51,462 matches
-
Mulți autori "Mouldwarp" erau comparați cu substanțe anorganice, cum ar fi Ore-well, Cole-ridge și Gold-smith. Unii scriitori erau considerați sacri, cum ar fi Pope și Priestley. Alții erau temuți, ca de pildă Wilde sau Savage, pe când unii erau apreciați pentru stilul lor macabru sau certăreț, cum ar fi Graves, Bellow și Frost. Din nefericire nu s-au păstrat mostre din operele lor. (p. 27) E. A. Poe înseamnă "Eminent American Poet" (p. 29). El se trage dintr-o civilizație care a fost
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca idealiști și se aștepta ca ei să producă un anume număr de idei care să fie expuse sau dramatizate pentru privitori. (pp. 13-15) Ironia lui Ackroyd e lirică și gânditoare, cum e în toate romanele lui. Filozofând asupra cuvântului, stilul lui e de o accesibilitate uimitoare. Ackroyd nu suportă ideea că ceea ce scrie el ar putea fi rău înțeles sau neînțeles. Pe măsură ce citim, ne întrebăm din ce în ce mai insistent dacă Platon reprezintă o civilizație mai bună ca a noastră, cum ne-am
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum un adevăr știut de toți, textul lui Amis dovedește că literatura poate câștiga atunci când cuvintele pierd teren. Martin Amis demonstrează resursele tehnicii atunci când născocește acest dialog complicat al lui Eu cu El: tehnica romanescă e inepuizabilă, iar tehnica inventivă/stilul narării este omul. Martin Amis, Time's Arrow, Penguin Books, 1992 2.5. Malcolm Bradbury: Distopia criticului Malcolm Bradbury își începe cariera ca ironist, ca autor de proză persiflantă, mai puțin atras de psihologia sau sofisticarea eroului. Primele două romane
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de cauză, să știm cartea înainte chiar de a o fi citit. Urmărim povestirea tocmai ca să recuperăm elementele acestei prime conturări enigmatice. Romanul crește astfel în noi ca un balaur, trup fără sfârșit, purtat de ființele ascunse sub masca hieratică. Stilul este încântător: fraze lungi, cu o logică perfectă, oarecum întortocheate pe alocuri, adaptate la Fluxul conștiinței povestitorului. Povestitorul este bineînțeles Ono. El este în același timp narator și personaj observat cu detașare. Când își amintește lucruri din trecut, devine mască
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o consecință directă, din victimă el devine de fapt agresor. Cartea debutează cu o descriere inofensivă a casei lui Ono, cu istoria ei de dinainte de război, dar se încheie cu mânie și disperare. Ono formulează numai fraze cu subînțeles, specifice stilului subtil al lui Ishiguro. Amintirile par să se înșiruie firesc, fiecare episod e conturat în detaliu ca o stampă, dar înșiruirea are o logică ascunsă. Ono urmărește să-și justifice acțiunile, deși el știe foarte bine că nu are justificări
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și pe toate le cercetează o conștiință subterană la persoana întâia. Confesiunile se fac la persoana a treia, în vreme ce narațiunea obiectivă se desprinde doar din transcrieri ale gândurilor înșirate la persoana întâia. Lodge își denumește maniera narativă din acest roman "stil liber indirect" (Consciousness and the Novel, Penguin Books, 2002). Ceea ce fac el este să topească monolgul interior într-un creuzet cu narațiune obiectivă, ceea ce duce la un amestec de procedee incompatibile în fond. Ca urmare a acestui mod straniu de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cadavru, descompunere, viermuială. "Văd / în tine viermi scoțând capul", i se spune iubitului abandonat, iar poeta recunoaște că a ales "o comparație din cale-afară de dezagreabilă". Dezagreabilul e un element tipic Desperado. E poate în primul rând o chestiune de stil. Poetul Desperado e la fel de interesat de emoție ca orice alt poet, doar că el alege cuvinte respinse de poezie înainte de el. E un lucru care se întâmplă în orice mișcare poetică la începuturile ei. Diferența dintre Modernism și Desperado este
