51,240 matches
-
integrând după t) media lui E(t) pe intervalul Δt și comparând cu o funcție constantă pe (-T,T) și egală cu media lui E(t), putem scrie:<br>formula 28 Din prima egalitate vedem că "principial" corelații pe intervale de frecvențe mai mari decât 1/ Δt nu putem detecta prin măsurători de intensitate (E(t)), deoarece C(u) se înmulțește cu un factor care e apreciabil numai în intervalul |uΔt|<1. Când |uΔt|«1, independența de t și Δt a mediei
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
mediei (a doua egalitate) arată că: <br>formula 29unde δ(u) este funcția lui Dirac. Este natural să presupunem că (IC1) are loc pentru orice u (nu numai în |uΔt|≤1): acesta este un prim mod ("în medie", adică integrat după frecvențe) de a formula ipoteza „luminii naturale”. Folosind forma (1) a lui E(t) această ipoteză e ușor de interpretat:<br>formula 30pentru u≠0, integrala se anulează din cauza "totalei" neregularități a fazelor φ(ω); când u=0, rezultatul devine infinit când
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
u=0, rezultatul devine infinit când T→∞. Ipoteza de neregularitate privește fazele, dar nu și modulele H(ω). Ipoteza „luminii naturale” a lui Planck cere ca o egalitate ca (IC1) să fie satisfăcută nu numai în medie, ci de fiecare frecvență în parte. Inversând integralele în expresia de mai sus (2.3) pentru E(t), putem scrie:<br>formula 31Max Planck argumentează că funcția I(ω,t) poate fi determinată cu ajutorul unui oscilator „analizator” a cărui energie, grație unui coeficient de amortizare
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
de amortizare judicios ales, poate urmări variațiile ei în timp. Analizatorul este o idealizare teoretică a unui instrument de măsurare a intensității luminii după ce a trecut printr-o prismă sau o rețea de difracție și a fost astfel separată după frecvențe. La fel ca mai sus, o generalizare naturală a independenței practice de timp a intensității mediate Ĩ (ω) arată că: <br>formula 32 unde Ĩ(ω ,u) este transformarta Fourier a lui Ĩ(ω,t). Dacă E(t) poate fi socotit
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
egal cu media lui pe intervalul (-T,T) deducem că <br>formula 33De aici deducem:<br>formula 34 și deci <br>formula 35 Interpretarea este similară:înmulțind Ĩ(ω,u) cu o funcție netedă oarecare de u, dependența total neregulată a fazelor de frecvență face ca integrala să se anuleze, dacă intervalul de integrare nu conține u=0. La u=0, când T->∞,|E(ω)| ->∞ astfel incât efectul este acela al unei funcții δ. Pe de altă parte, |Ē(ω)| variază lent cu ω
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
nu conține u=0. La u=0, când T->∞,|E(ω)| ->∞ astfel incât efectul este acela al unei funcții δ. Pe de altă parte, |Ē(ω)| variază lent cu ω; aceasta permite ca în multe calcule referitoare la oscilatorul cu frecvența proprie ω să putem înlocui cu bună aproximație I(ω,t) cu I(ω,t). În ecuația (IC2) prezența lui E*(ω) (care nu conține variabila de integrare u) face ca produsul E*E să crească proporțional cu T, când
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
definiție diferită, a cărei echivalență cu cea de mai sus e plauzibilă. Cuvântul "incoerent" este definit acum în felul următor: considerăm o mulțime de oscilatori cu aceiași parametri caracteristici, dar plasați în diferite puncte în spațiu. Fiecărui punct și fiecărei frecvențe ω li se asociază variabilele aleatoare F(ω), G(ω) (sau mărimea complexă E(ω) din relația (E). În analogie cu (IC2), (IC3), acestea sunt constrânse prin:<br>formula 37<br>formula 38 unde simbolul <> înseamnă media asupra oscilatorilor iar δ(x
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
unitatea de unghi solid în unitatea de timp) este dată de <br>formula 40Aici T este temperatura absolută - singurul parametru de care densitatea de energie poate depinde - după legile lui Kirchhoff. În ultima egalitate I(ν,T) este „densitatea” intensității față de frecvență: este cantitatea care e folosită în discuția radiației corpului negru.Folosind "ω = 2πν", deducem:<br>formula 41 Deoarece radiația este complet nepolarizată, intensitatea I poate fi scrisa ca suma intensităților a două unde electromagnetice - fiecare egală cu I/2 - incoerente una
