51,283 matches
-
Octav: Deci să ne-apucăm de treabă! Să facem bani! Bani! Nea Matei, ești subalternul meu, este? Mama, psihiatrul matale e un diletant pe lîngă acest om al zilelor noastre! Am scăpat de toate grijile! De toate obsesiile alea... de voci... Am scăpat de Ovidiu! Groparule, îți dai seama! Am scăpat de teroarea lui Da și-a lui Nu..., de toate cuvintele astea curve... Sînt liber! "Ovidiu, salut! Ei, ce faci? Nu răspunzi? Unde ești? Ha, mi-ai luat jumătatea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-ți patul... și stinge lumina... (Groparul își face pernă din haină, pe care o reazemă de piatră; Octav de așează lîngă zidul cavoului; lumină despărțitoare de clipe; apar fantomele trei; sînt îmbrăcate și se mișcă așa cum se mișcă toate fantomele; voci tînguitoare... sinistre...; se apropie din ce în ce mai mult de cavou și încep să "pipăie" lucrurile expuse...) Ei, ce-i cu voi pe-aicea?! F1: ...Noi sîntem fantome... Oooo!, om viu... om viu... Octav: Văd că sînteți fantome... dar ce căutați aici la
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tui ești un golan. Octav: Cred că da... Da stați să-l întreb pe Socrate... el mă cunoaște cel mai bine... Socrate, ce spui, eu sînt un golan? Groparul: Ești. Octav: Sînt, părinte... Preotul: Măi golane! Dascălul: (vrînd să acopere vocea părintelui..., încurcat, cădelnițează) Aleluia... aleluia... aleluia! Preotul: Măi derbedeilor...! Dascălul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Preotul: (groparului) Nu mai pupi tu nici o groapă de-acuma... nici un... Groparul: Bine, părinte, pupați-le dumneavoastră pe toate... Preotul: Ei lasă că stîrpesc eu cuibul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
nom. angrenarea A SE ARCUI Bolta se arcuiește deasupra ușii (agentiv: Ion se arcuiește de spate) tranz.: Ion își arcuiește spatele part. arcuit, -ă nom. arcuirea, arcuitul A SE ASCUȚI Vârful muntelui se ascute din ce în ce mai mult tranz.: Vrăjitoarea își ascute vocea part. ascuțit, -ă nom. ascuțirea, ascuțitul A SE ASTUPA Canalul s-a astupat din cauza inundațiilor tranz.: Inundațiile au astupat canalul part. astupat, -ă nom. astuparea, astupatul A SE BIFURCA Drumul se bifurcă spre Poiana Brașov și Cheile Râșnovului tranz.: Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inspirat primii creștini. Primul cântec creștin s-a născut din nevoia de a face cunoscut Cuvântul Evangheliei; această manifestare, cu caracter didactic și pedagogic, era realizată prin intermediul rugăciunii în comun și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cuvântul Evangheliei; această manifestare, cu caracter didactic și pedagogic, era realizată prin intermediul rugăciunii în comun și a lecturii textelor sacre, care cereau un ton de voce solemn, caracterizat prin sublinierea unor cuvinte mai importante în vederea inteligibilității textului și a flexiunii vocii spre grav în concluzia frazelor. Acest tip de lectură, gradual, a căpătat un aspect declamatoriu configurându-se, în anumite puncte ale textului, ca o formă de recitativ, asemănător cantilației ebraice, astfel încât sublinierea cuvintelor - cheie a devenit o adevărată formulă melodică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
avea ambiente mai spațioase pentru ceremoniile de cult. Trecerea de la cultul celebrat în biserica domestică la cel celebrat în bazilică a schimbat fie arhitectura spațială, fie acustica sonoră. Bazilicile spațioase, pe lângă exigența de a declama și realiza cantilația cu o voce puternică, aveau și meritul de amplificatoare acustice naturale. Clericii au început să aibă demnitatea unui funcționar de curte și să poarte îmbrăcămintea corespunzătoare pentru a putea fi deosebiți de ceilalți. Ceremoniile au devenit tot mai fastuoase și liturgia tot mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
interiorității cântecului sacru este reluat de alți părinți ai bisericii. Sf. Ieronim (347-420 d.Cr.), în comentariul său asupra Epistolei Sf. Paul către efeseni, afirmă că „noi ar trebui să-i mulțumim Domnului cântând melodii mai degrabă cu inima decât cu vocea”. Această ideea trimite cu gândul la curentul pitagoreic, unde cântecul silențios poate să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
