51,663 matches
-
rocii cu structură sticloasă. Roca poate, în anumite condiții, să se transforme, în perioadele geologice, din forma amorfă într-o formă porfirică cristalină. Mineralul are un conținut ridicat de silicați, care ating o concentrație de până la 70%. Peste acest procent, roca va aparține familiei riolitului, care sunt echivalente granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
granitului. Mai rar, obsidianul are procent mai scăzut de silicați, în care se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia. Variante rare de obsidian sunt: Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
se prezintă sub forme de trecere la trahite, andezite. Obsidianul era deja cunoscut chiar și de romani, aceștia aducându-l din Etiopia. Variante rare de obsidian sunt: Culoarea rocii depinde de natura impurităților, și de gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
gradul lor de oxidare. Cu toate că rocile care au un conținut ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de hematit, magnetit. Prin eroziunea rocilor de la suprfață rămân fragmente (nugget) de obsidian numite în regiunea Alpilor "lacrima apașilor". În rândul poporului circulă zvonul că în acel loc ar fi murit un indian apaș. Cele mai
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
ridicat în silicați au o culoare deschisă ca de exemplu granitul, obsidianul este frecvent de o culoare închisă, de un verde-închis până la negru, mai rar roșcat. Această culoare închisă a rocii se datorează impurităților fine de hematit, magnetit. Prin eroziunea rocilor de la suprfață rămân fragmente (nugget) de obsidian numite în regiunea Alpilor "lacrima apașilor". În rândul poporului circulă zvonul că în acel loc ar fi murit un indian apaș. Cele mai importante locuri unde s-a descoperit obsidian sunt în Europa
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
spărturii așchioase și durității, în epoca de piatră obsidianul a fost folosit la confecționarea uneltelor, ca și cremenea, motiv pentru care este supranumit și "aurul negru al epocii de piatră". Locurile unde poate fi găsit în bazinul mediteranean erau cunoscute, roca de aici (identificată de geologi) fiind găsită la distanțe mari. În Asia Mică era folosit ca vase de obsidian sau în Roma antică obsidianul era șlefuit și folosit ca oglindă. După grosimea stratului hidratat de la suprafața rocii a ajutat experților
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
mediteranean erau cunoscute, roca de aici (identificată de geologi) fiind găsită la distanțe mari. În Asia Mică era folosit ca vase de obsidian sau în Roma antică obsidianul era șlefuit și folosit ca oglindă. După grosimea stratului hidratat de la suprafața rocii a ajutat experților la stabilirea vârstei de la data șlefuirii. Deoarece prin comerț obsidianul a ajuns la distanțe mari de locul de origine, la stabilirea locului de origine în care a fost găsită roca a fost de mare ajutor raportul impurităților
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
oglindă. După grosimea stratului hidratat de la suprafața rocii a ajutat experților la stabilirea vârstei de la data șlefuirii. Deoarece prin comerț obsidianul a ajuns la distanțe mari de locul de origine, la stabilirea locului de origine în care a fost găsită roca a fost de mare ajutor raportul impurităților În Mexic, la Teotihuacán, obsidianul era folosit la confecționarea unor statuete de zei. S-a folosit obsidian, negru, argintiu sau auriu, care numai la lumină au o culoare deschisă, la umbră toate variantele
Obsidian () [Corola-website/Science/307962_a_309291]
-
este denumirea magmei vulcanice ajunse printr-o erupție vulcanică la suprafață, denumirea rocilor formate prin răcirea lavei sunt numite vulcanite, sau cele care conțin substanțe volatile gaze ca bioxid de carbon, bioxid de sulf, amoniac, gaze rare, sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
sau piroclaste. Lavele sunt topituri de silicați, a căror pondere variază între 45 - 70 % SiO. După reacția chimică, lavele se pot împărți în: La urcarea magmei spre suprafața pământului, au loc o serie de procese dinamice, prin contactul și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse la suprafață. Lava la suprafață suferă un proces de răcire rapidă, lucru care explică forma amorfă sticloasă, sau în cazul existenței într-un procent mai mare a gazelor, forma poroasă a rocilor (piatra ponce
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
și topirea rocilor înconjurătoare, care influențează compoziția lavei ajunse la suprafață. Lava la suprafață suferă un proces de răcire rapidă, lucru care explică forma amorfă sticloasă, sau în cazul existenței într-un procent mai mare a gazelor, forma poroasă a rocilor (piatra ponce). Temperatura lavei diferă după tipul de lavă astfel: lavele acide au la ieșire o temperatură de 800 °C, pe când temperatura lavei bazice atinge 1200 °C. Formele de lavă depind de condițiile de urcare a magmei la suprafață și
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
C, pe când temperatura lavei bazice atinge 1200 °C. Formele de lavă depind de condițiile de urcare a magmei la suprafață și, în mod deosebit, de vâscozitatea magmei. Este o lavă bazaltică cu o vâscozitate redusă (1100 - 1200 °C), ea formează roci cu o suprafață sticloasă care are, după forma de prezentare, următoarele tipuri: (germ. Stricklava, "stricken=a croșeta" , Fladenlava sau Schollenlava) Sau lava-Aa (denumirea provine din Polinezia) este o lavă vâscoasă care are o temperatură mai scăzută decât lava Pahoehoe, iar
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