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
exprimat în formularea lui Einstein a echilibrului între materie și radiație: probabilitățile pe unitatea de timp de absorbție a unei cuante este aceeași cu cea a emisiei (coeficientul de emisie indusă) și proporțională cu densitatea de energie in câmp (la frecvența corespunzătoare tranziției). Puterea emisă de oscilator este data de ecuația (H),§1. Folosind ecuația (I) din §3.5 pentru a exprima câmpul electric în funcție de intensitatea I(ν,T) a radiației de echilibru, precum și relația (U) din §4 putem scrie balanța
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
echilibru emițând radiație, conform ecuației de mai sus. Este un proces ireversibil și ne așteptăm ca entropia totală a sistemului "oscilator + radiație" să crească. În articolul Entropia radiației electromagnetice arătăm că unui fascicol de raze (incoerente) cu intensitatea I și frecvența ν i se poate asocia un curent de entropie L(I) prin relația <br>formula 55, unde T este temperatura corpului negru care emite radiația cu intensitatea I. Entropia S(U) a oscilatorului - ca eșantion al unui colectiv de N oscilatori
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
acum variația entropiei totale într-un interval de timp dt în care oscilatorul absoarbe radiație cu intensitatea I(ω),reemite radiație si entropia sa scade ca urmare a faptului că energia lui U scade. Absorbția radiației cu polarizarea corectă cu frecvența într-un interval dv împrejurul lui ν în intervalul de timp dt este însoțită de o scădere a entropiei câmpului egală cu:<br>formula 56 cu L definit mai sus. Am folosit aici aceeași suprafață de interacție a oscilatorului cu radiația
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
se restabilește. Max Planck a sperat că cerința de maximum al entropiei la echilibrul între materie și radiație îi va permite să specifice în mai mult detaliu funcția S(U) - și prin ea, funcția L(I) și astfel distribuția după frecvență a energiei în radiația corpului negru. Expresia corectă a lui S(U) a putut fi obținută numai prin comparație directă cu experiența (vezi Formula lui Planck). Scopul articolului este să prezinte în oarecare detaliu considerațiile fizice care au pregătit „descoperirea
Rezonatorul lui Planck () [Corola-website/Science/316720_a_318049]
-
1996, 2000 și 2004. După 2000, BBC a pierdut o mare parte din retransmițători și mai mult, s-a orientat spre alte zone ale globului, spre noi centre tensionate, în special spre Orientul Mijlociu. Pe 15 aprilie 2005 a lansat oficial frecvența 88 FM la București în prezența președintelui Traian Băsescu, a ambasadorului Marii Britanii în România Quinton Quayle și a directorului BBC World Service Nigel Chapman. Din 30 mai 2006 la Timișoara transmisiunile BBC puteau fi ascultate 24 de ore pe zi
BBC România () [Corola-website/Science/315061_a_316390]
-
prezența președintelui Traian Băsescu, a ambasadorului Marii Britanii în România Quinton Quayle și a directorului BBC World Service Nigel Chapman. Din 30 mai 2006 la Timișoara transmisiunile BBC puteau fi ascultate 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, pe frecvența FM de 93,9 MHz. Postul a fost închis însă la data de 31 iulie 2008, ocazie cu care fost decorat Palatul Cotroceni de președintele Traian Băsescu, cu ordinul „Meritul Cultural”, în grad de ofițer. Închiderea postului a însemnat pentru
BBC România () [Corola-website/Science/315061_a_316390]
-
fost decorat Palatul Cotroceni de președintele Traian Băsescu, cu ordinul „Meritul Cultural”, în grad de ofițer. Închiderea postului a însemnat pentru BBC renunțarea la 46 de angajați (30 la București, 4 la Chișinău și 12 la Londra). În martie 2012, frecvențele au fost vândute, punându-se capăt retransmisiei BBC World Service în România.