violentă: acele accente îmi răsunau în urechi și coborau în inima mea adevărul, trezind un sentiment cald de pietate. Nu de mult timp, biserica din Milano a introdus această practică consolantă și încurajatoare, de a cânta toți împreună, la unisonul vocilor și a inimilor, cu mare fervoare ... Din acel moment, au început să se cânte imnuri și psalmi după obiceiul regiunilor orientale, pentru a evita ca poporul să se plictisească, inovație care de atunci a fost păstrată până în zilele noastre și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
a exprimat viziunea sa muzicală, cu Isidor din Sevilla, se deschide calea unei abordări speculative asupra muzicii bazată pe experiența concretă a cântecului, care începea să facă parte din cadrul experienței celui care se ocupa de muzică doar la nivel teoretic: „Vocea perfectă este înaltă, suavă și clară: înaltă, pentru a se adecva intensității; clară, pentru a fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care se ocupa de muzică doar la nivel teoretic: „Vocea perfectă este înaltă, suavă și clară: înaltă, pentru a se adecva intensității; clară, pentru a fi audibilă urechilor; suavă, pentru a îmblânzi sufletul ascultătorilor. Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, vocea nu ar fi perfectă”. Reflecția muzicală a lui Isidor din Sevilla poate fi considerată mărturia unei concepții despre muzică mai puțin dependentă de parametrul cosmologic și mai atentă la aspectul interior și la experiența cântecului. Acest șir de teoreticieni ai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
55, scrisă în jurul anului 400 d. Cr., deoarece binele pe care putea să-l facă sufletelor bune era mai mare decât răul obținut dintr-o indispoziție interioară. Anumite texte din Ieronim sau din Ioan Crisostomul par să nege valoarea unei voci frumoase și educate: „Deo non voce, sed corde cantandum”; „Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Cr., deoarece binele pe care putea să-l facă sufletelor bune era mai mare decât răul obținut dintr-o indispoziție interioară. Anumite texte din Ieronim sau din Ioan Crisostomul par să nege valoarea unei voci frumoase și educate: „Deo non voce, sed corde cantandum”; „Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un suflet umil, o minte atentă, o
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
decât răul obținut dintr-o indispoziție interioară. Anumite texte din Ieronim sau din Ioan Crisostomul par să nege valoarea unei voci frumoase și educate: „Deo non voce, sed corde cantandum”; „Dacă ești slăbit din cauza vârstei, sau, tânăr fiind, ai o voce răgușită sau aspră, sau nu cunoști ritmurile, toate acestea nu sunt un defect. Ceea ce se cere este să ai un suflet umil, o minte atentă, o inimă căită, un duh sănătos și o conștiință liberă; dacă ai toate acestea, vei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
vor doar să sublinieze superioritatea perfecționării interioare și a dispoziției cu care se cântă. De fapt, alte pasaje demonstrează eficacitatea cântecului îngrijit: „Corul reprezintă unitatea spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spirituală a cântăreților; când cântăm în cor, trebuie să existe o unitate perfectă: dacă o voce falsează, ofensează urechea și deranjează corul”; „În timp ce cântăm uneori un verset de psalm, ni se oferă posibilitatea unei rugăciuni arzătoare; alteori, modularea armonioasă a vocii unui confrate de-al nostru este cea care îndeamnă sufletul la o rugăciune vie”. Concluzionând, putem spune că sfinții părinți, cu excepția unor poziții contrare din anumite contexte ascetice radicale, susțin cântecul liturgic, acesta fiind motivat prin exemplificarea unor pasaje scripturistice
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
spre finalis. Pentru a evita nesiguranțele, cei care celebrau ceremoniile evidențiau aceste puncte textuale cu anumite semne, a căror funcție era foarte asemănătoare cu cea a punctuației. De fapt, punctuația, inițial, nu era altceva decât un subsidiu pentru lectura cu voce tare. S-ar părea că originea cea mai plauzibilă a primelor semne de notație muzicală ar deriva din semnele de interpunctuație sau din accentele gramaticale. „Nu este de mirare, că tocmai la curtea lui Carol cel Mare s-au născut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
