu. Ioan Maxim a militat activ pentru respectarea drepturilor foștilor grăniceri, pentru progresul școlii și pentru construirea bisericii actuale. Notarul Ioan Măcelariu (n.1810(?), Racovița - d. 1901(?), Apoldu de Jos), după unii autori, a fost fiul unui ""militaneus miles""(soldat, grănicer), sau al parohului Ioan Fleischer-Măcelaru, după alții. Studiile liceale le face la Sibiu și apare în documente ca notar
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Notarul Ioan Măcelariu (n.1810(?), Racovița - d. 1901(?), Apoldu de Jos), după unii autori, a fost fiul unui ""militaneus miles""(soldat, grănicer), sau al parohului Ioan Fleischer-Măcelaru, după alții. Studiile liceale le face la Sibiu și apare în documente ca notar al satului începând din anul 1855 cu o absență în perioada 1867-1868 când este menționat ca notar în Sadu și Apoldu de Jos. În cazul în care a fost fiul parohului local, a locuit în casa veche a locuitorului Iordan
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
unui ""militaneus miles""(soldat, grănicer), sau al parohului Ioan Fleischer-Măcelaru, după alții. Studiile liceale le face la Sibiu și apare în documente ca notar al satului începând din anul 1855 cu o absență în perioada 1867-1868 când este menționat ca notar în Sadu și Apoldu de Jos. În cazul în care a fost fiul parohului local, a locuit în casa veche a locuitorului Iordan Ionuș, o altă proprietate a sa constituind-o actuala gospodărie a lui Rusu Mihai de pe "Ulița Donului
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
în sat, unde a rămas până la 18 ianuarie 1850, când s-a stins din viață în vârstă de numai 38 de ani. Leonte Opriș (n. 4 septembrie 1889, Dridif, comitatul Făgăraș - d. 21 ianuarie 1968) a fost un preot greco-catolic, notar, profesor, custode al Muzeului Unirii din Alba Iulia. El este urmașul unei familii de preoți care și-a pus amprenta pe viața satului Dridif din Țara Făgărașului. Astfel, Petru Oprișiu stăbunicul său, a fost preot în perioada 1842 - 1848, în
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
până în 2 februarie 1919, când a fost încorporat ca preot militar la un regiment de obuziere din Cluj. În perioada 1916 - 1918 a fost deportat în Ungaria, ca „indezirabil”. Imediat după primul război mondial, în perioada 1918-1921, a fost primul notar al Racoviței din noua Românie "unită" și a organizat cu „"Gărzile Naționale Române"” protecția racovicenilor în starea de anarhie generalizată a sfârșitului de război. Leonte Opriș a condus delegația comunală trimisă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
sat cu supranumele de „"Barbă Ruptă"”, ca urmare a unui accident produs prin armă de foc, el fiind fiul pădurarului Ioan Trif. El a urmat cursurile Liceului Gheorghe Lazăr din Sibiu și a îndeplinit diferite funcții administrative la Sibiu, ca notar în Porcești și mai apoi cea de "oficial regesc de poștă" la Cluj. În perioada anilor 1879 - 1896, cu mici întreruperi a îndeplinit funcția de președinte al Eforiei școlare locale, militând pentru progresul școlii dar și pentru ridicarea actualei biserici
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
din realizările satului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, el poate fi considerat: În calitate de paroh al satului a participat la lucrările Sinodului ținut la Blaj în zilele de 10-11 august 1866 când a îndeplinit și funcția de notar al acestuia, precum și la cel de la Blaj din zilele de 20-28 august 1869. Pentru meritele sale pe plan bisericesc a fost numit viceprotopop onorar. Pe plan cultural a fost un bun propovăduitor al intențiilor "Astrei", fiind membru ordinar al acestei
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
și cele gimnaziale la Blaj unde a studiat timp de un an teologia, după care a renunțat continuându-și studiile împreună cu fratele său, Victor, la Budapesta, unde și-a luat doctoratul în științe juridice și economice. În 1907 a fost notar în Toracu Mare din fostul comitat Torontal, iar în 1918 a făcut parte din Consiliul Național român din Caransebeș Ulterior a fost inspector general de finanțe la Târgu Mureș. A fost căsătorit cu Iuliana Seracin cu care a avut patru
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
cu sediul în Racovița, precum și cea de președinte al forului judiciar al aceluiași protopopiat. Printre primii care l-au felicitat cu prilejul numirii în noua funcție, a fost scriitorul Ion Agârbiceanu. Astfel: În anii 1909 și 1911 îl întâlnim ca notar al Districtului protopopesc al Sibiului iar în 1910, alături de Octavian Goga, Ion Preda și I. Beu, ca delegat din partea Cercului Cisnădie, la Conferința electorală a Partidului Național Român ținută la Sibiu. În această calitate a susținut interesele racovicenilor în fața organelor
