KorAP: Find »[drukola/base=acasă & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...2015 2016 2017 ...2620 >

65,481 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

sorocul de două-trei săptămâni care mi-au mai rămas, în condițiile când au fost desființate torturile și caznele? Aș muri confortabil în spitalul lor, înconjurat de căldura tuturor și vegheat de un doctor amabil, poate mai confortabil decât la mine acasă. Nu înțeleg cum de oamenilor aflați în situația mea nu le trece prin cap această idee, cel puțin în glumă? De altfel, poate că le trece; și la noi există mulți oameni cu simțul umorului. Totuși, chiar dacă nu-i recunosc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
lui? — Da, am remarcat și... mă gândesc la asta. — Asta e, gândiți-vă și la cele zece suflete, spuse iarăși râzând Evgheni Pavlovici și ieși. Peste o oră, când trecuse deja de trei, prințul coborî în parc. Încercase să ațipească acasă, dar nu putuse, din pricina prea puternicei zbateri a inimii. Rătăcea prin parc, privind distrat împrejur și se opri mirat când ajunse pe terasa din fața gării și văzu șirul de bănci goale și de pupitre pentru fanfară. Îl uimi acest loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Evgheni Pavlovici și chiar de câteva ori puse întrebări ca să se lămurească. — Bine, ajunge, trebuie să ne grăbim, încheie ea, după ce ascultă tot. Nu putem rămâne aici decât o oră, până la opt, pentru că la ora opt trebuie să fiu neapărat acasă, ca să nu afle nimeni că am venit aici; trebuie să-ți spun multe. Numai că m-ai derutat de tot. Cât despre Ippolit, cred că pistolul lui chiar trebuia să nu ia foc, asta i se potrivește mai bine. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
proastă mică; nu vreau să fiu tachinată. Asta am înțeles-o de la început și l-am refuzat categoric pe Evgheni Pavlovici, pentru că nu vreau să mi se caute mereu câte un soț! Vreau... vreau... ei bine, vreau să fug de-acasă și te-am ales pe dumneata ca să mă ajuți. Să fugi de-acasă! strigă prințul. Da, da, da, să fug de-acasă! strigă ea subit, înflăcărată de o mânie neobișnuită. Nu vreau, nu vreau să fiu acolo veșnic pusă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
și l-am refuzat categoric pe Evgheni Pavlovici, pentru că nu vreau să mi se caute mereu câte un soț! Vreau... vreau... ei bine, vreau să fug de-acasă și te-am ales pe dumneata ca să mă ajuți. Să fugi de-acasă! strigă prințul. Da, da, da, să fug de-acasă! strigă ea subit, înflăcărată de o mânie neobișnuită. Nu vreau, nu vreau să fiu acolo veșnic pusă în situația de a roși. Nu vreau să roșesc nici în fața lor, nici în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu vreau să mi se caute mereu câte un soț! Vreau... vreau... ei bine, vreau să fug de-acasă și te-am ales pe dumneata ca să mă ajuți. Să fugi de-acasă! strigă prințul. Da, da, da, să fug de-acasă! strigă ea subit, înflăcărată de o mânie neobișnuită. Nu vreau, nu vreau să fiu acolo veșnic pusă în situația de a roși. Nu vreau să roșesc nici în fața lor, nici în fața prințului Ș., nici în fața lui Evgheni Pavlovici, nici în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fiu fiică de general... Spune-mi, ești un om foarte cultivat? — O, deloc. — Păcat, și eu care credeam... oare cum de am crezut? Totuși, o să mă îndrumi, pentru că te-am ales. — E absurd, Aglaia Ivanovna. — Vreau, vreau să fug de acasă! strigă ea și ochii începură din nou să-i scapere. Dacă nu accepți, mă mărit cu Gavrila Ardalionovici. Nu vreau ca ai casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mă mărit cu Gavrila Ardalionovici. Nu vreau ca ai casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile? mai că nu sări prințul de pe bancă. De ce ești învinuită, cine te învinuiește? — Acasă, toți, mama, surorile, tata, prințul Ș., chiar și mizerabilul de Kolea al dumitale! Așa gândesc, chiar dacă nu mi-o spun de-a dreptul. Asta le-am spus-o tuturor de la obraz, și mamei și tatei. Maman a zăcut bolnavă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care cândva îi citise cu atâta mândrie și impertinență scrisoarea lui Gavrila Ardalionovici. Nu putea înțelege cum de această frumoasă trufașă, severă, poate fi un copil, un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai