55,287 matches
-
zic galina; muiarea, mulier; fămeia, femina; părinte, pater; al nostru, noster și alte multe din limba lătinească, că de ne-am socoti pre amănuntu, toate cuvintele le-àm înțălege”. Ureche greșește originea doar a două cuvinte: femeie - familia, părinte - parentem). Cronicarul afirmă și originea comună a moldovenilor, muntenilor și ardelenilor. A întîmpinat greutăți de exprimare pentru că nu a avut un model de cronică în limba română, de aceea frazele sunt mai greoaie, amestecînd sintaxa slavă cu cea orală românească. N. Manolescu, în
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
De aici tot acel amestec de noutate și de vechime, de spirit științific și de providențialism religios, de pipăire prudentă a izvoarelor și de invocare a semnelor divine, de pătundere psihologică și de moralitate preoțească. Nu cred că se poate afirma tranșant că Ureche a fost un umanist sau, din contră, un fatalist medieval. Prima noastră cronică este, în ansamblul ei inextricabil de observare rece a atrocității și de creștinească perplexitate de ironie cultă și de inocență populară a stilului, o
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
socialist, alții au reapărut după două decenii de tăcere, și reafirmarea lor a contribuit la resurecția poetică din ultimul deceniu al secolului al XX-lea. Ion Caraion a trăit mai mult decât oricare destinul generației lui. Primul volum, "Panopticum" (1943), afirma cu mare gravitate teme ca negația poeticului, contestarea valorilor constituite, terifiantul vieții comune, concretizate în violența limbajului. Luna, lacul, floarea etc. întâmpină ironiile cele mai crude. Cosmosul revine la o materialitate confuză, prebiblică. E ceea ce sugerează poezia lui Ion Caraion
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]
-
sau școală literară. Poezia lui a asimilat creator lirismul eminescian, topit într-o formulă proprie în care s-au absorbit, pierzându-și identitatea, aluviuni romantice, parnasiene și simboliste. După Eminescu și Macedonski, înainte de Arghezi și Blaga, D. Anghel s-a afirmat ca un poet original, dând expresie artistică unei structuri sufletești complexe, moderne." "Poet al florilor, al dragostei și al mării, el se remarcă prin sensibilitate delicată, fantezie sclipitoare, rafinament intelectual și muzicalitate.“"
Dimitrie Anghel () [Corola-website/Science/297599_a_298928]
-
de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br> Am inaugurat
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cel Rău", "Doamna Chiajna" - și mai ales spiritualul "Pseudokynegeticos" („"Fals tratat de vânătoare"”), în care se vede imensa lui erudiție, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc, au încântat generațiile trecute și prezente. Eseul "Pseudokynegetikos", despre care George Călinescu afirma că este un text în care autorul „"bate câmpii cu grație"”, cuprinde considerații estetice și descrierea a trei opere de artă cu subiecte cinegetice, un basm ("Povestea lui Făt Frumos împărat cu noroc la vânat") și chiar și un fragment
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie". Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în "Fragment de biografie" că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu. Creangă a mai avut încă
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Lazăr din epoca revoluționară a lui Tudor Vladimirescu se anticipau cele ale lui M. Kogălniceanu și Simion Bărnuțiu, cu un puternic impuls pe care îl dădeau eforturile pentru unirea principatelor și pentru dobândirea independenței naționale. În același timp s-a afirmat pe un plan superior și elocința universitară și academică, reprezentată îndeosebi de Titu Maiorescu, Alexandru Odobescu și Al. Papiu-Ilarian. Paralel cu aceasta, s-a dezvoltat și oratoria politică parlamentară, în care aveau să strălucească Take Ionescu și Barbu Delavrancea. Take
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri ... Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aevea“". Același orator afirma cu dârză justificare: "„Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării“". Lui Delavrancea i-a fost dat să-și întreacă dotații confrați prin harul genialității. Acesta avea să se manifeste mai ales la oratorul politic și la avocatul penal
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
în analiza materialului folcloric. În mai multe localități din țară, va conferenția despre " Logica în creațiunile populare" și " Logica în cântecele populare ale românilor", pregătind într-un anume mod, substanța discursului de recepție de la primirea în Academie. Oratorul s-a afirmat și în calitate de conferențiar la Universitatea din București într-un curs de folclor, în 1893, "„primul ținut de pe o catedră universitară din București“". Ajuns în Parlament, într-o singură stagiune a luat cuvântul de peste 56 de ori, cu o vibrație unică
