57,527 matches
-
momentul marii treceri, căci rămâne convins că viața este doar o pregătire pentru moarte, că înțeleptul trebuie să râvnească necontenit la cunoașterea pură pe care o poate atinge doar după ce sufletul lui nepieritor se desparte de trup și pornește în călătoria pe celălalt tărâm. În ultimele sale clipe, personajul dramaturgului român ajunge să se îndoiască de crezul propovăduit întreaga viață. Seduși cândva de farmecul personalității sale, elevii și prietenii lui Socrate l-au părăsit unul după celălalt. Devenit fruntaș al Atenei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
perspectiva morții decât de aceea de a-și petrece restul vieții în închisoare, iar după pronunțarea sentinței, își afirmă convingerea că moartea poate fi o răsplată în caz că ea echivalează cu întâlnirea cu marile figuri ale umanității : Dacă moartea este o călătorie de aici în alt loc, dacă acolo se întâlnesc toți cei care au murit, nu se poate închipui ceva mai minunat decât moartea (p. 93). După ce îi explică amănunțit lui Criton de ce nu vrea să evadeze spre a nu sfida
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ins care-l va implora la un moment dat să-i înlesnească înapoierea în orașul de baștină. Preluat ca atare sau cu anumite variații, materialul documentar furnizat de textele antice stă la baza reconstrucției livrești imaginate de dramaturgul modern. Prima călătorie siciliană a lui Platon este prilejuită de invitația adresată de Dionis cel Bătrân, tiranul prea puțin sensibil la farmecul intelectual al filosofului, dar interesat de felul cum ar putea exploata ideile acestuia pentru propriul profit : Pe filosofi trebuie să-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
să obțină dovezile trădării lui (p. 194). Când Arheanassa refuză să-l acuze pe bărbatul de care s-a îndrăgostit, despotul sicilian pune la cale o metodă perversă de a-l da pierzării pe filosof : ordonă ca, în așa-zisa călătorie de întoarcere acasă, el să fie dus la Egina aflată în război cu Atena și abandonat în puterea locuitorilor acesteia, deciși să-l ucidă pe primul reprezentant al cetății inamice care le-ar călca insula. Planul criminal eșuează doar parțial
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe tron și îl invită la rândul său pe Platon la curte. În pofida experienței negative din trecut, filosoful este tentat să dea curs acestei chemări și nu se teme că aventura s-ar putea termina la fel de prost ca prima sa călătorie în Sicilia de vreme ce noul suveran pare mult mai deschis decât predecesorul său : Bătrânul era un înapoiat, un tiran care nu dorea să se schimbe nimic... Tânărul rege este o minte luminată și îndrăzneață (p. 218). Arheanassa îl avertizează că Dionis
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de explicațiile pretențioase ale lui Marian care cercetează semnificațiile universale ale basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte : Pe mine nu mă dai gata cu mituri (I, p. 616). Tot astfel, Marghioala ia în râs aprecierile ginerelui ei despre călătoria inițiatică la combinatul de porci de la Galați, buricul lumii : Acesta e noul mit... miticul... Miticul... (cu accent pe cel de al doilea i) (V, p. 680). Mitul arhaic are reverberații în lumea contemporană, dar se degradează o dată cu ea. În primele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
frunza dudului din rai, Marian caută să descifreze basmul Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, despre împăratul lipsit de odrasle, dornic să afle un leac de la un unchiaș dibaci din satul Delfi, care ar putea fi buricul pământului. Această călătorie până în centrul lumii este una de inițiere, consideră ginerele Marghioalei, iar moșneagul din basmul nostru este... destinul (I, p. 617). Evocarea oracolului chemat în ajutor spre a remedia sterilitatea asociază în chip neașteptat cele două creații dramatice atât de îndepărtate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
chiar protagoniștii își expun isprăvile, fapte consemnate de istoricul latin. Astfel, Brutus este rugat să-i dea lămuriri tânărului neinformat cu privire la delegația de la Delfi : Câte n-ai putea să-i povestești, de pildă, despre Delphi, despre Pythia... când ai făcut călătoria aceea faimoasă (I, p. 27). Cel în cauză spune cum a depus pe altar un ciomag cu miez de aur, ofrandă luată în râs de ceilați, în fapt un semn al înțelepciunii ofertantului care mima doar stupiditatea spre a se
