51,246 matches
-
la pacien ii vârstnici comparativ cu alte categorii de pacienți. De aceea decizia terapeutică trebuie judecată individual, fără un control agresiv al TA, pentru un raport optim risc-beneficiu. 8.2.2. Profilul lipidic Colesterolul total seric și LDL-colesterolul sunt bine cunoscuți ca factori de risc cardio- vascular, dar la pacientul vârstnic există insuficiente date care să confirme acest fapt (30,31). Studiul Framingham a evidențiat o asociere pozitivă între valorile mari ale colesterolului total și bolile cardiovasculare la subiecții cu vârsta
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Florin Mitu, Iulia Cristina Roca, Doina Azoicăi () [Corola-publishinghouse/Science/91925_a_92420]
-
perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în Iliada, cuvântul face parte din vocabularul zeilor. În primul caz, Zeus vorbește cu Hera: „... chiar de te-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
este una peratologică, deși cuvântul peras nu apare niciodată în acest context. Ambele teme sunt teme ale „încercării limitei“, ale lui peratos peira (neformulate însă nicăieri ca atare), dintre care prima pune în joc principiul static al rămânerii sub limita cunoscută, iar cealaltă un principiu dinamic și transcendent, problema lui nous ca ceea ce se află în noi de dincolo de noi (to en hemin theion) și care nu poate fi atins decât printr-o transformare a umanului în vederea asimilării divinului. De aceea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întâi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat. Sub raza lui techne și deci a zeiței Atena cad toți cei care operează trecerea de la invizibilul formei cunoscute și imaginate în prealabil la realizarea ei. Sub raza lui techne cade și artistul care, ca atare, este un technites. Arta se bazează pe raportul dintre „încă invizibil“ și vizibilitatea ulterioară a operei. În primă instanță deci, destinul oricărei opere
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
ceea ce este încă nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nevăzut, nu înspre ceea ce trebuie să rămână nevăzut. Spre ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mare măsură pe Mussolini. După ce s-a întors din Italia, Iorga a frecventat cercurile intelectuale de la București, în care a fost introdus de socrul său Vasile Tasu de la Societatea "Junimea", dar mulți dintre ei citiseră deja articolele lui Iorga. Devenise cunoscut. Să spunem cîteva cuvinte despre elita românească sau despre fruntea intelectualității. În anii aceia (și poate că și astăzi) acestea erau sinonime, alcătuind un fel de instituție a României. Este vorba despre o crustă atît de subțire, încît tot ceea ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a rupt-o cu conservatorii după Congresul Partidului Conservator din februarie 1906, dîndu-și seama că naționalismul său era ireconciliabil cu platforma partidului. Pe vremea aceea elaborase un program bazat pe naționalismul lui cultural și pe lupta literar-culturală care vor deveni cunoscute sub numele de Sămănătorism. Toate acestea au devenit "Lupta literară". În 1903, Iorga a devenit liderul mișcării literare care a preluat numele revistei literare "Sămănătorul". El scria în 1933 "În articolele mele (din "Sămănătorul") mi-am exprimat credința pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fuziuni benefice era un motiv personal: ura neîmpăcată a lui Iorga față de Stere. Se referea la acesta, numindu-l "odiosul", "cel mai detestabil dintre oameni"38. Conflictul dintre personalitatea sa și cea a lui Stere, un susținător de multă vreme cunoscut al drepturilor țăranilor, a dus la ignorarea oricăror considerații politice și la dispariția oricărei șanse de alianță politică. Iorga și-a continuat campania, neținînd seama de prețul politic plătit ani în șir de el și de alții, și a provocat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și în ultima fază a domniei lui Carol. S-au scurs aproximativ zece luni între întoarcerea lui Carol și numirea lui ca prim-ministru. La întoarcerea lui Carol, Iorga nu a dat fuga la Palatul Cotroceni ca să-l salute, în ciuda cunoscutului său devotament. Ca rector al Universității din București, Iorga avea rezerve legale. A salutat totuși