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
dar cel mai faimos sonetist a fost Francesco Petrarca (1304-1374). În forma sa originală, sonetul italian se împărțea într-o octava de opt versuri (formate din două catrene) urmate de un sextet de șase versuri (alcătuit din două terține). Catrenele afirmau o propunere sau o interogație iar terținele ofereau soluția cu o ruptură clară între cele două. Cele opt versuri rimau după structura a-b-b-a, b-a-a-b. Pentru terține existau două posibilități c-d-e-c-d-e, sau c-d-c-c-d-c. Cu timpul și alte variante de rîma au
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
istoric în 1934, cu o colecție de documente privitoare la domnia lui Mihail Radu (Mihnea al III-lea). În exil, Alexandru Ciorănescu și-a uimit adeseori compatrioții prin multitudinea și diversitatea temelor abordate. Într-o recenzie din 1965, Mircea Popescu afirma următoarele: „Dacă am afla că domnul Alexandru Ciorănescu, ale cărui studii de istorie și de istorie literară le cunoșteam din țară, iar lucrarea-i fundamentală, de curând retipărită, "Ariosto în Franța" e și astăzi un model de literatură comparată, pregătește
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
fost foarte atras de jurnalistică, deși nu a putut niciodată să scrie atât cât ar fi vrut. Încă din timpul doctoratului își începe activitatea jurnalistică devenind colaborator al ziarului tineretului național țărănesc alături de Bazil Gruia. Inițial, pe când începuse să se afirme în calitate de jurnalist, Petre Țuțea a fost de stânga. O vreme a colaborat la revista "Stânga", împreună cu Petre Pandrea. A colaborat la diverse publicații, în special la Cuvântul, ziar condus de Nae Ionescu, unde a publicat articole de economie politică. În
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
prezenți la înmormântare susțin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci. Slujba de înmormântare a fost făcută după rit ortodox, Petre Țuțea fiind înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un interviu, publicat postum, în "România Liberă", Petre Țuțea afirma : La 7 mai 1937 i-a fost acordat Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, în calitate de șef de sectie cl. III în Ministerul Industriei și Comerțului. La 9 mai 1941 i-a fost acordat Ordinul „Steaua României” în grad de
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
de grade. Mai mult, laboratorul utilizat de soții Curie era localizat într-o zonă cu umiditate crescută și cu schimbări bruște de temperatură, nefiind cel mai bun loc pentru derularea unor cercetări atât de minuțioase. Cu toatea acestea, Marie a afirmat ulterior că cei mai frumoși ani din viața sa au fost cei petrecuți în laboratorul său de cercetare. După ani de experiențe obositoare, desfășurate aproape monoton, soții Curie reușesc să izoleze un decigram de clorură de radiu, o cantinate infinitezimală
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
care se interpune între fiu și mamă, nu există o identitate, rolurile fiind disociate, nu sunt realizate condițiile pentru declanșarea unui complex Oedip. În cartea "„Folies à Plusieurs”", apărută în anul 2002, istoricul psihanalizei Mikkel Borch-Jacobsen subliniază faptul că Freud afirmă universalitatea complexului Oedip într-o manieră absolut arbitrară, în lipsa oricărui material clinic, în scopul găsirii unei explicații "ad hoc" pentru presupusele înclinații incestuoase ale unor persoane analizate. Aceste înclinații nu s-ar datora unui complex Oedip real, ci ar fi
Complexul Oedip () [Corola-website/Science/297675_a_299004]
-
de gândire de la sfârșitul secolului XX, dar și realitățile sociale și filosofice ale perioadei. Criticii marxiști consideră în mod polemic faptul că postmodernismul este un simptom al “capitalismului târziu” și al declinului instituțiilor și apoi a statului națiune. Alți gânditori afirmă că postmodernitatea e reacția naturală la transmisii mediatice și societate. Abilitatea cunoașterii de a fi copiată la nesfârșit oprește încercările de a constrînge interpretarea sau de a-i institui originalitatea prin mijloace simple, cum ar fi producția unei opere. Din
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
80, dar ca o mișcare culturală a apărut cu ani buni înainte. Momentul de cotitură dintre modernism și postmodernism este dificil de stabilit, dacă nu chiar imposibil. Unii teoreticieni resping de la bun început faptul că o asemenea distincție ar exista, afirmând că postmodernismul, pentru toate afirmațiile sale de fragmentare și de pluralitate, ar fi doar o parte componentă a cadrului mai larg, supra integrator al modernității. Filosoful german Jürgen Habermas este un puternic apărător al acestei teze. Ceea ce ridică o nouă