stat numai acasă, Aglaia Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers nicăieri la școală, n-ai învățat la vreun institut? — N-am mers nicăieri, niciodată; am stat numai acasă, băgată într-o sticlă cu dop și din sticlă o să ajung de-a dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un copil care într-adevăr nici acum nu înțelege toate cuvintele. — Ai stat numai acasă, Aglaia Ivanovna? Vreau să spun: n-ai mers nicăieri la școală, n-ai învățat la vreun institut? — N-am mers nicăieri, niciodată; am stat numai acasă, băgată într-o sticlă cu dop și din sticlă o să ajung de-a dreptul la măritiș; de ce râzi din nou? Observ că și dumneata parcă-ți râzi de mine și le ții partea, adăugă ea, încruntându-se amenințător. Nu mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cumpătul. — Ce să fie adevărat? Care adevăr? se auzi de lângă ei o voce speriată. În fața lor stătea Lizaveta Prokofievna. — E adevărat că mă mărit cu Gavrila Ardalionovici! Că îl iubesc pe Gavrila Ardalionovici și fug cu el chiar mâine de-acasă! se repezi Aglaia la ea. Ai auzit? Ți-ai satisfăcut curiozitatea? Ești mulțumită cu asta? Și fugi spre casă. — Nu, domnul meu, de-acum n-o să pleci, îl opri Lizaveta Prokofievna pe prinț. Fii bun și hai la mine acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
acasă! se repezi Aglaia la ea. Ai auzit? Ți-ai satisfăcut curiozitatea? Ești mulțumită cu asta? Și fugi spre casă. — Nu, domnul meu, de-acum n-o să pleci, îl opri Lizaveta Prokofievna pe prinț. Fii bun și hai la mine acasă ca să ne lămurim... Mare caznă, și-așa n-am dormit toată noaptea... Prințul o urmă. IXtc "IX" Intrând în casa ei, Lizaveta Prokofievna se opri chiar în prima cameră; mai departe nu putu merge și se lăsă pe un pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
parcă ar fi... Evgheni Pavlovici. Delicatețea și demnitatea se învață de la inimă, nu de la profesorul de dans, încheie sentențios Lizaveta Prokofievna și se duse în camera ei de sus, fără ca măcar s-o privească pe Aglaia. Când prințul se întoarse acasă, pe la ora zece, se întâlni pe terasă cu Vera Lukianovna și cu servitoarea. Amândouă strângeau vasele și măturau după dezordinea din ajun. — Slavă Domnului că am terminat curățenia înainte de venirea dumneavoastră! spuse Vera cu bucurie. — Bună ziua; mi se învârte puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Ce părere aveți acum de Ippolit? Lipsită de respect? — De ce... dar, Kolea, sunt obosit... Apoi ar fi prea trist să începem din nou cu asta... Totuși, cum se simte? — Doarme și va mai dormi două ore. Înțeleg; n-ați dormit acasă, ați umblat prin parc... desigur, tulburarea... cred și eu! De unde știi dumneata că am umblat prin parc și n-am dormit acasă? — Vera mi-a spus acum. A încercat să mă convingă să nu intru; n-am rezistat și vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nou cu asta... Totuși, cum se simte? — Doarme și va mai dormi două ore. Înțeleg; n-ați dormit acasă, ați umblat prin parc... desigur, tulburarea... cred și eu! De unde știi dumneata că am umblat prin parc și n-am dormit acasă? — Vera mi-a spus acum. A încercat să mă convingă să nu intru; n-am rezistat și vă deranjez câteva clipe. În decursul acestor două ore am vegheat lângă pat; acum i-a venit rândul lui Kostea Lebedev. Burdovski a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
mândresc, ca să confer mai multă solemnitate întrunirii care se pregătea și așteptând să vă felicit personal, am avut ideea să mă dezbrac de vechitura de pe mine și să mă gătesc iarăși cu tunica pe care mi-o scosesem la întoarcerea acasă, gest pe care l-am și făcut, după cum, probabil, ați remarcat, prințe, văzându-mă toată seara în tunică. Schimbându-mă de haine, mi-am uitat portofelul în redingotă... Adevărat că atunci când Dumnezeu vrea să te pedepsească, îți ia mai întâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cel pe care îl iubiți. O, cât de amară mi-a fost constatarea că din cauza mea simțiți jenă și mânie! În asta e catastrofa dumneavoastră: dintr-odată vă considerați egală cu mine... Ieri, după ce v-am întâlnit, m-am întors acasă și mi-am imaginat un tablou. Zugravii de icoane Îl pictează toți pe Iisus conform tradițiilor evanghelice; eu L-aș picta altfel; L-aș reprezenta singur - doar Îl lăsau singur ucenicii Lui câteodată. Aș lăsa cu El doar un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
