KorAP: Find »[drukola/base=încoace & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...267 >

6,663 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

de mult îi plăcuseră îngrijorarea și neliniștea Lizavetei Prokofievna când aflase de boala prințului. Aceasta insistă mult timp asupra necesității de a trimite un curier la Petersburg ca să pună în mișcare vreo celebritate din lumea medicinei și s-o aducă încoace cu primul tren. Însă fetele o făcură să se răzgândească; dar nici ele nu voiră să rămână mai prejos decât mama lor când aceasta făcu într-o clipă toate pregătirile necesare ca să-l viziteze pe bolnav. — E pe patul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
că n-avem nici o carte de Pușkin. — Din vremuri imemoriale, adăugă Alexandra, zac pe undeva două volume ferfenițite. — Trimiteți imediat pe cineva la oraș ca să cumpere, pe Feodor sau pe Alexei, cu primul tren - mai bine pe Alexei. Aglaia, vino încoace! Sărută-mă, ai recitat excelent, dar - dacă ai fost sinceră când ai recitat - să știi că-mi pare rău de tine; dacă le-ai recitat în bătaie de joc pentru el, nu-ți accept sentimentele, pentru că în orice caz ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
nu-l putem lăsa așa. Lev Nikolaevici, n-ar putea rămâne la tine peste noapte, ca să nu mai trebuiască să fie dus azi la Petersburg? Cher prince*, te plictisești? i se adresă ea deodată, cine știe de ce, prințului Ș. Vino încoace, Adelaida, aranjează-ți părul, draga mea. Îi netezi părul, deși nu era nevoie, și o sărută; numai de asta o chemase. — V-am crezut capabilă de evoluție... începu iarăși Ippolit, ieșind din îngândurarea sa. Da! Iată ce voiam să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
giulgiu această taină! Dar, prințe, dacă ați ști, numai dacă ați ști ce greu e să faci rost de bani în vremea noastră! De unde să-i iei, dați-mi voie să vă întreb după asta? Există un singur răspuns: „Adă încoace aurul și briliantele și pentru ele îți voi da“, adică ar trebui să ofer ceea ce nu am, vă puteți imagina una ca asta? Până la urmă m-am supărat, am tot stat eu ce-am mai stat. „Dar pe smaralde, zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
pletele, dar de data asta nu din răutate, nu dintr-un capriciu, ci sincer, ca o proastă, pe care tot Aglaia o convinsese că fără păr va dormi mai bine și nu o va durea capul? Și de cinci ani încoace, câți, câți, câți pretendenți n-au avut? Și doar erau oameni buni, chiar oameni foarte buni s-au întâmplat să fie! Ce mai așteaptă, de ce nu se mărită? Numai ca să-i facă mamei lor în necaz! Alt motiv nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
poliție, o să stai la pândă zi și noapte și-o să afli fiecare pas pe care-l face ea, numai dacă... — Taci și nu-mi mai vorbi de asta niciodată! strigă prințul. Ascultă, Parfion, înainte de a veni tu, umblam pe-aici încoace și încolo și deodată am început să râd fără să știu de ce, singurul motiv era că mi-am amintit de ziua mea de naștere, care, ca un făcut, e chiar mâine. Acum e aproape ora douăsprezece. Hai să-mi sărbătoresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-i, cereți-i iertare împăratului Alexandru!“ Așa i-am strigat. Adică ar fi trebuit să mă exprim altfel: „Împăcați-vă cu împăratul Alexandru“, dar, copil fiind, mi-am enunțat cu naivitate gândul. „O, copilul meu! mi-a răspuns el, umblând încoace și încolo prin cameră. O, copilul meu! (Pe-atunci parcă nu-și dădea seama că n-am decât zece ani și chiar îi plăcea să stea de vorbă cu mine.) O, copilul meu, sunt gata să-i sărut picioarele împăratului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că sunt utopist? Ideolog? O, nu, zău, ideile mele sunt foarte simple... Nu mă credeți? Zâmbiți? Să știți că uneori sunt ticălos, deoarece îmi pierd credința; adineaori veneam încoace și mă gândeam: „Cum voi intra în vorbă cu ei? Cu ce cuvânt să încep ca să înțeleagă măcar cât de cât?“ Mi-era frică, dar pentru dumneavoastră mă temeam și mai tare, grozav de tare! Și, la drept vorbind, putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

ori cât lua un boier mare de pe atunci, și pentru ce? Pentru că cumpără în numele statului cu 60 procente hârtii depreciate cari fac 18 procente, pentru că propun împămîntenirea străinilor pe categorii, pentru c-au făcut negustorie de vorbe treizeci de ani încoace. Așadar 8 1/2 milioane lua guvernul așa numit al boierilor de la exploatatul popor; în Moldova cam tot pe atâta, deci, luând maximul, ajungem la 17 milioane de franci pentru România întreagă. De impozitele acestea statul putea să facă o