se formează prin prezentare în secțiune transversală a unor formațiuni eliptice sau rotunde având diametre de 1 m sau peste 1 m. Se formează într-un proces de răcire rapidă a lavei în apă. Prin mișcările tectonice acest tip de roci vulcanice pot fi ridicate de pe fundul mării putând fi astfel întâlnit și pe continente. Pillow (în engleză) și Kissen (în germană) înseamnă "pernă". Sunt formațiuni rezultate din lava răcită încă în aer în timpul unei erupții vulcanice, acestea fiind numite bombe
Lavă () [Corola-website/Science/307964_a_309293]
-
a dolomitului care o deosebește de calcare este solubilitatea redusă în acizi, iar reacția cu acidul sulfuric spre deosebire de calcită este o reacție lentă. O altă caracteristică a dolomitului este luminiscența în culori diferite, de la portocaliu la alb, verde și brun. Roca dolomit care are același nume are un conținut în mineral de cel puțin 90 % . Ca mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
puțin 90 % . Ca mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez Deodat de Dolomieu (1750-1801) care a constatat pentru prima oară deosebirea dintre roca dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți. Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt” și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză. Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu cu sedimentele
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
mineral dolomitul a fost descoperit la sfârșitul secolului XVIII de mineralogul elvețian H. B. de Saussure (1740-1799), denumirea o va da după numele geologului francez Deodat de Dolomieu (1750-1801) care a constatat pentru prima oară deosebirea dintre roca dolomit și rocile calcaroase din Dolomiți. Singura varietate de mineral care conține rar ioni străini este „dolomitul-cobalt” și care datorită conținutului în cobalt are o culoare roză. Dolomitul ia naștere prin combinarea alternativă a soluțiilor bogate în magneziu cu sedimentele de calcită din
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
Nüxei (Harz/Südharz), Meskalith (Trier/Rheinland-Pfalz), Massenkalk (Bergisches Land, Sauerland); Hösbach-Rottenberg (Unterfranken) din Germania. De asemenea cantități însemnate s-au găsit în rumado/Bahia in Brazilia, Cavnic din România, Banská Štiavnica în Slovacia, Eugui in Spania, sau Jáchymov în Cehia. Roca dolomit este folosit la pavare, piatră decorativă, sau la fabricarea cimentului în construcții, în metalurgie la obținerea unor oțeluri dure, în industria sticlei. La accidentul produs cu reactorul nuclear de la Cernobil s-a folosit dolomită la acoperirea reactorului pentru diminuarea
Dolomit (mineral) () [Corola-website/Science/308396_a_309725]
-
chimică, care diferă prin structura cristalului, astfel se pot deosebi în natură două variante. Celelalte variante cu aceeași formulă chimică fiind numite polimorfe ale wolastonitului. Ambele variante se formează la o temperatură și presiune relativ scăzută, făcând parte din categoria rocilor metamorfice. Variantele formate la temperatură înaltă, numite și „Pseudowolastonit” (mai rar -4A sau β-CaSiO) care cristalizează de asemenea în sistemul triclinic, ca de exemplu Wolastonit-3T, Wolastonit-4T, Wolastonit-5T și Wolastonit-7T. Numele de Wollastonit sau Wolastonit a fost dat în cinstea naturalistlui
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
și Wolastonit-7T. Numele de Wollastonit sau Wolastonit a fost dat în cinstea naturalistlui englez „William Hyde Wollaston” (1766-1828) , în anul 1818 de Léman în dicționarul „Nouveau dictionnaire d’histoire naturelle appliquée aux arts à l’agriculture” care descrie mineralele scarnul (rocile metamorfice) din Dognecea Banat. Prima descriere a mineralului a fost făcută deja în 1793 de mineralogul austriac A. Stütz în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
în „Neue Einrichtung der k.-k. Naturalien-Sammlung zu Wien” care numește mineralul „Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
Tafelspath” provenit la fel din Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție se formează CO care este un
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
Dogenecea, Banat. După înființarea „International Mineralogical Association” (IMA) în anul 1958, denumirea de wolastonit este acceptată pe plan internațional. Mineralul apare frecvent în roci metamorfice, compuse mai ales din carbonați (scarn). Tipic provenienței wolastonitului sunt rocile metamorfice de contact a rocilor calcaroase cu magma acidă bogată în silicați, mineralul formându-se la temperaturi relativ reduse de peste 600 °C reacția fiind numită „reacția Wolastonit”: Datorită faptului că în procesul de reacție se formează CO care este un gaz care se pierde după
Wolastonit () [Corola-website/Science/308410_a_309739]
-
pe unitatea celulară. Epidotul nu este, practic, atacat de acizi, excepție făcând soluția calcinată, care este apoi congelată în acid clorhidric. În flacără deschisă, epidotul se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
de acizi, excepție făcând soluția calcinată, care este apoi congelată în acid clorhidric. În flacără deschisă, epidotul se topește și formează o zgură metalică neagră. Epidotul este un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
un mineral abundent constitutiv al rocilor, dar are origini secundare. El apare în roci metamorfice, marmure, sau în șisturi. Este, de asemenea, și un produs al alterării hidrotermale a diferitelor minerale, dintre care feldspații, micele, piroxenii, amfibolii, granații etc, compunând rocile vulcanice. Roca ce este formată din cuarț și epidot este cunoscută sub denumirea de "epidosit". Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]