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
ziselor "Kirchenparade" primarul era acela care în "Plațu Ariștii" sau de pe "trepții"(treptele scării) bisericii anunța "poruncile" primite de la eșaloanele superioare. După anul 1849, o dată cu noua împărțire administrativă a țării, în structura organelor administrative locale a apărut și funcția de notar, primul ce a ocupat acest post fiind caporalul "halbinvalid" Ioan Metea, plătit din "lada comunei". Începand din anul 1851, primăria comunală este întâlnită în documente sub denumirile de "oficiul comunal", "reprezentanță comunală", „antistia” sau "dregătoria comunală" ba chiar și "comuna
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
au fost înlocuite cu așa-zisele "Comitete Provizorii" și în 5 aprilie 1949 comitetele au fost înlocuite cu "Sfaturile populare", în baza Legii nr. 5. Din acest moment funcția de primar a fost înlocuită cu cea președinte și cea de notar cu cea de secretar. "Sfaturile populare" au funcționat până în 31 ianuarie 1968 când ca urmare a Legii nr.57/1968 s-au transformat în Consilii Populare. Începand cu data de 31 decembrie 1950 se arondează Racoviței satul vecin Sebeșu de
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
Primăriei a fost mutat în locuința căpitanului comandant de companie, construită special în acest scop în centrul satului, care prin rescript împărătesc în 1866 a fost donată bisericii. Clădirea Primăriei a fost folosită sporadic și drept cârciumă comunală, locuință pentru notar sau școală, iar în 1964 a fost supraetajată căpătând forma de astăzi. Între anii 1952 - 1956, Primăria Racovița a funcționat în clădirea fostului proprietar David Olaru, vizavi de actualul "Magazin Sătesc", clădire expropiată pe considerentul că acesta era chiabur. Sursa
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
Ana Bobanga și Maria Dănilă, iar ca ""particulară"" Ana Cîndea(mai apoi Drăgoiu) cunoscută și sub numele de "Moașa Lupii". În perioada 1926 - 1936, în sat și-a desfășurat activitatea și o "soră de ocrotire" în persoana Dorinei Olaru, soția notarului Ioaneș Olaru. Până în primăvara anului 1944, Racovița a fost arondată dispensarelor medicale din Avrig sau Tălmaciu, periodic medicii acestora dădeau consultații pacienților în cabinete improvizate, fie în sălile de clasă a școlii generale, fie într-o încăpere a Sfatului Popular
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
spuneau că merg "După Măgură" - adică după dealul Măgura Caselor care străjuiește ca un turn de control, de graniță între Valea Someșului și Valea Ilvei, între Maieru și Măgura Ilvei. În anul 1909 romancierul Liviu Rebreanu se angajează ajutor de notar în Măgura Ilvei. Comuna a fost reorganizată prin Legea Nr. 262 din 13 iunie 2003
Comuna Măgura Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310231_a_311560]
-
cu scriitori precum (deasemenea marinar și explorator, primul său mentor), , (arheolog submarin), , (biologi), care a devenit cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei Calypso. Fiu al lui Daniel Cousteau, avocat internațional și al lui Elisabeth Cousteau, nepot al unui notar din Bordeaux și frate al unui scriitor colaboraționist în timpului celui de-al doilea război mondial - Pierre-Antoine Cousteau, a descoperit marea pe coastele mediteraneene din aproprierea Marsiliei, unde locuia familia sa. În cadrul unei expediții de 12 luni în jurul lumii, alături de
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
la curtea din Viena, de comportamentul contesei. Deși autorităților maghiare le-a luat ceva timp până să acționeze, în anul 1610, regele Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
maghiare le-a luat ceva timp până să acționeze, în anul 1610, regele Matia al II-lea l-a desemnat pe György Thurzó, palatinul Ungariei, să investigheze cazul. Thurzó a ordonat notarilor să colecteze probe iar la sfârșitul anului 1610, notarii au reușit să colecteze peste 300 de mărturii. Au fost chestionați preoți, nobili, personalul castelului Sárvár, cât și oameni obișnuiți. Potrivit mărturiilor, multe dintre victimele contesei au fost fete adolescente ale țăranilor locali, care au fost atrase la Csejte ca
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]