52,560 matches
-
războiul nu mai putea fi cîștigat. Eforturile cu jumătate de inimă ale împăratului și regelui Carol I/IV pentru stabilirea păcii au fost făcute din această cauză în secret și au rămas futile. În provincie au existat în 1918 mari crize de provizii și greve, în Golful Kotor din Dalmația matrozii s-au revoltat. Când Consiliul Imperial, parlamentul jumătății austriece a Dublei Monarhii, a fost rechemat pentru data de 30 mai 1917 după mai bine de trei ani de guvernare în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
uniune personală, care era reprezentat în teritoriu de un Landeschef / Landespräsidenten ("Statthalter"). Bosnia și Herțegovina, care mai înainte aparținuse de Imperiul Otoman și care în 1878 a fost ocupată iar în 1908 a fost încorporată în Dubla Monarhie prin acceptarea Crizei bosniace, era administrată în comun de către ambele jumătăți ale monarhiei. Următoarele tabele arată rezultatele recensământului din 31 decembrie 1910. Spre deosebire de multe alte mari și mijlocii puteri europene, Austro-Ungaria nu avea nici un fel de ambiții coloniale. Singura posesiune neeuropeană a Dublei
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
Din acel moment a fost posibil ca și regiunile foarte îndepărtate să fie accesibile și să fie integrate progresului economic, lucru anterior imposibil de realizat din pricina dependenței transportului de cursurile de apă navigabile. Din 1879, în condițiile îngreunării dezvoltării în timpul crizei economice mondiale din anii șaptezeci ai secolului al XIX-lea, guvernele din Cisleithania și din Transleithania au început să renaționalizeze rețeaua de cale ferată. Între 1879 și 1900, peste 25.000 km de noi linii de cale ferată au fost
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
rapid și și-a format un , devenind Mare Putere. Italia sudică și rurală au rămas în mare parte însă excluse de la industrializare, alimentând o mare și influentă. În ciuda victoriei din Primul Război Mondial, Italia a intrat într-o perioadă de criză economică și agitație socială, care a favorizat apariția unei dictaturi fasciste în 1922. Participarea ulterioară la al Doilea Război Mondial de partea Axei s-a sfârșit cu o înfrângere militară, distrugere economică și un război civil. În anii care au
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
susținută denumită „Miracolul Economic”. În 1957, Italia a devenit membră fondatoare a (CEE), care avea în 1993 să devină Uniunea Europeană (UE). Începând cu sfârșitul anilor 1960 și până la începutul anilor 1980, țara a trecut prin așa-numiții , perioadă caracterizată de criză economică (mai ales după ), conflicte sociale pe scară largă și masacre teroriste comise de grupări extremiste rivale, cu presupusa implicare a serviciilor de informații american și sovietic. Anii de Plumb au culminat cu asasinarea liderului creștin-democrat Aldo Moro în 1978
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
și de corupția endemică (sistem denumit "") descoperită de anchetele - au cerut reforme radicale. Scandalurile au implicat toate marile partide, dar mai ales pe cele din coaliția de guvernare: creștin-democrații, care guvernau de aproape 50 de ani, au trecut printr-o criză gravă partidul ajungând să se desființeze, divizându-se în câteva facțiuni. Comuniștii s-au reorganizat ca o forță social-democrată. În deceniile anilor 1990 și 2000, au alternat guverne de centru-dreapta (dominate de magnatul media Silvio Berlusconi) și de centru-stânga (în
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
Berlusconi) și de centru-stânga (în frunte cu profesorul universitar Romano Prodi), țara intrând într-o perioadă prelungită de stagnare economică. În 2008, Italia a fost lovită de recesiune, înregistrând din 2008 până în 2015 42 de luni de contracție a PIB. Criza economică a fost una dintre principalele probleme care l-au forțat pe Berlusconi să demisioneze în 2011. Guvernul premierului conservator a fost înlocuit cu cabinetul de tehnocrați al lui Mario Monti. În aprilie 2013, după alegerile generale, vicesecretarul Partidului Democrat
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
dolari în 2013, Italia a fost a cincea cea mai vizitată țară din lume și a șasea ca venituri din turism. Italia a fost însă lovită puternic de recesiunea de la sfârșitul primului deceniu al secolului al XXI-lea și de criza datoriilor suverane care a urmat, ceea ce i-a exacerbat problemele structurale. După o creștere puternică de 5-6% pe an din anii 1950 până în anii 1970, și o încetinire progresivă în anii 1980-90, țara a stagnat practic în anii 2000. Eforturile
Italia () [Corola-website/Science/296633_a_297962]
-
