50,736 matches
-
se înrăutăți cu timpul, odată cu izbucnirea răzmerițelor arabe din anii 1920. Oamenii batalioanelor ebraice și apoi ai organizației de apărare Hagana au ajuns și în Cartierul evreiesc și îi apărau pe locuitori. Atacurile arabe i-au silit pe mulți dintre locuitorii cartierului să fugă din Orașul Vechi, iar cei rămași s-au concentrat mai cu seamă în zona sinagogilor din inima cartierului.În zilele Marii revolte arabe din anii 1936-1939 autoritățile britanice au apărat Cartierul înconjurându-l cu un gard de
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
cu toate acestea a fost atacat în rânduri repetate cu focuri de armă și bombe. Accesul evreilor la Zidul de apus prin Cartierul moghrabilor musulmani era aproape imposibil. Cu vremea Cartierul evreiesc s-a golit de o bună parte din locuitori, inclusiv elevii de la ieșive.În anul 1939 intrarea a fost protejată cu o poartă de fier, dar izolarea cartierului l-a transformat într-un fel de ghetou. În ziua în care britanicii au părăsit Palestina la 13 mai 1948 au
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
anul 1939 intrarea a fost protejată cu o poartă de fier, dar izolarea cartierului l-a transformat într-un fel de ghetou. În ziua în care britanicii au părăsit Palestina la 13 mai 1948 au rămas în Cartierul evreiesc 1700 locuitori. Ei erau apărați de 150 luptători, membri în organizațiile paramilitare Hagana și Etzel. La 14 mai pe o bună parte din teritoriul Palestinei, conform deciziei ONU evreii au proclamat Statul Israel. După rezoluția Adunarii Generale a ONU care fusese respinsă
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
înaltă slujea ca poziție a apărătorilor cartierului, a fost ocupată de iordanieni de la începutul luptelor și aruncată în aer. În zilele următoare Legiunea Transiordaniană sub comanda lui Abdallah Al-Tal a ocupat părți considerabile din cartier și i-a blocat pe locuitori în zona celor patru sinagogi sefarde.La 27 mai1948 după zile grele de lupte, arabii au ocupat Sinagoga Hurva și au aruncat-o și pe aceasta în aer. Pe toată perioada ostilităților forțe israeliene au încercat în zadar să pătrundă
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
posibil. La 28 mai mai rămăseseră în cartier mai puțin de 50 de combatanți evrei apți pentru luptă. Sub presiunea populației civile istovite și din grija pentru viața ei, comandantul cartierului, Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
din grija pentru viața ei, comandantul cartierului, Moshe Rusnak, a semnat după amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
amiază actul de capitulare. Locuitorii s-au adunat în piața Batey Hamahasse, înainte de a părăsi cartierul. Bărbatii au fost luați prizonieri de către iordanieni. În total 341 luptători și locuitori evrei din cartierul evreiesc au căzut prizonieri în mâinile iordanienilor. Restul locuitorilor au fost izgoniți spre vest în afara zidurilor, și toate proprietățile din cartierul evreiesc au fost expropriate de Regatul Transiordaniei. Iordanienii au interzis evreilor să-și scoată afară morții și aceștia au ramas în mormintele provizorii până în anul 1967. Refugiații din
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
evreilor. Marile sinagogi au fost aruncate în aer, iar altele au fost transformate în grajduri pentru animale. Majoritatea caselor erau practic distruse încă în urma luptelor, iar în cele rămase au fost plasați refugiați arabi din vestul Ierusalimului,ca de pildă locuitorii satului arab Lifta de la intrarea dinspre apus in Ierusalim. În vremea stăpânirii iordaniene cartierul a fost delăsat, nefacandu-se în perimetrul lui nicio acțiune de renovare sau construcție. Până la Războiul de Șase Zile din iunie 1967 majoritatea caselor, abandonate, s-
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
în anul 2010. Începând din anii 1980 Cartierul evreiesc a devenit un cartier de locuințe, mult căutate de publicul religios și cel ultrareligios. În cadrul publicului național-religios se evidențiază în cartier prezența elevilor și absolvenților ieșivei cu pregătire militară „Hakotel”. Între locuitorii harediți se evidențiază membrii familiei Zilberman, familia rabinului Itzhak Shlomo Zilberman și elevii acestuia. Aceștia sunt continuatori ai tradiției rabinului gaon Eliyahu din Vilna și au fondat în cartier instituții de învățământ religios foarte apreciate care predau după metoda Zilberman
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
