51,240 matches
-
u,ν) din (3.2). Din motive practice, rescriem formula în raport de frecvență, cu noi constante: de unde rezultă: și deci (e =exp(1) reprezintă baza logaritmilor naturali). Entropia totală ΔS corespunzând unui volum V și unui interval Δν de frecvențe este: folosind definiția pentru densitatea de energie:"u = (ΔU)/(V Δν) " unde ΔU este energia totală corepunzătoare, putem scrie: Într-o publicație celebră, Albert Einstein a dat în anul 1905 o interpretare neașteptată acestei formule. S-a acreditat ideea pentru
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
3.4) este exactă și că trebuie găsită numai o justificare a ei microscopică convingătoare. Două argumente calitative, hotărâtoare pentru tratamentul teoretic al problemei, sunt datorate lui Max Planck: în primul rând, faptul că, după legile lui Kirchhoff, distribuția după frecvențe a intensității radiației corpului negru este realizată de radiația electromagnetică în echilibru termic cu orice material (la nici o frecvență complet reflectător), înseamnă că ea poate fi realizată și în echilibru cu un material ipotetic, format de exemplu dintr-un sistem
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
pentru tratamentul teoretic al problemei, sunt datorate lui Max Planck: în primul rând, faptul că, după legile lui Kirchhoff, distribuția după frecvențe a intensității radiației corpului negru este realizată de radiația electromagnetică în echilibru termic cu orice material (la nici o frecvență complet reflectător), înseamnă că ea poate fi realizată și în echilibru cu un material ipotetic, format de exemplu dintr-un sistem de oscilatori armonici simpli, cu restricția ca frecvențele lor proprii să acopere întregul spectru. Această observație permite studiul radiației
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de radiația electromagnetică în echilibru termic cu orice material (la nici o frecvență complet reflectător), înseamnă că ea poate fi realizată și în echilibru cu un material ipotetic, format de exemplu dintr-un sistem de oscilatori armonici simpli, cu restricția ca frecvențele lor proprii să acopere întregul spectru. Această observație permite studiul radiației corpului negru independent de un model exact atomic (care la vremea aceea nu exista). A doua observație este că - în contradicție cu ipoteza lui Michelson - este puțin probabil ca
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
un semn definit, deoarece atât E(t) cât și x'(t) sunt mărimi oscilante. Totuși, Max Planck arată, după un calcul lung ai cărui pași principali sunt explicați într-un articol separat, că energia medie absorbită de un oscilator cu frecvența proprie ν după un timp t,suficient de mare față de perioada proprie de oscilație este: Observăm că nu apare decât componenta câmpului cu o frecvență egală cu cea a oscilatorului Energia absorbită de oscilator are fluctuații mari în jurul acestei valori
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
principali sunt explicați într-un articol separat, că energia medie absorbită de un oscilator cu frecvența proprie ν după un timp t,suficient de mare față de perioada proprie de oscilație este: Observăm că nu apare decât componenta câmpului cu o frecvență egală cu cea a oscilatorului Energia absorbită de oscilator are fluctuații mari în jurul acestei valori. Un calcul complet analog al valorii medii a lui U arată că: unde i</sub» este energia inițială medie. În situația în care energia absorbită
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
absorbită este aceeași ca în (4.2 ), numai că mărimea A(ν) trebuie inlocuită cu o mărime integrală corespunzătoare. În articolul Rezonatorul lui Planck, arătăm că expresia tridimensională pentru a</sub» este unde I(ν,T) este intensitatea radiației cu frecvența ν din cavitatea în care se află oscilatorul. (La echilibru, este radiația corpului negru la temperatura T). Puterea emisă de oscilator este dată de ecuația (2.1).Într-un timp t lung față de perioada proprie, dar astfel incât energia sa
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
dar astfel incât energia sa inițială U să nu se modifice: Atunci când se atinge echilibrul, energia radiată este egală cu cea absorbită :folosind ecuațiile (4.2),(4.6) obținem relația fundamentală: unde U este energia "medie" a "unui" oscilator cu frecvența ν. Ne aflăm acum la o răscruce:(i)pe de o parte la orice valoare a lui I și frecvență ν corespunde o temperatură T, astfel încât I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația (4.7
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