îmbogăți polifonic cântul liturgic este atestată cu multe secole înainte, și polifonia făcând parte pe deplin din tradiția orală. Muzicienii secolului al IX-lea, așadar, nu au inventat nimic; au orientat doar vechea practică de a cânta pe mai multe voci spre direcția generală a codificării scrise. Polifonia, de fapt, era răspunsul ideal la exigența de a crește solemnitatea ritului, fără a altera, însă, cântul liturgic, de acum devenit „gregorian” și intangibil: nu era altceva decât o amplificare verticală a monodiei
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în întreaga Europă, atingând maxima dezvoltare între secolele XV și XVI. În fața acestor inovații, din punct de vedere interpretativ, cântecul gregorian a trebuit să sufere inevitabile urmări. Monodia a fost pusă în discuție și s-a creat o confuzie de voci ce i se alăturau în mod haotic, lipsind-o de spațiu și de oxigen. Aceste modalități executive se identificau practic cu organum și discantus, primele forme prepolifonice. Deseori, lângă textul latin sacru, concomitent, se cânta, pe o altă linie melodică
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Așa s-au născut laudele, dramele liturgice, istoriile și reprezentațiile sacre care aveau scopul de a edifica. Argumentul biblic sau cel bazat pe viețile sfinților avea nevoie de suportul muzical. Se presupune că erau folosite și instrumente pentru a dubla vocile sau pentru a executa simple preludii sau interludii. Rădăcinile oratoriului se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
muzical. Se presupune că erau folosite și instrumente pentru a dubla vocile sau pentru a executa simple preludii sau interludii. Rădăcinile oratoriului se găsesc deja în această perioadă. În fața acestei situații, la nivelul autorității ecleziastice, s-au ridicat mai multe voci care au condamnat decăderea obiceiurilor religioase și liturgice și au luat poziție în fața inovațiilor muzicale, considerate „pericole” ce amenințau melodia gregoriană, cântecul oficial al ritului roman, cea care făcea legătura cu tradiția și era sub semnul sacralității. Cele două aspecte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât plăcerea să decurgă din însăși distincția vocală și echilibrul melodiilor. Dar anumiți discipoli din noua școală, în timp ce sunt atenți să măsoare timpii, se preocupă să introducă note noi; preferă să inventeze melodii noi
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au pierdut aproape complet trăsăturile lor liturgice și funcționale în interiorul celebrărilor. Misa în cantus firmus se naște din alegerea unui motiv melodic, măsurat cu valori lungi, cu rolul de tenor, dispus imediat deasupra basului, și în jurul căruia se desfășoară celelalte voci. Această misă ciclică putea să aibă motivul preluat din repertoriul gregorian (misa lua titlul de la antifona omonimă din latină) sau dintr-un cântec profan (titlul, în limba populară, provenea de la cântecul omonim), sau era invenția autorului (titlul provenea de la denumirea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
notelor). Tehnica cea mai răspândită era aceea a imitației contrapunctice. Misa parodie, în schimb, dezvoltă în partida din superius (sopran), parafrazându-l, un motiv luat dintr-un motet sau dintr-un alt cântec, pe care îl imită în toate celelalte voci. Atunci când, pe lângă cele cinci fragmente din Ordinarium, autorul compunea în formă polifonică și melodiile din Proprium, era vorba de Missa plenaria. Cea care a avut mai mult succes în istoria muzicii a fost Missa pro defunctis (mai târziu, numită misa
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
plus secvența Dies Irae. Cea mai veche missa pro defunctis, de care avem cunoștință, aparține lui J. Ockegem (1425 cca.-1496 cca.). 4.4 Motetul Motetul, în secolul al XIV-lea, era o compoziție izoritmică, alcătuită din suprapunerea mai multor voci deasupra unui tenor preexistent. În secolele XV și XVI a devenit, însă, o compoziție polifonică liberă, formată din mai multe secțiuni, determinate de frazele textuale, fiecare având un sens muzical împlinit, de sine stătător. Fiecare secțiune era formată din mici
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]