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
vîndă proprietatea și să se mute Într-o reședință din oraș sau chiar să se Întoarcă În palatul construit de Puig i Cadafalch pentru bunicul Simón, patriarhul clanului. Ricardo Aldaya refuza categoric. Petrecîndu-și cea mai mare parte a timpului În călătorii sau În fabricile familiei, nu vedea nici o problemă În legătură cu casa. Odată, micuțul Jorge dispăru opt ore În interiorul casei. Maică-sa și servitorimea Îl căutară cu disperare, fără succes. CÎnd copilul reapăru, palid și buimăcit, spuse că, În tot acest timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și făceau ultima călătorie la groapa comună Într-un car donat de o firmă de la Hospitalet de Llobregat specializată În produse din carne și cîrnățărie, de o reputație Îndoielnică, care după cîțiva ani avea să fie implicată Într-un scandal sumbru. — Toate astea le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu-l văzuse niciodată plîngînd pe Miquel Moliner. Orologiul Îi lua cu asalt, numărînd minutele În goană. — Încă mai e vreme, murmura Miquel cu privirea ațintită spre intrarea gării. La ora unu și cinci, șeful gării făcu anunțul final pentru călătorii cu destinația Paris. Trenul Începuse deja să alunece pe șine cînd Julián se Întoarse pentru a-și lua rămas-bun de la prietenul său. Miquel Moliner Îl privea de pe peron, cu mîinile vîrÎte În buzunare. — Să scrii, zise el. — Am să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de puțin prost. După spusele lui, cînd i-a auzit protestele, al treilea polițist s-a apropiat de el, l-a privit țintă În ochi și l-a Întrebat dacă avea chef să i se alăture defunctului În ultima sa călătorie. Don Manuel mi-a povestit că a fost Îngrozit. Că omul acela avea o privire de nebun și că nu s-a Îndoit nici o clipă că vorbea serios. A bîiguit că el doar Încerca să respecte regulamentul, că nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
FANTOME — 1933-1955 1 Nicăieri nu există o a doua ocazie, cu excepția remușcării. Julián Carax și cu mine ne-am cunoscut În toamna anului 1933. Pe atunci lucram pentru editorul Josep Cabestany. Domnul Cabestany Îl descoperise În 1927, În timpul uneia dintre călătoriile sale „de prospecție editorială“ la Paris. Julián Își cîștiga existența cîntînd după-amiaza la pian Într-o casă de toleranță și scria pe timp de noapte. Proprietara localului, o femeie pe nume Irène Marceau, avea contacte cu majoritatea editorilor din Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea să se instaleze pe hol, Într-un fotoliu pliant pe care i-l Împrumutase vecinul lui, monsieur Darcieu, un bătrîn iluzionist care le citea În palmă fetelor, pe un sărut. În acea primă noapte am adormit imediat, epuizată din cauza călătoriei. M-am trezit În zori și am constatat că Julián ieșise. Kurtz dormea pe mașina de scris a stăpînului său. Sforăia ca un dulău. M-am apropiat de masa de scris și am văzut noul roman pe care venisem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să știu ce să-i spun. CÎnd ne-am reîntîlnit, n-a trebuit să-i spun nimic. Miquel m-a privit În ochi și s-a mărginit să clatine din cap afirmativ. Mi s-a părut mai slab decît Înainte de călătoria mea la Paris, cu chipul de o paloare parcă bolnăvicioasă, pe care eu am atribuit-o excesului de muncă cu care se pedepsea. Mi-a mărturisit că trecea prin dificultăți economice. Cheltuise În donații filantropice aproape toți banii moșteniți, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
devreme. Miquel avea tuberculoză. Ruinat și bolnav, trăia din amintiri și din remușcări. Era omul cel mai amabil și mai fragil pe care Îl cunoscusem, singurul meu prieten. Ne-am căsătorit Într-o dimineață de februarie, la un tribunal municipal. Călătoria noastră de nuntă s-a limitat la funicularul de pe Tibidabo, cu care am urcat să contemplăm Barcelona de pe terasele din parc, o miniatură de cețuri. N-am spus nimănui că ne-am căsătorit, nici lui Cabestany, nici tatălui meu, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zgribulită toată dulceața umedei nopți de noiembrie cu care, după cum se putea vedea, nu era obișnuit. Acesta avea pe el o pelerină destul de largă și groasă, fără mâneci, cu o glugă imensă, exact ca acelea pe care le poartă adeseori călătorii în timpul iernii undeva, departe, prin străinătate, în Elveția sau de pildă în Italia de Nord, când, firește, nici nu le trece prin cap că ar putea ajunge pe coclaurile străbătute de acest tren între Eidkuhnen* și Petersburg. Dar îmbrăcămintea, potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