Zidul de lărgire, Turnul israelit, și vase pentru alimente și figurine care se păstrează la Muzeul Cartierului herodian. Potrivit rezultatelor cercetărilor, la finele zilelor Primului Templu, în urmă cu 2500 ani, zona aceasta se afla în interiorul unui oraș fortificat, și locuitorii, inclusiv evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție în societate. Majoritatea vestigiilor găsite datând din aceasta epocă
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
zilelor Primului Templu, în urmă cu 2500 ani, zona aceasta se afla în interiorul unui oraș fortificat, și locuitorii, inclusiv evreii, practicau pe atunci culte politeiste. În perioada celui de-al Doilea Templu locul se numea Orașul de sus al Ierusalimului. Locuitorii săi erau preoți (cohanim) înstăriți, cu înaltă poziție în societate. Majoritatea vestigiilor găsite datând din aceasta epocă se află la Muzeului Cartierului Herodian, el incluzând clădiri impozante cu pardoseli de mozaic , băi rituale - mikvaot, ruinele unor coloane fastuoase, fresci. Se
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
fost însoțite de servitori și sclavi, o parte din ei fiind celți sau picți din Scoția și Irlanda (cunoscuți de către nordici și drept "Oamenii din Vest" - Norse). Conform anumitor scrieri literare, călugării irlandezi ar fi trăit în Islanda înainte de așezarea locuitorilor nordici, dar nu s-a descoperit nicio dovadă arheologică. Erik cel Roșu, sau Eirikur Țorvaldson, a fost exilat pentru crimă în 980, și a început explorarea dincolo de partea de vest a insulei. El a format prima așezare în Groenlanda, în jurul
Istoria Islandei () [Corola-website/Science/336789_a_338118]
-
peninsula centrală din cadrul celor trei peninsule ce formează partea de sud a Peloponezului, în sudul Greciei. În partea de est este Golful Laconian, iar în partea de vest Golful Messinian. Peninsula conține o continuare a grupului montan Taygetos din Peloponez. Locuitorii peninsulei se numesc manioți (Mανιάτες, "Maniátes" în limba greacă). Numele „Mani” ar putea proveni de la numele castelului franc "le Grand Magne". Terenul este muntos și inaccesibil. Până în ultimii ani în multe sate din Mani se putea ajunge doar de pe mare
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
în secolul al III-lea î.Hr., Mani a rămas un teritoriu ce s-a auto-guvernat. Pe măsură ce puterea Imperiului Bizantin s-a redus, peninsula a ieșit de sub controlul Imperiului. Cetatea Maini din partea de sud a devenit centrul regiunii. În secolele ulterioare, locuitorii peninsulei au trebuit să lupte cu bizantinii, francii și sarazinii. După cea de-a Patra Cruciadă din 1204, cavalerii italieni și francezi (cunoscuți în general de greci ca franci) au ocupat Peloponezul și au înființat Principatul de Ahaia. Au construit
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
păstreze autonomia locală. În timpul conducerii lui Ioannis Kapodistrias, ei s-a opus cu violență amestecului din afară, ajungând să-l asasineze pe Kapodistrias. În 1878 guvernul național a redus autonomia locală a regiunii Mani, iar zona a decăzut treptat; mulți locuitori au părăsit regiunea și au migrat către marile orașe grecești, precum și în Europa de vest și Statele Unite ale Americii. Abia prin anii 1970, atunci când construirea de noi drumuri a susținut dezvoltarea industriei turistice, că Mani a început să-și recapete
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
turistice populare. Deoarece acestea sunt parțial sub apă, vizitatorii fac tururi prin ele cu bărci de tip "gondolă". Gytheio, Areopoli, Kardamyli și Stoupa sunt pline de turiști în lunile de vară, dar regiunea este în general liniștită în timpul iernii. Mulți locuitori lucrează pe plantații de măslini și se ocupă în lunile de iarnă cu recoltarea și procesarea măslinelor. Unele dintre satele montane sunt mai puțin orientate către turism și au de multe ori foarte puțini locuitori. Apariția creștinismului în Mani a
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
general liniștită în timpul iernii. Mulți locuitori lucrează pe plantații de măslini și se ocupă în lunile de iarnă cu recoltarea și procesarea măslinelor. Unele dintre satele montane sunt mai puțin orientate către turism și au de multe ori foarte puțini locuitori. Apariția creștinismului în Mani a avut loc mai târziu: primele temple grecești au început să fie transformate în biserici creștine în secolul al XI-lea A.D. Un călugăr grec bizantin pe nume Nikon "Metanoitul" (în ) a fost trimis de către Biserică
Peninsula Mani () [Corola-website/Science/336843_a_338172]