întoarcerea lui Carol: "sper că acela care se întoarce este vechiul prinț Carol, iar în privința celuilalt prinț Carol, nu vreau să-mi aduc aminte de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru el însuși, cît ca o compensație revendicativă pentru România. "La Zürich, scria Iorga, Dománovszky a fost jignit de alegerea mea. Cred că nu poate fi un eșec mai total"215. Iorga era un intelectual mai valoros și mai bine cunoscut decît oricare altul din Europa de sud-est. În acest Comitet Internațional, un loc era rezervat sud-estului Europei, care era evident al lui Iorga. Iorga a beneficiat și de o altă satisfacție în Elveția. Făcînd o oarecare cumpărătură într-un magazin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
alții. Juriul l-a disculpat de asasinarea lui în ciuda tuturor probelor care dovedesc contrariul. Conform acestei versiuni, el nu s-ar fi dus la Sinaia împreună cu echipa morții, ci ar fi rămas la București etc.... Ficțiunea aceasta contrazice toate faptele cunoscute: rezultatele investigațiilor efectuate de autoritățile antonesciene; memoriile membrilor familiei Iorga; propriile afirmații ale domnului Boeru făcute la München și în alte părți și amintirile lui Sima. Dar oamenii aceștia au un fel de logică a lor proprie, aceasta devenind uneori
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cazul Iorga-Madgearu, pp. 73-75 47 Amiralul Măcelaru, în vîrstă de peste 80 de ani în 1985, a fost rugat acum cîțiva ani de către autoritățile române să-și pună pe hîrtie amintirile. Acesta este un extras din memoriile sale (nepublicate deocamdată, dar cunoscute). Informația aceasta a fost obținută pentru autor de Andrei Pippidi-Iorga 48 Barbu, op. cit., p. 37 49 Stoian, op. cit., p. 5, și Pe marginea prăpastiei, vol. 2, p. 143 50 Theodorescu, op. cit., pp. 369-374 51 "Magyarország", 30 noiembrie 1940 52 "Magyar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
necesar pentru oricine vrea să Înțeleagă istoria Europei dinainte de 1989 și să aprecieze cât de mult s-a schimbat după aceea. Comentând viziunea lui Tolstoi asupra istoriei, Isaiah Berlin făcea o distincție esențială Între două stiluri de raționament, citând bine cunoscutele cuvinte ale poetului grec Arhilocus: „Vulpea știe multe lucruri, ariciul doar unul și bine”. În viziunea lui Berlin, această carte nu este, cu siguranță, un „arici”. În paginile ce urmează nu propun o mare teorie asupra istoriei Europei contemporane, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pentru crime de război, crime Împotriva umanității, omucidere și alte delicte de drept comun comise În slujba nazismului. Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg, care i-a judecat pe liderii naziști din octombrie 1945 până În octombrie 1946, este instanța cea mai cunoscută, dar au existat multe altele: curțile militare americane, britanice și franceze au judecat naziști de rang inferior În zonele lor din Germania ocupată și, Împreună cu Uniunea Sovietică, au predat o serie de naziști altor țări - Îndeosebi Franței și Poloniei -, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
două neajunsuri inevitabile. Prezența judecătorilor și a procurorilor sovietici a fost interpretată de numeroși comentatori germani și est-europeni ca o dovadă de ipocrizie. Stilul Armatei Roșii și metodele sovietice În teritoriile „eliberate” nu erau un secret - erau, poate, mai bine cunoscute și mai mediatizate atunci decât ulterior. Epurările și masacrele din anii ’30 erau Încă vii În memoria multor oameni. Faptul că sovieticii Îi judecau pe naziști - pentru crime pe care și ei le comiseseră - a devalorizat procesul de la Nürnberg, care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunicarea cu URSS și căutau soluții reciproc avantajoase la problemele comune. Un alt element al politicii americane imediat după război a fost crearea de noi instituții internaționale, cu dorința sinceră ca ele să fie un succes. Dintre ele, cea mai cunoscută este Organizația Națiunilor Unite, a cărei Cartă a fost ratificată la 24 octombrie 1945 și a cărei Adunare Generală s-a Întrunit pentru prima oară În ianuarie 1946; Însă, pentru politicienii vremii, mai importante erau probabil agențiile financiare și