romană s-a suprapus peste , fără a-l face pe acesta din urmă să dispară, divinitățile de diferite origini contopindu-se, încet-încet, până la formarea unui unic sincretism. În secolul al III-lea e.n., Galia romană a trecut printr-o gravă criză, limesul, frontiera fortificată care apăra Imperiul de incursiunile germanice, fiind rupt în mai multe rânduri de către barbari. În acea perioadă, puterea romană părea șubrezită: în 260 s-a proclamat un imperiu al galilor care a scăpat de sub controlul roman până în
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
1226-1270) a acționat ca arbitru al creștinismului și a participat la și , ceea ce a dus la canonizarea sa rapidă de către Biserica Romano-Catolică. Secolul al XIV-lea și prima jumătate a secolului al XV-lea au găsit Franța într-o gravă criză, cu manifestări multiple. Războiul de 100 de Ani, dus contra Angliei și apărut în urma unei la tronul Regatului Franței, a făcut ravagii în țară. Dar criza din secolele al XIV-lea și al XV-lea nu a fost una doar
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
și prima jumătate a secolului al XV-lea au găsit Franța într-o gravă criză, cu manifestări multiple. Războiul de 100 de Ani, dus contra Angliei și apărut în urma unei la tronul Regatului Franței, a făcut ravagii în țară. Dar criza din secolele al XIV-lea și al XV-lea nu a fost una doar politică sau militară: ea a fost și demografică — Moartea Neagră a ucis, începând cu anul 1347, cel puțin o treime din populația regatului —, socială — răscoalele țărănești
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
a fost și demografică — Moartea Neagră a ucis, începând cu anul 1347, cel puțin o treime din populația regatului —, socială — răscoalele țărănești și urbane s-au înmulțit —, economică și religioasă. Totuși, deși monarhia a fost și ea atinsă de această criză, ea a ieșit, în cele din urmă, întărită, puterea centrală, care s-a mutat din valea Loarei, s-a îmbogățit cu noi instituții și a început să întrețină o armată plătită dintr-un impozit permanent. Începând cu 1494, suveranii francezi
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
franceză limbă administrativă și judiciară în regat. Unitatea Franței în jurul persoanei regelui a fost însă afectată în a doua jumătate a secolului al XVI-lea de probleme religioase: între 1562 și 1598, s-au succedat între catolici și calvini. Această criză religioasă a fost dublată de una economica și mai ales politică. În 1598, regele Henric al IV-lea (1589-1610) a dat, prin , libertăți parțiale de cult protestanților. Ludovic al XIII-lea (1610-1643) și miniștrii săi, Richelieu și Mazarin, au fost
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
acordate în 1881; în 1884 au fost legalizate divorțul și sindicatele, iar în 1905 . În același timp, Franța a acumulat un vast , ajuns, în 1914, al doilea din lume ca mărime după cel britanic. Deși s-au succedat mai multe crize politice — , , , —, principala amenințare pentru Republică a venit, totuși, din exterior, unde războiul părea din ce în ce mai iminent. Prin jocul alianțelor, Franța a intrat în război, la începutul lunii august 1914, împotriva Germaniei, de partea Regatului Unit și a Imperiului Rus. Primul Război
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
în siderurgie și în industria automobilistică, Franța s-a străduit să-și recapete forța economică antebelică, astfel că, după anul 1924, a înregistrat o creștere puternică, dar de scurtă durată, fiind, însă, lovită puternic, odată cu celelalte mari puteri, de Marea Criză Economică din anii 1929-1930. Deși această criză a venit târziu, ea a fost durabilă și profundă, dificultățile economice fiind amplificate de o criză politică majoră, în ciuda speranțelor trezite de venirea la putere, în 1936, a . În cele din urmă, când
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
s-a străduit să-și recapete forța economică antebelică, astfel că, după anul 1924, a înregistrat o creștere puternică, dar de scurtă durată, fiind, însă, lovită puternic, odată cu celelalte mari puteri, de Marea Criză Economică din anii 1929-1930. Deși această criză a venit târziu, ea a fost durabilă și profundă, dificultățile economice fiind amplificate de o criză politică majoră, în ciuda speranțelor trezite de venirea la putere, în 1936, a . În cele din urmă, când Franța a declarat, la 3 septembrie 1939
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
o creștere puternică, dar de scurtă durată, fiind, însă, lovită puternic, odată cu celelalte mari puteri, de Marea Criză Economică din anii 1929-1930. Deși această criză a venit târziu, ea a fost durabilă și profundă, dificultățile economice fiind amplificate de o criză politică majoră, în ciuda speranțelor trezite de venirea la putere, în 1936, a . În cele din urmă, când Franța a declarat, la 3 septembrie 1939, război Germaniei Naziste, ea abia ieșise din cea mai grea criză pe care o cunoscuse a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