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
care o face "Romînul" ca din senin? Ca și când n-ar ști toată Moldova că pe atunci prezidentul comitetului electoral din Iași era prințul Grigorie M. Sturza, ca reprezentant al dreptei. "Romînul" se face a uita că, din timpul "Democrației naționale" încoace, prințul care, în urma variilor evenimente din urmă, contractase vederi proprii ale sale în privirea politicei esterne și a celei interne, a încetat ipso facto de-a mai face parte din comitetul electoral de la Iași, precum și din partidul conservator, ceea ce a

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
putința lui de-a produce. E drept că marile goluri ce se nasc prin scăderea poporului nostru se vor umplea, dar se vor umplea cu străini, căci imigrația lor e în termen mediu de 20 000 pe an de la 1866 încoace. Vede oricine pentru folosul cui ne impunem dări, pentru folosul [cui] ne luptăm și muncim: pentru cei ce ni se suplantează. După înțeleptul Machiavelli un rău social care {EminescuOpXII 53} se observă nu mai e de lecuit. Rămâne numai a

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
într-altul mai pronunțat, tot de-un asemenea spirit o să fie animat și acesta. Ar fi bine deci ca să înceteze asemenea acuzări. Existența reală a țării, succesele dobândite în politica esterioară, progresele realizate înlăuntru pas cu pas de la căderea fanarioților încoace sunt o dovadă vie, simțită și pipăită de toți, în contra acuzărilor nedemne ce se aruncă oamenilor trecutului. Daca ridicăm mănușa pentru un trecut încheiat acum douăzeci și cinci de ani n-o facem pentru că ar fi existând vro solidaritate între partidul conservator

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Cameră cam în ajunul luării Plevnei, când războiul era pe la sfârșit, și guvernul era în deplină cunoștință de cauză când a alcătuit bugetul pe 1878. Afară de asta, această anomalie se găsește mai în toate bugetele votate de 20 de ani încoace în proporțiuni mai mici sau mai mari: dar lucrul constant este că echilibrul bugetar, escedentul ideal se traduce la închiderea unui exercițiu mai totdeuna prin un deficit real. Aceasta o prevedeam și pentru bugetul exercițiului 1881 - 82; dar aruncîndu-ne ochii

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
urmă decât în proporție mijlocie de 80 la procente din constatări, iar nu din evaluări și se știe că evaluările sunt mult mai urcate decât constatările. Noi am luat și am cercetat toate evaluările bugetare și încasările efectuate de la 1862 încoace și le-am așternut în alăturatul tablou anex. no, 1. Avem astfel trei perioade distincte de câte cinci ani fiecare. 1. Period 1862 - 66, epoca înainte de Constituțiunea actuală. 2. Period 1870 - 74, epoca guvernului conservator și 3. Period 1875 - 79

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Cariagdii, Caradalele, Costineștii, oameni fără patrie hotărâtă și fără naționalitate hotărâtă, străini cari în generația a doua primesc cu brațele deschise pe străinii ce ne vin în generația întîia. La ce stare în adevăr au căzut poporul nostru de la 1866 încoace? Un prefect răspunde: la starea de sălbateci într-o țară europeană. Și drept vorbind nu mai e de recunoscut. Gospodăria lui de altădată, oricât de simplă, [î ]și avea ramificările ei. Alături cu munca câmpului [î ]și avea industria lui

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
dorințele naționalităților și să le dea puțin din multele ce cer. În vederea complicațiunilor posibile al căror obiect poate fi monarhia se observă oarecari pregătiri și din partea românilor din Ardeal, în vederea viitoarelor alegeri pentru Parlamentul Ungariei. Se știe că, de la dualism încoace, sistem înființat peste voia românilor ardeleni și, în parentez vorbind, contra voinței intime a împăratului chiar, partea cea mai însemnată a românilor din Ardeal s-au abținut ostentativ de la alegeri, pe cuvântul că, deși de facto se supun legilor votate

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
stat civilizat". Acești sălbateci, această rușine a civilizației, acești oameni mai căzuți, mai vicioși, mai săraci decât în timpul vechilor fanarioți, e maiestatea poporului român sub noii fanarioți. Ei bine, de la reînceperea domniei naționale, de la Ion Sandu Sturza și de la Ghica încoace, lepădăturile Orientului și ale Occidentului nu s-au putut ridica; geniul acestei țări îi ținea în turpitudinea și în întunericul ce li se cuvine. Acum au luat vânt; acum Caradalele de toată mâna sunt în floare și aceste Caradale vor