economice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Germania, Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Finlanda). Retrospectiv, aceste deposedări teritoriale și spolieri economice reprezintă prima etapă a bolșevizării Estului european. Dar pe atunci, acest lucru nu era evident pentru toată lumea - observatorii occidentali considerau atitudinea postbelică a Moscovei liniștitor de cunoscută și tradițională 8. Exista un precedent. În general, regimul comunist din Rusia nu poate fi Înțeles dacă nu-i luăm În serios ambițiile și aserțiunile ideologice. Dar În anumite perioade, printre care și anii 1945-1947, chiar dacă ignorăm complet doctrina bolșevică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
impuse din nou când s-a strâns iar cureaua cu ocazia războiului din Coreea. Raționalizarea alimentelor de bază a luat sfârșit În Marea Britanie abia În 1954, mult după restul Europei de Vest. Scenele stradale din anii postbelici ar fi părut cunoscute celor din blocul sovietic; amintindu-și de acei ani, o gospodină englezoaică povestea: „Era coadă la orice, chiar dacă nu știam ce se dă... stăteai la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
formare căuta cadre serioase, bărbați și femei, pentru o varietate de posturi, de la administrator de bloc la torționar 8. Majoritatea populației din Europa de Est sovietizată și-a acceptat soarta fără să protesteze, cel puțin În acești ani. Cele două excepții bine cunoscute la această generalizare au apărut În zonele cele mai urbanizate și avansate ale blocului: În Boemia puternic industrializată și pe străzile Berlinului sovietic. „Reforma valutară” cehoslovacă din 31 mai 1953, o declarată „lovitură de moarte pentru foștii capitaliști”, a micșorat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
evrei să fie Învinovățiți pentru suferința tuturor celorlalți. Făcând apel În timpul războiului la naționalismul rus, retorica sovietică se apropiase de limbajul slavofil al antisemiților ruși de altădată, ceea ce nu putea decât să avantajeze regimul. Stalin Însuși se Întorcea pe tărâm cunoscut, stârnit de contemplarea succesului uriaș cu care Hitler exploatase antisemitismul popular. Din diverse motive, sovieticii au preferat dintotdeauna să minimalizeze caracterul net rasist al brutalității naziste: masacrul evreilor ucraineni din Babi Yar a fost comemorat oficial ca „uciderea unor cetățeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Franța și Italia, „se prosternau În fața clasei muncitoare” (Arthur Koestler) și idolatrizau „proletariatul revoluționar” (imaginat de regulă, În spirit realist-socialist/fascist, drept masculin, sever și musculos). Deși fenomenul avea o amploare europeană și nu se limita la comunism (cel mai cunoscut exponent intelectual al „muncitorismului” era Jean-Paul Sartre, care nu a intrat niciodată În Partidul Comunist Francez), el a avut consecințe reale mai ales În Europa de Est. Studenți, profesori, scriitori și artiști din Marea Britanie, Franța, Germania au dat năvală În Iugoslavia (cea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
francezi (mai ales cei tineri) acceptaseră sprijin și subvenții de la statul fascist; alternativa era tăcerea sau exilul. Însuși Elio Vittorini câștigase premii În competiții literare fasciste. Înainte de a deveni principalul exponent al neorealismului postbelic, Vittorio de Sica a fost un cunoscut actor de film În epoca fascistă. Alt neorealist, regizorul Roberto Rossellini, ale cărui filme postbelice exprimă indubitabil simpatii comuniste, făcuse cu doar câțiva ani În urmă documentare și filme artistice În Italia lui Mussolini, subvenționate de autorități - și acesta nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost frapat de numeroșii cărăuși de apă napolitani, „identici cu cei din frescele de la Pompei”. Carlo Levi, doctorul piemontez exilat de Mussolini ca pedeapsă pentru activitatea lui din Rezistență, făcea observații similare În Hristos s-a oprit la Eboli, bine cunoscuta-i povestire (publicată În 1945) despre viața Într-un sătuc Îndepărtat de pe Înălțimile golașe din sudul Italiei. Dar Sudul nu era doar neschimbat de secole; era sărac. O anchetă parlamentară din 1954 releva că 85% dintre cele mai sărace familii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]