cea absorbită :folosind ecuațiile (4.2),(4.6) obținem relația fundamentală: unde U este energia "medie" a "unui" oscilator cu frecvența ν. Ne aflăm acum la o răscruce:(i)pe de o parte la orice valoare a lui I și frecvență ν corespunde o temperatură T, astfel încât I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația (4.7) ne oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
unui" oscilator cu frecvența ν. Ne aflăm acum la o răscruce:(i)pe de o parte la orice valoare a lui I și frecvență ν corespunde o temperatură T, astfel încât I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația (4.7) ne oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
I este intensitatea radiației corpului negru la acea temperatură și frecvență. Ecuația (4.7) ne oferă atunci energia medie a oscilatorilor în echilibru cu ea, dacă cunoaștem funcția I(ν,T). În particular, din Fig.1 vedem că oscilatorii cu frecvențe proprii mari au o energie medie mică. (ii)Pe de altă parte, un oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
oscilator armonic clasic este un sistem cu două grade de libertate, corespunzând energiei cinetice și celei potențiale:după principiul "echipartiției energiei pe grad de libertate" din teoria cinetică energia medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența sa proprie ν. Atunci putem privi ecuația (4.7) ca determinând pe I(ν,T) ca funcție de temperatură: Aceasta este formula lui Rayleigh-Jeans care este evident greșită la frecvențe mari, unde crește indefinit ("catastrofa untravioletă"). Din motive neclare - comentatorii văd
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
medie a unui oscilator în echilibru termic este kT ,independent de frecvența sa proprie ν. Atunci putem privi ecuația (4.7) ca determinând pe I(ν,T) ca funcție de temperatură: Aceasta este formula lui Rayleigh-Jeans care este evident greșită la frecvențe mari, unde crește indefinit ("catastrofa untravioletă"). Din motive neclare - comentatorii văd aici scepticismul lui față de mecanica statistică - Planck ignoră concluzia (4.8) și urmează numai prima alternativă: din forma curbelor din Fig.1 se pot deduce prin ecuația (4.7
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
de mirare că el a crezut o vreme că ea reprezintă "adevărul". La începutul lui 1900, Lummer si Pringsheim au anunțat că măsurătorile lor la lungimi de undă mari par sa contrazică legea lui Wien: intensitatea radiației pe unitatea de frecvență scade mai incet cu frecvența (ca ν) decât prevăzut de Wien (ca ν). Aceasta l-a determinat pe Planck să caute modificări ale cantității dS/dU(1,U), apropiate de (4.14), dar care să fie în acord cu datele
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
crezut o vreme că ea reprezintă "adevărul". La începutul lui 1900, Lummer si Pringsheim au anunțat că măsurătorile lor la lungimi de undă mari par sa contrazică legea lui Wien: intensitatea radiației pe unitatea de frecvență scade mai incet cu frecvența (ca ν) decât prevăzut de Wien (ca ν). Aceasta l-a determinat pe Planck să caute modificări ale cantității dS/dU(1,U), apropiate de (4.14), dar care să fie în acord cu datele experimentale (rămânând negative,vezi ec
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
experimentale; această formulă tinde la zero ca ν când ν tinde la zero, iar când ν e mare, termenul exponențial domină în numitor și obținem formula lui Wien. Până la identificarea α=k (constanta lui Boltzmann), aceasta este versiunea raportată la frecvență (vezi (2.4)) a formulei (1.1) a lui Planck. În 1900, Rubens și Kurlbaum cu o metodă foarte ingenioasă, folosind benzile de absorbție în infraroșul depărtat ale sării de bucătărie, cuarțului și fluoritei, au măsurat dependența de temperatură a
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
formulei (1.1) a lui Planck. În 1900, Rubens și Kurlbaum cu o metodă foarte ingenioasă, folosind benzile de absorbție în infraroșul depărtat ale sării de bucătărie, cuarțului și fluoritei, au măsurat dependența de temperatură a radiației corpului negru la frecvențe foarte joase (lungimi de undă de ca. 50 microni). Rezultatele au jucat un rol istoric și au arătat că formula lui Planck (cunoscută autorilor după terminarea experiențelor) reprezintă datele experimentale perfect. Un exemplu este dat in Figura 2 pentru fluorită
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
