51,663 matches
-
grupe majore și diferite de organisme, inclusiv forme incipiente (un fel de modele pentru animalele de astăzi). Acest fenomen este numit "explozia cambriana". "Cambria" este numele latin pentru Țară Galilor, o zonă în care s-au investigat numeroase formațiuni de roci cambriene de către Adam Sedwick în 1830. În cursul completării seriei stratigrafice, formele cele mai recente din Cambrian au ajuns să se suprapună cu cele mai vechi formațiuni din Silurian, identificate de Roderick Murchison. În 1879, Charles Lapworth a definit perioadele
Cambrian () [Corola-website/Science/297896_a_299225]
-
programul "Apollo" al NASA a realizat prima misiune cu oameni. NASA a început cu o misiune în 1968 cu Apollo 8 și cu altele între 1969 și 1972, cu Apollo 11. Aceste misiuni au adus peste 380 de Kg de roci lunare, ce au ajutat la dezvoltarea înțelegerii originii geologice a Lunii (se crede că s-au format acum aproximativ 4,5 miliarde de ani într-un impact cu Terra), a structurii interne și a istoriei sale. După misiunea lui Apollo
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
vizibilă a Lunii e plină de cratere provocate de ciocniri cu asteroizi sau meteoriți ce au avut loc în perioada de tinerețe a sistemului Solar. Diametrele craterelor ajung până la 240 km. Zonele care de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca având o vechime de 4 miliarde de ani. Petele întunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care au fost cândva inundate de lavă. Rocile de aici au o vechime de 3
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
de pe Pământ par mai luminoase sunt coline. Rocile din aceste zone au fost datate ca având o vechime de 4 miliarde de ani. Petele întunecate, cunoscute ca mări, sunt zone de joasă altitudine care au fost cândva inundate de lavă. Rocile de aici au o vechime de 3 - 3,9 miliarde de ani. Sonda sovietică Luna 3 a făcut prima fotografie a părții invizibile în 1959. Are mai puține „mări” de lavă și mai mulți munți. Expresia „partea întunecată a Lunii
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
în jurul Pământului, raportată la stele), similar cu modul în care ziua solară este mai lungă decât ziua siderală. Luna are o structură stratificată, similară cu a Pământului, și este constituită din aceleași elemente chimice, însă în proporții diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din erupțiile provocate de ciocnirile cu meteoriți, bogate în calciu de la începuturile formării Lunii; și conglomerate de roci numite brecii. În colțurile întunecate ale craterelor a fost recent descoperită "gheață de suprafață", lângă Polul Sud
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
la stele), similar cu modul în care ziua solară este mai lungă decât ziua siderală. Luna are o structură stratificată, similară cu a Pământului, și este constituită din aceleași elemente chimice, însă în proporții diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din erupțiile provocate de ciocnirile cu meteoriți, bogate în calciu de la începuturile formării Lunii; și conglomerate de roci numite brecii. În colțurile întunecate ale craterelor a fost recent descoperită "gheață de suprafață", lângă Polul Sud al Lunii. Misiuni
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
similară cu a Pământului, și este constituită din aceleași elemente chimice, însă în proporții diferite. Tipurile de roci lunare sunt: roci vulcanice provenite din erupțiile provocate de ciocnirile cu meteoriți, bogate în calciu de la începuturile formării Lunii; și conglomerate de roci numite brecii. În colțurile întunecate ale craterelor a fost recent descoperită "gheață de suprafață", lângă Polul Sud al Lunii. Misiuni și măsurători recente au descoperit pe Lună, în anumite locuri apropiate de poli, posibile urme de gheață de apă. Misiunea
Luna () [Corola-website/Science/296517_a_297846]
-
Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre DN1, pe strada Romană. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici). Video
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
Racetrack Playa, fundul unui lac uscat din Valea Morții. În studiul „Sliding Rocks on Racetrack Playa, Death Valley National Park: First Observation of Rocks in Motion”, publicat în 27 august 2014, cercetătorii susțin că au documentat pentru prima dată mișcarea rocilor cu ajutorul fotografiei în secvență și unor unități GPS. În timpul iernii, pietrele se pot deplasa sub acțiunea unui vânt ușor, cu o viteză de 3-5 m/s, pe o suprafață de gheață cu o grosime mai mică de 5mm. Mișcarea observată