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
amestecului dintre filosofie și matematică este matematica cognitivă, care dorește să demonstreze că exact ca orice știință umană, matematica este totuși subiectivă. Wittgenstein, prin discursul său autoritar, paradoxal, dezordonat, contradictoriu este un pionier al posmodernismului filosofic. Analizând esența postmodernismului, noi afirmam, și vom argumenta în continuare, că postmodernismul reprezintă filosofia societății postmoderne. Pentru început, menționăm că reprezentanții postmodernismului, precum: G. Pracasch, J. Latuz, J. Walerstain, B. de Souse Santus, D.R. Griffin, H. Smith, P. Rosneau, J. Derrida, J.F. Lyotard, J. Culler
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
epistemologului despre faptul că forma vorbită prin cuvinte, neținând cont de importanța ei, este numai unul din modurile de reprezentare și de structurare a cunoștințelor. In plus, modul dat conține posibilitatea de a tăcea, adică posibilitatea neverbalizării informației. M. Poster afirmă că oamenii de știință proiectează pe calculator subiectivitatea inteligentă, iar calculatorul devine criteriul prin care se definește inteligența. El, la fel ca și Lyotard, vorbește despre transformarea informației în marfă, vede în societatea postmodernă extinderea elementelor de control social, iar
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
de „Biserica cu 9 altare”. După perioadele de stăpânire grecească și romană, insula Șerpilor ajunge în stăpânirea themei bizantine “Paradunavon“, mai apoi a genovezilor, iar ulterior a lui Dobrotici și a lui Mircea cel Bătrân. În Cronica de la Nürnberg se afirmă că „românii locuiau în insula Peuce vestită de cei vechi”. Prin termenul de Peuce se înțelegeau atunci și gurile Dunării. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), puterea domnitorului muntean s-a întins de-a lungul ambelor maluri ale Dunării
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
1948, reprezentanții ministerelor de externe din cele două țări (Nikolai P. Șutov, prim-secretar al ambasadei sovietice din București și Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar) au semnat chiar pe insula Șerpilor un proces-verbal de predare a insulei. În acel document, se afirmă că “Insula Șerpilor a fost înapoiată U.R.S.S. de către R.P. România și încadrată în teritoriul U.R.S.S.“, deși aceasta nu aparținuse niciodată Uniunii Sovietice. Aceste documente au fost păstrate mult timp secrete astfel că în martie 1949, căpitanul Constantin Copaciu
Insula Șerpilor () [Corola-website/Science/297700_a_299029]
-
două partide social democrate. Astfel, în iunie 2001 pe scena politică are loc o importantă clarificare a zonei de centru-stânga, prin constituirea Partidului Social Democrat, rezultat din unificarea celor două partide. La Congresul de constituire a PSD, Adrian Nastase a afirmat voința politică a noii formațiuni de a reprezenta social-democrația modernă, dinamică, racordată la problemele și prioritățile actualității. Preocuparea pentru conexarea doctrinară a PSD la noile realități a determinat apariția în 2002 a documentului „Spre normalitate - o viziune social-democrată modernă privind
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
realități a determinat apariția în 2002 a documentului „Spre normalitate - o viziune social-democrată modernă privind viitorul României”, material care propune principalele direcții de acțiune ale perioadei post- tranziție. La reuniunea de la Snagov din februarie 2003, președintele PSD, Adrian Nastase a afirmat că se consacră astfel refacerea unității social-democrate pe baze ideologice clare și neconflictuale, precum și concilierea dintre tradiția și modernitatea stângii democrate românesti. Procesul de unificare și modernizare a stângii democrate românești a favorizat apropierea PSD de structurile social-democrate internaționale - Internaționala
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]
-
însă, supus unui inerent proces de erodare ca urmare a actului guvernării, PSD a intrat în opoziție în urma alegerilor din noiembrie 2004. La Congresul din aprilie 2005 a fost desemnată noua conducere a partidului, iar noul președinte, Mircea Geoană a afirmat dorința PSD de a-și consolida baza doctrinară și de a face o opoziție constructivă în perioada următoare. A urmat o perioada de repoziționări politice si structurale, orientate spre modernizare și o mai bună integrare în familia socialistă europeană. O
Partidul Social Democrat (România) () [Corola-website/Science/297687_a_299016]