52,356 matches
-
cu "cămara" (vistieria) Moldovei. Cinci „pungi” i-au adus numai caii primiți în dar, pe care i-a vândut, iar pentru investitura unui "haham" (slujitor religios evreu) a încasat de la acesta, ca mită, 300 de lei și o oca de aur de Polonia. Printre faptele sale bune realizate cu o parte din banii adunați, Dapontes nu uită să menționeze că a construit, în apropiere (pe atunci) de Iași, Cișmeaua din Păcurari, schitul Buna Vestire de pe lângă mănăstirea Socola, iar în patria sa
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
variată din partea contemporanilor, Igor Stravinski spunând că este o lucrare genială în vreme ce lui Serghei Prokofiev i-a displăcut total. Patinatoarea artistică sud-coreană Kim Yu-Na a patinat pe această lucrare la Jocurile Olimpice de iarnă din 2010 de la Vancouver, câștigând medalia de aur.
Concertul pentru pian (Gershwin) () [Corola-website/Science/328341_a_329670]
-
și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Succesul destul de redus la public s-a datorat stilului analitic prea minuțios și greu digerabil de marea majoritate a spectatorilor. Actrița Irina Petrescu a obținut Medalia de aur pentru interpretare feminină la Festivalul Internațional al Filmului de la Moscova (1969). Critica de film a remarcat interpretările actoricești bune realizate de Irina Petrescu și Iurie Darie. Criticul Eugen Atanasiu scria într-un articol publicat în 1969 în revista „Magazin” că
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
situată sub piață. Mariensäule este o coloană mariană situată în Marienplatz din München, Germania. Ea a fost ridicată în 1638 pentru a sărbători sfârșitul ocupației suedeze din timpul Războiului de Treizeci de Ani și are în vârf o statuie de aur a Fecioarei Maria stând în picioare pe o semilună ca Regina Cerului, sculptată în 1590. Statuia s-a aflat inițial în Frauenkirche. "Mariensäule" din München a fost prima coloană de acest tip construită la nord de Alpi și a inspirat
Marienplatz (München) () [Corola-website/Science/328368_a_329697]
-
Termenul de statuie vie (sau statuie vivantă) se referă la un artist mim ce poate sta nemișcat ore în șir ca o statuie sau un manechin, de obicei, cu un machiaj care-i dă culoarea aurului, bronzului sau cuprului. Artiștii care lucrează ca statui vii pot păcăli trecătorii și câteva emisiuni filmate cu camera ascunsă au arătat cum statuile vii îi pot speria pe oameni. Artiștii interpreți pot realiza și spectacole stradale. Tabloul viu, adică un
Statuie vie () [Corola-website/Science/328372_a_329701]
-
Andrei Nemirschi, lansat pe 12 iunie 2012. Piesa s-a bucurat de un succes mare, ajungând în Romanian Top 100, dar și în topuri internaționale ale unor tări precum Italia, Ungaria și Japonia. În noiembrie 2012 a primit discul de aur de la Federația Industriei Muzicale Italiene pentru vânzări de peste 15,000 de unități. Filmările pentru videoclipul piesei au avut loc la începutul lunii aprilie la studiourile din Buftea în regia lui Iulian Moga. Alături de ea, Alexandra Stan are celebrii polițiști care
Lemonade () [Corola-website/Science/328399_a_329728]
-
permis noilor veniți să înainteze înspre interiorul teritoriului, timp de mai multe secole. Astfel, după cum relatează Herodot în "Istoriile" sale, la data trecerii pe acolo a regelui Xerxes al Persiei (la începutul campaniei împotriva grecilor din 480 î.Hr.), minele de aur și argint de pe muntele Pangeu erau încă exploatate de tracii din triburile pierilor, odomanților și satrilor. La sfârșitul războaielor medice, atenienii s-au arătat din ce în ce mai interesați de bogățiile acestui teritoriu și de poziția strategică privilegiată pe care o deținea. Profitând
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