au străduit și au atins în ea cele mai mari satisfacții și scopurile cele mai înalte și exclusiv pe această cale au făcut carieră. În timpul acestei discuții, tânărul negricios căsca, se uita aiurea pe fereastră și aștepta cu nerăbdare sfârșitul călătoriei. Era cumva distrat, chiar foarte distrat, aproape îngrijorat și uneori devenea întrucâtva bizar: câteodată asculta și nu asculta, privea și nu privea, râdea fără să știe în clipa aceea de ce râde. — Dar, permiteți-mi, cu cine am onoarea?... i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pe noi. — Învățați-ne, vă rugăm, spuse râzând Adelaida. — Nu vă pot învăța nimic, se împotrivi prințul; râdea și el. Aproape tot timpul cât m-am aflat în străinătate am locuit în același sat elvețian; arareori făceam câte o călătorie prin împrejurimi, deci, ce să vă învăț? Mai întâi doar nu mi-a mai fost urât; am început curând să mă însănătoșesc; apoi fiecare zi mi-a devenit scumpă și, pe măsura trecerii timpului, și mai scumpă, încât am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Elizavetgrad, nu la Tver, îi replică prințul, cu sfială, generalului. Am auzit de la Pavlișcev... — La Tver, preciză generalul, chiar înainte de a muri a fost transferat la Tver și chiar înainte de agravarea bolii. Erați prea mic ca să țineți minte transferul și călătoria; Pavlișcev putea greși, deși a fost un om excepțional... — L-ați cunoscut și pe Pavlișcev? — A fost un om cum rar poți întâlni, însă eu am fost martor personal. L-am binecuvântat pe patul de moarte... Dar tatăl meu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu sunt duse în străinătate pentru că părinții lor stau cu grija permanentă de a le găsi logodnici și a le mărita. Poate că și părinții se convinseseră, în sfârșit, că logodnicii pot fi întâlniți și în străinătate și că o călătorie de o vară nu poate dăuna cu nimic, ci, într-un fel, ar fi chiar în măsură „să facă posibil“. Aici e locul să amintim că proiectata căsătorie a lui Afanasi Ivanovici Toțki cu cea mai mare dintre domnișoarele Epancin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iar apoi undeva prin Bretania. „Asta-i, cu franțuzoaica e pierdut“, își zise generalul. Iar doamnele Epancin se pregăteau să plece la începutul verii. Și deodată o întâmplare veni și le schimbă planurile, strămută totul într-o albie nouă și călătoria fu iarăși amânată, spre marea bucurie a generalului și generălesei. De la Moscova sosi un prinț, prințul Ș., de altminteri om renumit, cunoscut într-o lumină foarte favorabilă. Era unul dintre acei oameni, mai bine zis dintre acei lideri din ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
întâmplat că prințul a făcut cunoștință și cu familia generalului. Adelaida Ivanovna, sora cea mijlocie, îi produse o impresie destul de puternică. Adelaidei îi plăcu foarte mult, îi plăcu și Lizavetei Prokofievna. Generalul era tare bucuros. De la sine înțeles că și călătoria a fost amânată. Stabiliră să facă nunta în primăvară. Călătoria, de altfel, putea avea loc și la mijlocul sau la sfârșitul verii, măcar sub forma unei plimbări de o lună sau două a Lizavetei Prokofievna împreună cu cele două fiice rămase în preajma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Adelaida Ivanovna, sora cea mijlocie, îi produse o impresie destul de puternică. Adelaidei îi plăcu foarte mult, îi plăcu și Lizavetei Prokofievna. Generalul era tare bucuros. De la sine înțeles că și călătoria a fost amânată. Stabiliră să facă nunta în primăvară. Călătoria, de altfel, putea avea loc și la mijlocul sau la sfârșitul verii, măcar sub forma unei plimbări de o lună sau două a Lizavetei Prokofievna împreună cu cele două fiice rămase în preajma ei, ca să-și împrăștie tristețea după Adelaida, care îi părăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe Aglaia, acesta deveni un oaspete neobișnuit de statornic în casa Epancinilor. Ce-i drept, încă nu se spusese nimic, nici măcar vreo aluzie nu fusese făcută, însă părinților li se părea că n-are rost să se mai gândească la călătoria pe care, vara, urmau s-o facă în străinătate. Cât despre Aglaia, ea, poate, avea și altă părere. Toate acestea se petrecuseră aproape în preajma celei de-a doua apariții a eroului pe scena povestirii noastre. Între timp, judecând după aparențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]