economice fiind amplificate de o criză politică majoră, în ciuda speranțelor trezite de venirea la putere, în 1936, a . În cele din urmă, când Franța a declarat, la 3 septembrie 1939, război Germaniei Naziste, ea abia ieșise din cea mai grea criză pe care o cunoscuse a Treia Republică. După opt luni fără lupte („Războiul ciudat”), Wehrmachtul a invadat, la 10 mai 1940, nord-estul Franței, iar mareșalul Philippe Pétain a cerut, la 22 iunie, armistițiul . Acesta din urmă a cerut și a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
menținut la putere încă cinci ani, prin figura președintelui Georges Pompidou. În 1974 a început epoca post-gaullistă, după venirea în funcția de președinte a unei personalități de centru, Valéry Giscard d'Estaing. În timp ce Franța a intrat, puțin câte puțin, în criza anilor 1970, primii ani ai mandatului său au fost marcați de mai multe legi care au generat schimbări în societatea franceză, cum ar fi , care legaliza avortul, sau coborârea de la 21 la 18 ani a vârstei majoratului. Dar adevăratul punct
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
industrii agroalimentare din lume. Cu toate acestea, în anii 2000, agricultura franceză se confruntă cu dificultăți legate de supraproducție, poluarea pe care o produce și cu venituri deosebit de inegale între producători. De asemenea, pescuitul pare a fi un sector în criză. Franța este a patra putere industrială a lumii. În ciuda polarizării către sectorul serviciilor, la nivelul economiei naționale, întreprinderile industriale reprezentau în 2006 71,4% din PIB și 79% din exporturi. Industria se caracterizează prin evoluții contrastante: pe lângă industrii moderne și
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
Domnule Schulz, știu că un producător din Italia face un film despre lagărele de concentrare naziste. Vă propun pentru rolul șefului. Ați fi perfect." Referința la naziști a cauzat nemulțumirea celor mai mulți din ansamblul a 626 de deputați europeni și o criză diplomatică între Italia și Germania. În decembrie 2009, în cursul unui miting Berlusconi a fost atacat și grav rănit în față de către "Massimo T." un bărbat de 42 de ani bolnav mintal. Agresorul s-a folosit de o statuetă cu
Silvio Berlusconi () [Corola-website/Science/296697_a_298026]
-
îi acordă acestuia o importanță politică considerabilă, acesta putând numii și demite primul ministru în funcție de prestația acestuia și a guvernământului său. Guvernul este responsabil în fața Parlamentului, iar președintele are putere de a-l dizolva pe acesta, iar în situații de criză poate fi învestit cu puteri speciale. Parlamentul este constituit din Adunarea Națională, formată din 577 deputați aleși pentru 5 ani prin sufragiu universal direct, și din Senat, format actualmente din 331 senatori, număr care va crește la 341 în 2008
A Cincea Republică Franceză () [Corola-website/Science/296734_a_298063]
-
economică, partidul a avut mare succes. Între 1933 și 1936, PNB al Germaniei a crescut cu o rată anuală de 9,5 %, în timp ce industria luată singură a crescut în medie chiar cu 17,2 %. Expansiunea economică a scos Germania din criza economică în care se afla după primul război și a redus drastic șomajul în mai puțin de patru ani. Consumul public a crescut anual cu 18,7 %, iar consumul particular cu 3,6 %. O mare parte din această producție a
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
economică, dar nu atât de acută ca în timpul Republicii de la Weimar. Se pare că succesul economiei germane a fost unul dintre motivele pentru care societatea a fost de acord cu războiul. Din punct de vedere internațional, partidul nazist susținea că criza economică din anii 1930 a fost creată de către o conspirație internațională a marilor bancheri. Capul acestei conspirații era considerat a fi un grup de evrei, ceea ce motiva o dată în plus distrugerea acestei etnii în timpul holocaustului. Aceste organizații ale bancherilor erau
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
complicitate a Papei Pius al XII-lea. Antisemitismul, chiar și în forma sa economică modernă, a fost incitat în Germania de lideri de opinie creștini: așa cum presa catolică și conservatoare a sugerat populației berlineze lovite de faliment și șomaj în criza economică din 1873 că vina pentru acea criză ar fi avut-o evreii, tot așa au găsit naziștii aceeași explicație facilă pentru eșecul german în primul război mondial și pentru marile crize economice din perioada interbelică. Ca toate ideologiile vremii
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]