al thasienilor. Ea era situată în interiorul teritoriului controlat de traci, în spatele șirului de munți de pe coastă, pe câmpia fertilă dintre masivele Pangeu și Orbelos (Lekanis). Regiunea era bogată în produse agricole, lemn necesar construcțiilor navale și mai ales zăcăminte de aur și argint. Străjuită de munți, pe de o parte și de o mlaștină, de cealaltă parte, cetatea era așezată pe fâșia îngustă care permitea trecerea printre acestea. Ea controla, astfel, drumul comercial care conducea de la portul Neapolis la Marea Egee către
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
trecerea printre acestea. Ea controla, astfel, drumul comercial care conducea de la portul Neapolis la Marea Egee către interiorul Traciei. Încă din primii ani ai existenței sale, colonia Crenides a bătut monedă proprie (la început, monede de bronz și ulterior, monede de aur). Simbolistica utilizată a rămas aceeași, cu mici modificări. Pe aversul monedelor din Crenides era reprezentat capul imberb al eroului Heracle, acoperit cu blana leului din Nemeea, iar pe revers, armele acestuia (măciucă și arc), sau imaginea unui tripod. Toate monedele
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
a reușit să cucerească și Crenides de la Regatul Odris. Fortificațiile ridicate au blocat parțial trecerea dintre o mlaștină și Muntele Orbelos, situat în vecinătate. De asemenea, Filip a secat parțial mlaștina, așa cum afirma filozoful grec Teofrast. În afară de controlul minelor de aur din apropiere, un alt obiectiv al fundării cetății Filippi a fost și stabilirea unei garnizoane care să controleze ruta strategică dintre Amfipolis și Neapolis, care străbătea de la est la vest regatul macedonean, rută reconstruită ulterior de către romani, sub numele de
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
care străbătea de la est la vest regatul macedonean, rută reconstruită ulterior de către romani, sub numele de "Via Egnatia". Cetatea Filippi și-a păstrat autonomia în cadrul regatului macedonean, având propriile instituții politice (printre care "Adunarea poporului"). Descoperirea unor noi zăcăminte de aur în apropierea cetății, la Asyla, a contribuit la bunăstarea regatului macedonean (Filip chiar a înființat acolo o monetărie). În final, cetatea Filippi a fost complet integrată în regatul macedonean sub domnia lui Filip al V-lea. Cetatea a avut circa
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
1971), "B.D. la munte și la mare" (1971), "Ilustrate cu flori de câmp" (1974), "Păcală" (1974), "Patima" (1975), "Buzduganul cu trei peceți" (1977), "Vlad Țepeș" (1978), "Drumul oaselor" (1980), "Cucerirea Angliei" (1982), "Ziua Z" (1984), "Cucoana Chirița" (1986), "Trenul de aur" (1986) și "Chirița în Iași" (1987). S-a născut la 7 iulie 1925, în orașul Deva . A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952, obținând calificarea de pictor-scenograf. Ileana Oroveanu a lucrat ca pictoriță și creatoare de costume
Ileana Oroveanu () [Corola-website/Science/327556_a_328885]
-
(n. 3 noiembrie 1989, Levallois-Perret) este o cântăreață, interpretă și compozitoare de muzică pop și folk de origine franceză. Primul ei album, "Sur mes gardes" a câștigat discul de aur în mai 2010, la doar 5 luni după lansare. Câteva luni mai târziu acesta a câștigat discul de platină, iar pe 23 ianuarie 2011 a primit premiul revelației muzicii franceze. Ea este cea mai mică fată din trei fiice. Mama
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
să o ajute la aranjarea partiturilor. A lucrat împreună cu el timp de un an în studioul acestuia. Cele două piese ale sale, "Je ne sais pas" și "Pas besoin toi" sunt de pe primul ei album care a primit discul de aur, și au devenit cele mai descărcate piese de pe Internet. În luna august 2010, piesa "L'heure avait sonné" a fost inclusă în episodul 4 din primul sezon al serialului Gossip Girl. În 2011 a câștigat premiul pentru revelația anului 2011
Joyce Jonathan () [Corola-website/Science/327567_a_328896]
-
Verigheta este un inel din platină, aur sau argint, simbol al legăturii dintre logodnici sau al uniunii contractate prin căsătoria a două persoane; verigheta este purtată, de obicei, pe degetul "inelar" stâng (sau drept), denumit de aceea așa în mai multe limbi. Substantivul românesc "verighetă" este un