BBC România () [Corola-website/Science/315061_a_316390]
-
prevenirea recidivei locale, cât și în ce privește prevenirea sechelelor uro-genitale ale operațiilor rectale prin protejarea plexurilor nervoase autonome pelvine (22-30). Apariția acestor noi concepte în chirurgia rectului a constituit imboldul a numeroase studii privind anatomia pelvisului și rafinarea tehnicii chirurgicale. Creșterea frecvenței complicațiilor postoperatorii după introducerea tehnicii rezecției rectale cu excizia totală a mezorectului (31) a atras atenția asupra necesității însușirii riguroase a tehnicii de către chirurgii oncologi și colorectali. Introducerea unor programe de instruire în excizia totală a mezorectului a confirmat însă
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
de rezecție a tumorii primare împreună cu mezorectul (amputație rectală, rezecție anterioară, rezecție Hartmann sau exenterație pelvină) și disecția ganglionilor din aria laterală; dintre acești 41 de pacienți 10 aveau metastaze numai în ganglionii laterali, nu și la nivelul mezorectului. După frecvența metastazelor Ueno consideră că regiunea arterei rușinoase interne, regiunea arterei iliace interne și regiunea obturatoare contituie “câmpul vulnerabil” pentru acest tip de metastazare (88% din metastazele ariei laterale aveau una din aceste localizări); diseminarea limfatică laterală pare să depindă de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
scăderea ponderală este modestă, în medie 2,9 kg (6,4 lb) la 1 până la 4 ani și există informații reduse privind modul în care aceste medicamente afectează complicațiile pe termen lung ale obezității. Utilizarea sa este asociată cu o frecvență crescută a reacțiilor gastro-intestinale și au apărut preocupări legate de efectele sale negative asupra rinichilor. Alte două medicamente sunt de asemenea disponibile. Lorcaserina (Belviq) determină în medie o scădere ponderală cu 3,1 kg (3% din masa corporală) mai mare
Obezitate () [Corola-website/Science/315043_a_316372]
-
o formă cu totul specială: unde f este o funcție de o singură variabilă. Consecințele acestei formule au fost confirmate de măsurători. Pentru comparație cu articolele lui Max Planck, dacă se raportează fluxul energetic (cf.(1.1)) și la unitatea de frecvență ν = c/λ; atunci (2.3) devine: unde g este o funcție de o singură variabilă. Conform legilor lui Kirchhoff, funcția I(λ,T) (sau I(ν,T)) este legată în mod simplu de densitatea de energie "u(λ,T)" (sau
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
legilor lui Kirchhoff, funcția I(λ,T) (sau I(ν,T)) este legată în mod simplu de densitatea de energie "u(λ,T)" (sau "u(ν,T)") a radiației corpului negru raportată la unitatea de lungime de undă (sau de frecvență): și analog pentru u(ν,T). Inspirat de o lucrare (1888) a fizicianului rus V.A. Michelson (profesor de fizică la facultatea de meteorologie și agricultură din Moscova, Wien a propus (1896) o formulă pentru "I(λ, T)" care reproducea
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
că perioada de oscilație a dipolului electric molecular este legată de viteza moleculei. Deși argumentația fizică pentru această formulă este aparent neconvingătoare, ea a jucat un rol esențial în descoperirea cuantelor. O definiție naturală a densității spațiale pe unitatea de frecvență a entropiei s(u,ν) a „radiației corpului negru” se obține din relația termodinamică: unde T(u,ν) este soluția ecuației: u(ν,T) = u. Dacă folosim expresia (2.4) din legile de deplasare ale lui Wien precum și relația (2
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
relația (2.5) și integrăm (3.1) cu condiția la limită s=0, obținem relația mai precisă: cu g din (2.4). Prin analogie cu (2.5) definim pentru radiația corpului negru fluxul de entropie (densitatea lui în raport de frecvență) prin: cu același h(x) din (3.2). Radiația corpului negru este "complet nepolarizată". Ea este echivalentă cu o superpoziție a două raze independente, fiecare cu intensitatea I/2, polarizate perpendicular una pe cealaltă; direcția de polarizare a uneia din
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
aleasă arbitrar în planul perpendicular pe direcția de propagare. Entropia fiecăreia din aceste raze este L(I,ν)/2 Observăm că ecuațiile (3.2) și (3.3) pot servi drept definiții ale entropiei și pentru o radiație izotropă oarecare, cu frecvențe în intervalul (ν,ν+dν) și densitate de energie u, fără referire la "corpul negru" și chiar pentru un fascicol oarecare de raze, având intensitatea I și alcătuit din componente de frecvențe cuprinse între ν și ν+dν. Într-un
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
entropiei și pentru o radiație izotropă oarecare, cu frecvențe în intervalul (ν,ν+dν) și densitate de energie u, fără referire la "corpul negru" și chiar pentru un fascicol oarecare de raze, având intensitatea I și alcătuit din componente de frecvențe cuprinse între ν și ν+dν. Într-un articol separat arătăm că aceste definiții sunt în acord cu comportarea prezumtivă a entropiei în procesele ireversibile. Formula lui Wien (2.6) oferă expresii explicite plauzibile pentru funcția s(u,ν) din
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
arătăm că aceste definiții sunt în acord cu comportarea prezumtivă a entropiei în procesele ireversibile. Formula lui Wien (2.6) oferă expresii explicite plauzibile pentru funcția s(u,ν) din (3.2). Din motive practice, rescriem formula în raport de frecvență, cu noi constante: de unde rezultă: și deci (e =exp(1) reprezintă baza logaritmilor naturali). Entropia totală ΔS corespunzând unui volum V și unui interval Δν de frecvențe este: folosind definiția pentru densitatea de energie:"u = (ΔU)/(V Δν) " unde ΔU
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]