R/N, unde R este constanta gazelor perfecte (din legea pV=RT) și N este numărul lui Avogadro de molecule într-o moleculă-gram. Prețul succesului formulei lui Planck este mare: numărul de stări accesibile unui sistem de N oscilatori cu frecvența ν și energia U nu este infinit, așa cum ar fi pentru oscilatori care ascultă de mecanica clasică (unde energia variază continuu): el se obține numarând modurile în care se pot impărți P=U/hν cuante între cei N oscilatori. Implicația
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
se intâmplă numai dacă și P/N e mic, ceea ce e o restricție prea serioasă. Albert Einstein a dat însă o interpretare formulei (3.5) pentru entropia radiației în această limită. Comparând entropiile radiației cu aceeași energie ΔU și conținând frecvențe în același interval (ν,ν+Δν) în două incinte reflectătoare cu volumele V< V putem scrie: Această formulă poate fi comparată cu creșterea entropiei unui gaz perfect constând din P = ΔU/hν particule atunci când mărim brusc, fără variație a energiei
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
amintite și membrele din familia violei (viola da braccio, viola da gamba, viola d'amore, violone ș.a.) folosite în special pentru interpretarea partiturilor de muzică veche. Sunetele originează cu vibrația coardelor (produsă cu un arcuș, prin ciupire sau prin lovire). Frecvența de oscilație a unei coarde, care determină înălțimea sunetului, este dată de trei factori: lungimea coardei, greutatea coardei pe unitatea de lungime și tensiunea din coardă. Coardele produc un sunet de volum redus. Din acest motiv sunetul este amplificat de
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]
-
inversat, versuri vulgare. Italian Hardstyle - Mai serios, cu un breakdown mai melodic, lead-uri mai puternice și agresive și versuri de tip rap. Nu-Style - Construcție stereotipica, cu un bass mai soft, kick filtrat și distorsionat, asemănător cu cel din gabber, utilizare frecvență de samples, breakdown simfonic, folosire mai putina a reverbului și a liniilor de bass inversate. A luat amploare în ultimii 3 ani, în special în Olanda. Dubstyle - Evoluat din Nu-Style, o specie experimentală creată prin combinație dintre NuStyle și Dubstep
Hardstyle () [Corola-website/Science/315225_a_316554]
-
neobișnuit care, probabil, joacă un rol primordial în perioada reproducerii. Deși femelele pot scoate diverse sunete, numai masculii pot „interpreta” cântece de lungă durată. Fiecare cântec este compus din niște sunete scoase într-un registru jos, variind în amplitudine și frecvență și care durează cca. 10-20 minute. Cântecele se pot repeta timp de câteva ore sau chiar zile. Masculii care escortează femelele cu pui cântă mai des și mai mult decât restul. Cântecele diferă de la o populație la alta și se
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
2. În anul 1955 își susține examenele de diferență, putând să-și continuie studiile la Liceul "Andrei Șaguna", din Brașov, unde își ia bacalaureatul, după care devine student la Facultatea de limbă română și istorie a Universității București, cursuri fără frecvență, pe care le întrerupe după absolvirea anului IV. Între 1958-1963 frecventează cursurile Facultății de Filologie, Universitatea București, promoția "George Călinescu", avându-i profesori pe cei mai titrați lingviști și critici literari ai limbii și literaturii române precum Tudor Vianu, George
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
concentrează pe mecanismele și fazele implicate, care fac parte din actul de creație. ■ Al doilea aspect al creativității este persoana creativă, trăsăturile sale de personalitate. Atmosfera și influența mediului/sistemului sociocultural au legătură cu situația creativă, pot determina nivelul și frecvența comportării creative. În sfârșit, au fost explorate criteriile sau caracteristicile produselor creației. Acest aspect are o importanță particulară, deoarece constituie baza oricărei evaluări a performanței creativității în lumea reală și poate deschide "o fereastră" asupra altor aspecte ale creativității. Cea
Creativitate () [Corola-website/Science/315230_a_316559]
-
acestor terapii în reducerea numărului atacurilor este una modestă. Interferonul și glatiramer acetatul reprezintă tratamentul de elecție, au efecte relativ similare și reduc recidivele cu aproximativ 30%. Instituirea precoce a tratamentului de lungă durată influențează pozitiv evoluția bolii. Natalizumabul reduce frecvența recidivelor mai mult decât medicamentele de elecție; cu toate acestea, din cauza efectelor sale adverse, natalizumabul rămâne un medicament de linia a doua, care se administrează doar pacienților care nu răspund la alte tratamente sau care prezintă o formă gravă a
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]