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
oricărei alte considerațiuni, au preferat-o scutului ce și-l crease în contra concurenței superficiale, au nivelat orice deosebire de clase și au proclamat banul ca unică măsură pentru oameni, pe orice cale ar fi fost el câștigat. Banul de atunci încoace a trebuit să devie o marfă foarte căutată de vreme ce el începu a ține loc de talent, de caracter, de muncă, de orice calitate și predispoziție înnăscută în fine. Cestiunea socială nu are așadar înțelesul ei actual decât din momentul în

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
cărei lege fundamentală e iscodită de Carada! ) pe cancelar îl datorim unei fericite inspirații a d-lui Fleva, om cunoscător întru ale trebuințelor vechii Țări Românești, care știe ce va să zică cancelar în trecutul nostru istoric, mai ales de la descălecatul ciorilor încoace. {EminescuOpXII 119} Înființarea cancelarului se datorește următorului proiect de lege: Art. 1. Președintele Consiliului de Miniștri poate fi ministru fără portofoliu. Onorariul său în asemenea caz va fi ca și al celorlalți miniștri. Onorariul și cheltuielele de reprezentare se vor

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
cari au ajuns atât de departe. Fără 'ndoială nici partidul liberal în genere, nici d. C. A. Rosetti îndeosebi, n-ar fi ajuns așa de departe fără zilnica negustorie de vorbe pe care au făcut-o de treizeci de ani încoace. Astăzi, când acești oameni, ridicați prin condei, și încă prin prost condei, au ajuns a lua inițiativa unor acte precum este încoronarea regelui româniei, e desigur o neagră ingratitudine către trecutul lor dacă, în distribuțiunea locurilor care s-a prevăzut

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
unei asemenea refaceri și e un act de rea credință de-a ne atribui că voim ceea ce noi înșine știm că este cu neputință. Cu toate acestea urmările domniei declasaților sunt evidente. Populația, și tocmai populația producătoare, scade de la 1864 încoace în proporții înspăimîntătoare, dar ceea {EminescuOpXII 163} ce e mai trist sunt cauzele acestei scăderi, cauze adânci economice și sociale cari fac ca însuși sâmburul naționalității, rasa să degenereze. S-a observat de către medicii de regimente că statura oamenilor scade

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
1859, că încă la 1859 numărul nașterilor era aproape îndoit cu al deceselor. E exact asemenea că de atunci datează epoca Unirii și a revoluției sociale din România, a declasării generale cum zicem noi; e tot atât de exact că de la 1866 încoace populația scade, scade mereu, că azi am ajuns la decreștere absolută, că în 1878 era 101, 7/10 decese la suta de nașteri. Și trebuie a se lua bine seama că străinii se 'nmulțesc și scăderea e reprezentată numai prin

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
defavorabil adversarului meu e favorabil vederilor mele, chiar daca n-aș avea un folos direct de acolo. [22 - 23 mai 1881] ["ESTE ÎNTR-ADEVĂR ÎNTRISTĂTOARE... ] Este într-adevăr întristătoare priveliștea pe care o prezintă ziarele guvernamentale, mai ales de la un timp încoace. Este știut că ziarul "Romînul" nu s-a respectat niciodată, dar a ajuns, de câtăva vreme, la un grad de neomenie care pune pe gânduri pe oricine cugeta la rolul presei într-o societate liberă. Teza lui favorită este de-

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
Romînului" nu s-a îndoit niciodată că în ideile liberale e mântuirea României, acel om care a rămas pururea fidel drapelului său, acela, nu altul, a confirmat despre partidul demagogic ceea ce noi zicem și repetăm de un șir de ani încoace. Și oare nu e natural aceasta? Poate un partid demagogic să fie altceva decât esploatatorul intereselor publice? Mulțimea asta de oameni fără învățătură de carte și fără avere, care nu se poate ocupa cu nici o meserie productivă și care și-

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
răsări din pământ, cine știe ce precupeție de hotare ne mai așteaptă, cine știe ce răscumpărări, ce întreprinderi patriotice, ce risipă și ce mizerie? Obicinuiți a vedea curgând din acest izvor toate relele câte s-au grămădit pe poporul acesta de douăzeci de ani încoace, așteptăm scoaterea la mezat a tuturor intereselor publice a României și adjudecarea lor asupra a tot ce țara are mai corupt și mai ignorant. Am spus că România a devenit, în urma domniei roșilor, o mlaștină în care se scurge tot

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]