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
verighetă" este un diminutiv al substantivului din , format cu ajutorul sufixului "-etă". La rândul său, cuvântul românesc "verigă" este împrumutat din limba slavă: "veriga". În timpul lui Plinius, verigheta era din fier, însă din primele secole ale Creștinismului, deja verigheta era din aur. Potrivit epocilor și țărilor, verigheta se poartă la mâna stângă, pe "inelar" sau chiar pe "police" (numit și "degetul mare"). În Evul Mediu, verigheta era purtată, de preferință pe inelarul mâinii drepte. Abia începând din secolele al XVI-lea și
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
face ca din când în când, ea să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, verigheta era fină (doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
din când în când, ea să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, verigheta era fină (doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
în când, ea să-și schimbe stilul. Până la începutul anilor 2000, verigheta era fină (doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
verigheta era fină (doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
doi milimetri grosime), după 2000, ea este, în general, mult mai groasă (peste cinci milimetri). De asemenea, a trecut de la culoare unică (aur galben, aur alb, aur roșu, platină sau argint) spre o bijuterie bicoloră (de exemplu "aur alb" și "aur galben"), de la un simplu inel la două inele concentrice compuse din aceste două culori. Unele verighete sunt împodobite cu un diamant, acestea fiind destinate mai ales femeilor. "Inelul" care a fost oferit de Siegfried Brunhildei ("Brünhild") ca zălog de dragoste
Verighetă () [Corola-website/Science/327566_a_328895]
-
Române, București, 2000), criticul Călin Căliman consideră acest film ca fiind o comedie amară a cărei acțiune se petrece spre sfârșitul anilor '80, „când absurdul cotidian, la noi, atingea... recorduri mondiale”. El identifică mai multe semne grotești ale „Epocii de Aur”, reprezentate de un sectorist incult și arogant, de securiștii care apar de nicăieri ori de câte ori se găsește cineva care să protesteze față de sistemul comunist și de liderul suprem ale cărui discursuri sunt recitate de nebunii cocoțați în copacii din parcul spitalului
Divorț... din dragoste () [Corola-website/Science/327573_a_328902]
-
și scenograf român. S-a stabilit în anul 1975 în Franța. Este căsătorit cu Miruna Boruzescu, principala să colaboratoare. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Felix și Otilia" (1972), " Cu mîinile curate" (1972) și "Duhul aurului" (1974). A studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (secția costume și decor) din București. După absolvire a colaborat cu regizori precum Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Andrei Șerban sau Petrică Ionescu. S-a stabilit în Franța în anul 1975
Radu Boruzescu () [Corola-website/Science/327575_a_328904]
-
că aceasta o să-i găsească pentru că nu-i pe lume o femeie mai isteață decât ea. O zână care trecea întâmplător pe acolo aude și ea povestea și pune un rămășag cu moșul pe o punguță cu doi bani de aur că o să găsească punguța în șapte zile oriunde ar ascunde-o moșul. Moșul agață punguța cu cei doi bani de pliscul cocoșului de tablă de pe acoperiș. În acea seară, circarul fioros îi povestește fiicei sale povestea „Punguța cu doi bani
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]
-
mare, dar, dându-și seama că peștii o să moară, o scuipă afară. El este așteptat pe malul mării de zână care-l strânge de gât și-i scoate punguța. Zâna găsește în punguță două pietre în loc de cei doi bănuți de aur. În acel moment, zmeul intră în castel și-l aduce pe Făt-Frumos bătut (deși în toate basmele zmeul era cel bătut de Făt-Frumos), după ce i-o răpise mai înainte pe Ileana Cosânzeana. Zâna îi eliberează pe cei doi prizonieri și
Rămășagul (film) () [Corola-website/Science/327574_a_328903]