Valea Morții () [Corola-website/Science/307022_a_308351]
-
6 m pe minut. Valea Morții este sediul populației „Timbisha”, un trib de amerindieni cunoscut anterior ca Panamint Shoshone; acest trib locuiește în vale de cel puțin 1.000 de ani. "Tümpisa" este numele dat de Timbisha văii, în traducere „roci vopsite”; numele se referă la vopseaua ocru roșu, care poate fi făcută dintr-un tip de lut găsit în vale. Unele familii trăiesc încă în vale în așezarea Furnace Creek. Un alt sat este amplasat în Canionul Grapevine, lângă situl
Valea Morții () [Corola-website/Science/307022_a_308351]
-
aplicații geologice în Franța, Grecia, Italia, Elveția, SUA, Canada, Australia, Chile, China și Japonia. Activitatea sa științifică acoperă un spectru larg de probleme: mineralogia feldspaților, granitoidele de la Ogradena (Banat), masivul alcalin de la Ditrău (Carpații Orientali) și din domeniul sedimentologiei, petrografiei rocilor sedimentare, analizei secvențiale și modelelor de facies; cercetări aplicate in domeniul resurselor minerale și hidrocarburilor în Carpații Orientali, Carpații Meridionali, Munții Apuseni și Dobrogea. A efectuat primele studii de petrologie comparată și analiză comparativă - prin reconstiuiri de paleosurse pentru bazinele
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
și a molasei din Carpații Orientali sau pentru depozitele paleogene din vestul Depresiunii Transilvaniei. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc in peste 150 lucrări, studii și comunicări publicate singur sau în colaborare, în țară și în străinătate; dintre cărți: Minerale și roci sedimentare (1977, 1981, 2005); Petrografia rocilor sedimentare (1979, în colab.); Texturi și structuri sedimentare (1983, în colab.); Manualul inginerului de mine (1984, în colab.) și Petrologie sedimentară (1988); Geologie- Manual (1991, în colab.); Sedimentologie și petrologie aplicată în strategiile de
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
sau pentru depozitele paleogene din vestul Depresiunii Transilvaniei. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc in peste 150 lucrări, studii și comunicări publicate singur sau în colaborare, în țară și în străinătate; dintre cărți: Minerale și roci sedimentare (1977, 1981, 2005); Petrografia rocilor sedimentare (1979, în colab.); Texturi și structuri sedimentare (1983, în colab.); Manualul inginerului de mine (1984, în colab.) și Petrologie sedimentară (1988); Geologie- Manual (1991, în colab.); Sedimentologie și petrologie aplicată în strategiile de explorare a hidrocarburilor (1995); Sedimentologie și
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Sciences de Em.Constantinescu - Imperial College - UK și la Mineralogy and Geodiversity - Tributes to the career of Professor Emil Constantinescu. Editura Academiei Române. În 2015, coordonator și autor (în colaborare) al tratatului "Resursele minerale ale României vol. I - Minerale industriale și roci utile" (540 pag.). A avut contribuții în evaluarea potențialului României în resurse energetice neconvenționale ("shale gas") a prezentat lucrări științifice, a ținut conferințe și a organizat cursuri postuniversitare pe această temă. A fost "Invited lecture" în Parlamentul UE (9 oct
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
tetradrahmă, un denar din timpul împăratului roman Domițian, un denar din vremea lui Macrinus și alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. Pentru construcțiile din castru și din colonia Potaissa romanii au folosit rocile extrase din mai multe cariere din împrejurimi (Săndulești, zona Cheile Turzii, Podeni). S-a extras mai ales calcar mezozoic (din zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
zona Săndulești), ofiolite și tufuri ofiolitice (din zona Cheile Turzii), precum și gresii calcaroase terțiare. Blocurile fasonate și unele elemente arhitectonice se ciopleau din gresie calcaroasă terțiară, din conglomerate și microconglomerate calcaroase și din brecie cu elemente de calcar și de rocă vulcanică mezozoică. De la Runc și Poșaga era adusă la Potaissa marmură (în cantități relativ mici).