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în palme ce mai rămânea din viitorul nostru comun: două pahare pe o tavă. (Send-off Plecare) Face un curaj din renunțare, iar singurătatea și dezrădăcinarea devin curând demnitate. Este ceea ce poemul Poem Ended by Death (Poem încheiat de moarte) numește "stilul meu laconic". Este vorba în fond de actul foarte Desperado de a pune capăt convenției sentimentului. The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cuvinte premeditat neînsemnate, minimalizate cu ironie. Rima e deconstruită cu inventivitate. Rimează silabe cu desinențe, nume proprii cu cuvinte la întâmplare. Eliot se revolta împotriva convenției rimei de până la el și reconstruia o rimă proprie, la fel cum Joyce refăcea stilul și construcția romanescă. Adcock pur și simplu disprețuiește vechea convenție poetică, deși în paralel o folosește pentru a arăta că oricine o poate mânui. Jocul acesta tehnic nu merge bine deloc cu ideea poemului moartea unui prieten apropiat dar lui
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nașterii. Cuvintele sunt albe sau ironice. Cu cât tonul e mai uscat, cu atât e mai hazoasă descrierea nou născutului, cu atât e poemul mai atașant, iar Adcock cu siguranță că știe ce face: se preface neutră, când, de fapt, stilul ei e o infinită mângâiere. Folosește un timp trecut impersonal, ocolește cu grijă intensitatea poetică tradițională, încheie cu două propoziții descurajant de scurte: "Se face mare. Are copii frumoși". Sentimentul încheie astfel un cerc. Mama devine bunică, fiul are un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și când încerc să-l regăsesc îmi spune că e deja în uz. Îmi schimbă mereu numele documentului. De ce nu vrea să apară Edit Menu? Nici nu vrea să mă asculte. Ajutor! "Ai operat schimbări care modifică macheta generală în stil normal. Vrei să salvezi?" Te rog nu ce-am modificat? Stratul de ozon? Ajutor! Dar Help refuză să mă ajute; mesajul mă scrutează fioros. Unele lucruri nu se pot anula dacă o faci ai să te căiești. "Aceasta îti poate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e vorba de o poezie ca toate poeziile, că are de-a face cu vechea convenție poetică, nu pune nimeni nimic la cale. În realitate n-a mai rămas nimic din convenție: peste tot fraze întrerupte, sensuri fracturate, capcane de stil. Brownjohn sfărâmă poemul clasic. Călcăm pe cioburi de sentimente, de idei (suflet, viață, morală, politică, viitorul omului pe pământ...). El scapără scânteia poetică dintr-o scurtă istorie abia bănuită, pe care poemul o ascunde în loc s-o povestească. Nu face
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
folosit la începutul anilor 1920, subînțelesul e păstrat cu sfințenie. Philip Larkin însuși recunoaște în Eliot o influență de căpătâi în formația lui de poet. Introducerea lui la ediția revizuită a volumului The North Ship conturează cu claritate amestecul de stiluri din maniera poetului la douăzeci și trei de ani: Privind în urmă, aflu în poeme nu numai unul, ci mai multe euri uitate școlarul pentru care Auden era unica alternativă la poezia "demodată"; studentul a cărui poezie a fost binevoitor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
binevoitor caracterizată de un prieten drept "Dylan Thomas, însă cu o sentimentalitate specifică ție"; mai e apoi eul post-Oxford, izolat în Shropshire, singur cu operele complete ale lui Yeats, furate de la școala de fete din partea locului. Această căutare a unui stil era doar o față a imaturității mele de ansamblu. Se poate invoca faptul că războiul nu era un moment bun pentru a începe să scrii poezie, totuși marii poeți ai vremii Eliot, Auden, Dylan Thomas, Betjeman comunicau fără opreliști... Aceasta
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
original), fete cu chipuri tulburate fug ca rănite de ceva, mâna care scrie simte cum inima "îngenunchează" în propria "nesfârșită tăcere". Există totuși o plăcere a dezvelirii emoției care face tăcerea promițătoare. Treptat, vorbele își asumă o mai mare responsabilitate, stilul devine mai ferm, mai puțin oscilant, încercuind ideea cu mai multă hotărâre. Morbiditatea e înlocuită de deznădejde. Fragilitatea e pe cale să devină manieră poetică, pentru acest poet eminamente reticent. Pare neputincios în fața vorbelor mari, dar nu trebuie să ne lăsăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intimități sondate cu precizie. Ideea e veche pentru noii Desperado, dar în anii '50 era o noutate cu siguranță. Larkin descoperă confesiunea și învață să radiografieze viața în vorbe de zi cu zi. Poemele încep și se termină cu simplitate. Stilul e oral. Sfârșitul e abrupt. Au dispărut rimele tânguitoare. În primul volum, punctuația abia dacă se observa, era ignorată ori rău folosită. Acum are înțelesul ei. Versurile dobândesc ritmul echilibrat al inteligenței, al sensibilității înțelese. Un poem remarcabil (Next, Please