-
și a moștenitorului Ion Nelson Mihai. Deși exista autorizația de restaurare, lucrările n-au fost reluate. Lipsită de acoperiș și tencuială o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-au sesizat și au organizat proteste. Motivul este că locuitorii consideră că, prin cultivarea de către Wilhelm Mühle a peste 1400 de soiuri de trandafiri și crearea unor soiuri noi
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
o iarnă, clădirea a fost supusă timp de o săptămână unor ploi puternice, fiind evident că se va degrada. Locuitorii Timișoarei, apreciind că este vorba de fapt de o demolare, s-au sesizat și au organizat proteste. Motivul este că locuitorii consideră că, prin cultivarea de către Wilhelm Mühle a peste 1400 de soiuri de trandafiri și crearea unor soiuri noi, familia Mühle a adus Timișoarei denumirea de „oraș al florilor”. Tot familia Mühle a donat orașului cele 8 hectare de teren
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
al florilor”. Tot familia Mühle a donat orașului cele 8 hectare de teren pe care s-au construit clădirile Universității Politehnica Timișoara, teren care forma grădinile lor de flori, motive pentru care este văzută ca un simbol al orașului, iar locuitorii Timișoarei doresc să fie păstrată ca atare. La proteste a participat și Comitetul civic pentru patrimoniul urban al Timișoarei, un grup informal, care a declarat că „unii proprietari cer autorizații pentru lucrări minore («mansardări», «consolidari» etc.) și, cu acordul tacit
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
și nu se întâmpla nimic dezastruos, interesul față de subiect a început să pălească. În după-amiaza zilei de 13 noiembrie, puțin după ora trei, Nevado del Ruiz a explodat cu violență, revărsând bucăți de zgură și cenușă asupra orașului Armero. Totuși, locuitorii erau liniștiți, datorită unui mesaj al primarului difuzat la radio și mesajele rostite de preot la sistemul de megafoane al orașului. La ora șapte, Crucea Roșie a ordonat tuturor să părăsească orașul, dar, la puțin timp după ce căderea cenușii s-
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
așteptau să fie salvați. Elicopterele nu puteau zbura decât pe lumină, iar când cerul s-a întunecat, oamenii s-au luptat cu disperare pentru ocuparea ultimelor câtorva locuri. În total, cel puțin 25.000 de persoane, inclusiv trei sferturi dintre locuitorii orașului Armero, au fost ucise. Noroiul fierbinte a jucat rolul unui incubator gigantic pentru microbi, așa că mulți dintre cei care supraviețuiseră valului inițial de noroi cu doar câteva tăieturi au murit ulterior din cauza infectării rănilor. Erupția fusese de proporții relativ
Tragedia de la Armero () [Corola-website/Science/336903_a_338232]
-
mii de missourieni susținători ai sclaviei au pătruns în Kansas, cu scopul de a înclina balanța votului în favoarea lor. Ei au capturat alegerile teritoriale, uneori, prin fraudă și intimidări. Ca răspuns, elemente din Nordul aboliționist au inundat Kansasul cu „free-soilers”. Locuitorii anti-sclavie din Kansas au întocmit prima Constituție a Kansasului (1855) și au ales legislativul anti-sclavie de la Topeka; aceasta se opunea guvernului pro-sclavie de la Lecompton. Cele două instituții teritoriale au accentuat și au simbolizat conflictul "Bleeding Kansas". Printre primii imigranți veniți
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
John Whitfield. În anul următor, un comitet de investigare a alegerilor al Congresului a raportat că au fost exprimate 1729 de voturi frauduloase față de 1114 voturi legale. Într-una din punctele de vot doar 20 din cei 604 alegători erau locuitori ai teritoriului Kansas. În alta, 35 erau localnici și 226 venetici. La 30 martie 1855, în teritoriul Kansas s-au ținut alegeri pentru primul Legislativ Teritorial. Această legislatură urma să aibă rolul crucial de a decide dacă teritoriul Kansas va
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
a instituit în funcție pe delegații pro-sclavie aleși în luna martie. După numai o săptămână în Pawnee, legislativul a mutat capitala teritorială la de pe frontiera cu Missouri, unde s-a reîntrunit și a adoptat legi favorabile sclaviei. În august 1855, locuitorii antisclavie s-au întâlnit pentru a respinge în mod oficial aceste legi. Acest lucru a dus la alegerea de delegaților "Free State", și la redactarea . Cu toate acestea, într-un mesaj adresat Congresului la 24 ianuarie 1856, președintele Pierce a
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]