deloc să dea peste cineva. — Cum ai ajuns aici? întrebă ea în cele din urmă. — Eu... am trecut... — Maman e cam bolnavă, și Aglaia. Adelaida s-a dus la culcare, mă duc și eu. Astăzi am stat toată seara singure acasă. Tata și prințul sunt la Petersburg. Am venit... am venit la voi.... acum... — Știi ce oră e? — N-nu. — Doisprezece și jumătate. Întotdeauna ne culcăm la unu. Ah, credeam că e... nouă și jumătate. — Grozav! râse ea. Și de ce, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
IV-a Itc "I" Trecuse aproape o săptămână de când cele două persoane din povestirea noastră se întâlniseră pe banca verde. Într-o dimineață senină, pe la ora zece și jumătate, Varvara Ardalionovna Ptițâna, care ieșise să conducă o cunoștință, se întoarse acasă îngândurată și foarte tristă. Există persoane despre care e greu să spui ceva care le-ar prezenta deodată și cu totul, în felul lor cel mai tipic și caracteristic; sunt persoanele numite de regulă oameni „obișnuiți“, „majoritatea“, care într-adevăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
multă insistență. — Ai aflat ceva? întrebă el. — În orice caz, nimic neașteptat. Am aflat că totul e adevărat. Soțul meu a avut mai multă dreptate decât noi; a ieșit cum a prevăzut el de la bun început. Unde-i? — Nu-i acasă. Ce-a ieșit? — Prințul e logodnic în toată regula, s-a hotărât. Mi-au spus surorile mai mari. Aglaia e de acord; chiar au încetat să se mai ascundă. (Știi doar că până acum acolo au făcut-o pe misterioșii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
opri. Ce pacoste a mai făcut acolo? Ce-a mai zis? — Păi nici ei nu știau ce să-mi povestească și nici măcar n-au înțeles; doar că i-a speriat pe toți. A venit la Ivan Feodorovici, care nu era acasă; a cerut s-o vadă pe Lizaveta Prokofievna. Mai întâi a rugat-o să-i găsească ceva, o slujbă, apoi a început să se plângă de noi, de mine, de soțul meu, mai ales de tine... a trăncănit verzi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dinainte. Îl mai neliniștea și faptul că în ultimele trei zile bătrânul nu mai pusese strop de băutură în gură. Știa că s-a despărțit și chiar s-a certat cu Lebedev și cu prințul. Kolea de-abia se întorsese acasă cu două litre de vodcă, pe care o cumpărase cu banii lui. — Mamă, zău că-i mai bine să bea, încercase el s-o convingă pe Nina Alexandrovna, pe care o găsise la catul de sus. Sunt trei zile de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
care, poate, îl regreta de îndată, își făcea reproșuri, dar nu se putea stăpâni: căuta ceartă, începea să vorbească bombastic și cu elocință, pretindea să i se arate un respect nemărginit și imposibil și în cele din urmă dispărea de acasă, uneori chiar pentru multă vreme. În ultimii doi ani, treburile familiei le cunoștea doar în mare și din auzite, încetase a se mai implica, nesimțind nici cea mai mică chemare pentru așa ceva. Dar de data aceasta în „talmeș-balmeșul cu generalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
unul dintre ei începu să plângă. Apoi s-a încins brusc o ceartă puternică, dar curând și aceasta s-a potolit repede. În tot acest timp, Kolea fusese într-o stare de spirit deosebit de îngrijorată. Prințul nu era aproape niciodată acasă peste zi și uneori se întorcea foarte târziu; întotdeauna i se transmitea că l-a căutat toată ziua Kolea, care a întrebat mereu de el. Dar când se întâlneau, Kolea nu-i putea spune nimic deosebit, în afară de faptul că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pași ușori! Deși povestea era încheiată, prințul rămase aproape la fel de îngrijorat. Aștepta cu nerăbdare întrevederea cu generalul, care trebuia să aibă loc a doua zi. IVtc "IV" Ora fixată era doisprezece, însă prințul, deloc obișnuit pentru el, întârzie. Întorcându-se acasă, îl găsi pe general așteptându-l. Din prima clipă remarcă nemulțumirea acestuia, poate tocmai din pricină că trebuise să-l aștepte. Scuzându-se, prințul se grăbi să se așeze, dar cu un fel de frică ciudată, de parcă musafirul ar fi fost din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]