Potaissa () [Corola-website/Science/307062_a_308391]
-
Humor și Râșca). În afară de fliș, începând din 1976 s-a ocupat de studiul Sarmațianului din Platforma Moldovenească și Dobrogea de Sud. De asemenea, s-a ocupat și de istoria științelor geologice din România. A inițiat la Iași, studiul bitumolitelor oligocene (roci generatoare de hidrocarburi), foraminiferelor mari și a nannoplanctonului calcaros. Activitatea de cercetare este finalizată în 180 de lucrări publicate, 30 de rapoarte geologice, 2 granturi, la care se adaugă volumele: Flișul Paleogen din bazinul văii Moldovei (1971), Geologia României (1974
Liviu Ionesi () [Corola-website/Science/307237_a_308566]
-
ul este o argilă (rocă) compusă în mare parte din mineralul caolinit, caolinul având granuație fină, lipsită de oxizi de fier, de culoare albă din care se produce porțelanul și hârtia, în farmacie fiind numit „bolus alba” materie primă pentru pudră. Feldspatul sub acțiunea intemperiior
Caolin () [Corola-website/Science/307275_a_308604]
-
o perioadă de 300 de ani. Țările cu producția cea mai mare de caolin sunt Columbia, SUA, Uzbekistan GUS sau CSI și Germania din aceste țări se exploatează o treime din cantitatea totală exploatată în anul 2003. ul este o rocă cu o granulație foarte fină, cu o plascititate redusă, dar cu rezistență mare la temperaturi ridicate, prin ardere devine solid și foarte compact (dens). Caolinul este folosit în primul rând la fabricarea porțelanului alb, unde se poate aminti renumitul porțelan
Caolin () [Corola-website/Science/307275_a_308604]
-
Muzeul Național de Istorie Naturală Grigore Antipa este un muzeu din București, amplasat în Șoseaua Kiseleff nr. 1. Patrimoniul muzeului este format din peste 2 milioane de piese, grupate în diferite colecții zoologice, paleontologice, de minerale și roci și etnografice. Ca majoritatea Muzeelor de Istorie naturală, Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" are trei funcții principale : Instituția păstrează un patrimoniu prețios format din colecții osteologice, zoologice, mineralogice, geologice, paleontologice și etnografice, la care se adaugă biblioteca, desene
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
cutremure, prin bombardamentul de la 1944 sau prin furturi), este cea mai de preț donație primită de Muzeu în cursul celor peste 175 de ani de existență. În 1884 un incendiu în Universitate distruge ierbarul, colecția de geologie generală, cea de roci și cea de fosile din România. Lăzile cu materialele lui Hilarie Mitrea nu fusesera încă deschise și au ramas intacte. Grigore Antipa devine director în 1893 și va conduce Muzeul timp de 51 de ani. După 1933, instituția îi va
Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” () [Corola-website/Science/307288_a_308617]
-
turistice sunt "Colțul Câinilor" și "Stâna Crinilor". Pe teritoriul ariei protejate se regăsesc trei tipuri de habitate naturale de interes comunitar ("Comunități rupicole calcifile sau pajiști bazifite din" Alysso-Sedion albi; "Tufărișuri subcontinentale peri-panonice" și "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase"); ce adăpostesc elemente floristice și faunistice diverse, printre care se află mai multe specii protejate la nivel european sau enumerate pe lista roșie a IUCN. Specii floristice (arbusti, flori și ierburi) semnalate în arealul rezervației naturale: scoruș ("Sorbus dacica
Cheile Turului () [Corola-website/Science/307305_a_308634]
-
concentrată pe fâșia îngustă de teren de pe coastă. Tânără din punct de vedere geologic și încă în formare, Islanda "stă" pe un strat bazaltic gros de 6,4 km, construit în ultimii 20 de milioane de ani. În acest timp roca a fost expulzată printr-o "gură fierbinte" din Dorsala Central-Atlantică - o falie adâncă formată prin deplasarea treptată a Europei față de America de Nord, sub influența derivei continentale.Suprafața vulcanică a Islandei a fost acoperită de ghețari groși de 1,6 km în
Vatnajökull () [Corola-website/Science/308497_a_309826]
-
de canion. Partea superioară a bazinului, în limitele Podișului Moldovei de Nord și ale Câmpiei Cuboltei, are altitudi de 150-250 m. Cele mai mari altitudini sun pe afluentul Cula, unde ating cote de 250-300 m. La temelia bazinului se află roci nisipoase, cretă, marnă din perioada cretacică, acoperite cu un strat de roci calcaroase și lutoase de origine tortoniană. Cuvertura tortoniană este prezentată de argile loessoidale și luturi. Solurile sunt cernoziomice, iar pe sectoarele mai înalte - cenușii de pădure. În cea
Râul Răut () [Corola-website/Science/308573_a_309902]