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
specialist în opera lui Eliot, îți datorez ceea ce știu despre el. Ce importanță are critica literară pentru romancierul Peter Ackroyd? PA. Nu mă consider critic în sensul cunoscut și acceptat. În biografia lui Eliot am încercat să surprind individul în stilul prozei mele oferind astfel lectorului receptiv un mijloc de a descifra natura exactă a scrierilor lui. LV. Cu ce începi, când te apuci de un roman? O stare de spirit, o istorie? Îți faci un plan al intrigii? PA. Întotdeauna
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Și apreciez sfatul dat scriitorului de Cehov, " Dacă vrei să emoționezi, fii distant", adică mânuiește-ți bine tehnica, nu spune cititorului ce și cum să simtă. LV. Poate că timpul cât ai lucrat la Oxford English Dictionary ți-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru Fluxul conștiinței, romanul se concentra asupra stilului, care devenea eroul principal. Ai revenit fără îndoială la istorie, la narațiune, însă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Poate că timpul cât ai lucrat la Oxford English Dictionary ți-a influențat stilul, care e în același timp năucitor de bogat în sinonime și spiritual în mod extrem de subtil. Mă gândesc că pentru Fluxul conștiinței, romanul se concentra asupra stilului, care devenea eroul principal. Ai revenit fără îndoială la istorie, la narațiune, însă accentul cade pe mai multe lucruri deodată. Care ar fi ele? JB. Nu știu dacă OED a afectat modul meu de a scrie. Cred că a făcut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Care ar fi ele? JB. Nu știu dacă OED a afectat modul meu de a scrie. Cred că a făcut din mine un mai bun jucător de Scrabble, dar numai pentru cuvintele care încep cu C, D, E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru, care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
meu de a scrie. Cred că a făcut din mine un mai bun jucător de Scrabble, dar numai pentru cuvintele care încep cu C, D, E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru, care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. LV. Faptul că scrii romane polițiste te silește să fii cu ochii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de Scrabble, dar numai pentru cuvintele care încep cu C, D, E, F, G. Stilul, însă, e o chestiune capitală. Cei care nu înțeleg ce înseamnă stilul cred că e un fel de lustru, care dă strălucire istorisirii. Mare greșeală. Stilul, forma, tema, toate în mod egal au un rol în evocarea adevărului, a realității. LV. Faptul că scrii romane polițiste te silește să fii cu ochii pe acțiune înainte de toate. Scrii aceste romane cu pseudonim fiindcă intenționezi să ajungi, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
imaginație dezlănțuită care creează o lume nouă, ori la decizia de a preveni omenirea că o așteaptă un viitor sumbru? AG. Țin în egală măsură la tot ce găsești că se află în romanele mele. LV. Ți se pare important stilul? Creezi cuvinte proprii (cum ar fi Unthank, Provan, Lanark). Aș anagrama Lanark pentru a ajunge la carnal, ceea ce ar da mare concretețe lumii tale imaginare. AG. Numele pe care le menționezi sunt locuri din Glasgow ori din apropiere. Îmi place
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îi privești pe autorii care preferă măștile, imaginația, identitatea asumată, orice în afară de autorevelare? FS. Da, ai dreptate să mă vezi așa. Urăsc Turnul de Fildeș. Detest poezia care e un joc în și pentru sine. Poemele construite pe figuri de stil (chimia ca metaforă! feminismul la țară!), cu ori fără narațiune. Îmi vine să zic: Ei și? Metafora chimiei sau venitului la țară trebuie să ducă undeva, nu? Cam tot așa stau lucruile și cu măștile / rolurile / post-modernitățile. Toate pot fi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narativ în care să pot include un eseu, aș zice, despre istoria biologică a țiparului, dar acest capitol cu țiparul își are sensul și scopul lui în roman. Tendința recentă din scrisul meu se îndepărtează de acest amestec auctorial de stiluri, mergând spre o voce determinată de personaje. Și Last Orders e un "amestec", dar acolo se împletesc câteva voci și narațiuni la persoana întâia. Istoria e recompusă de personaje. Aș vrea să sper că prezența autorului mai că nu se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]