5,591 matches
-
chinuit de ea. După împăcare Vodă cu suita se duce la casa cneazului; acolo e o scenă de dragoste între Jder tânărul și fata cneazului, care-l chinuește pe băiat... Jderul se răzbună cel puțin furând pe fată... Dar e învăluit de Unguri +), care-i râpesc logodnica, care pustiesc și fură și pe o soră a lui, cea care s-a amorezat de Bogdan. Se-ntoarce, e prins de cneaz și de oșteni, dus la Suceava, unde Jder vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
comișii Manole și Simion cocori Mehmet sultan Portretul lui Amfilohie Șendrea 72. Alb. p. 26 Pierirea mea are să fie de sabie! zice Gogolea lotrul. Botezatu a fost rob și la Brăila căița naltă a capului și foile crețe ce se învăluiau. comisoaia are un glas frumos ca o strună de argint. Manole Păr-Negru e om puțin vorbareț. Simion îi samănă. Hărman Nana Chira, cămărășița jupânesei Ilisafta, doctoreasă popa Dragomir, ce nu știe carte dascălul Pamfil care zice el cetește în gromovnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
triburi deosebite, chiar inamice, e în floare. Oameni viteji și leali, vrednici să-i cânte Lermontov. Salut, Caucaz cu fruntea albă, zice poetul, Pământ liber al munților. Sălbatic ești, însă mândru. Piscurile-ți prăpăstioase sunt altare și când nourii serii învăluie culmile, când par aripi fâlfâind în înalt, când par umbre și fantome de vis; pe când luna lucește singuratică în spațiile albastre ale cerului. Cât îmi sunt de dragi, o Caucaz, și copilele tale sălbatice, și vrednicia războinicilor fiii tăi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i oprească pe turci, provocându-le pierderi însemnate și uzând fizic și moral oastea turcă. Turcii nu puteau să profite de superioritatea lor numerică, iar terenul mocirlos și împădurit nu le îngăduia să organizeze atacul călăreților pe aripi, care să învăluie oastea moldovenească. Deși turcii se resimțeau după mersurile lungi, în condiții foarte grele, avantajul fizic pe care-l aveau moldovenii și secuii nu putea să suplinească la infinit inferioritatea lor numerică. În aceste momente critice au intrat în scenă ostașii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asiatice cu cele europene, câștigând astfel o poziție strategică excepțională. Ca să-și deschidă drum spre centrul Europei, trebuia cucerită cetatea Belgradului. În 1456, Iancu de Hunedoara despresoară cetatea și-i forțează pe turci să se retragă. Sultanul va încerca să învăluie Belgradul pe la est, cucerind țările românești și pe la vest, înaintând în Bosnia. În 1462, sultanul însuși conduce expediția organizată în Țara Românească, dar rezistența lui Vlad Țepeș îl obligă să se mulțumească numai cu înscăunarea la București a unui domn
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
punct de vedere numeric. Dacă ar fi să dăm crezare izvoarelor, numai tătarii numărau 50.000 de călăreți care, în câmp deschis, așa cum se prezintă terenul în sudul Moldovei, ar fi putut manevra, și oastea lui Ștefan ar fi fost învăluită și distrusă. Un singur domn a încălcat tradiția și a îndrăznit să iasă „la gol”, Ion Vodă cel Cumplit, în 1574, și a plătit cu capul. A fost încercuit la Roșcani și silit să se predea. Dar Ion Vodă era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a arestării tânărului Nicolae Ceausescu, cu locuința în București, pe strada Vasile Lascăr, pentru răspândirea de manifeste subversive si acțiuni de subminare a ordinii publice”. Până la izbucnirea celui de-al doilea război mondial, activitatea clandestină a lui Nicolae Ceausescu este învăluită într-un mister explicabil. Biografia sa, apărută înainte de 1989, cu fotografii înfățisând numeroasa familie de la Scornicesti, este scrisă la comandă, făcând din acest tânăr oltean, un mare ilegalist, care nu iesea niciodată din ideologia marxist-leninistă. Cu ocazia unei manifestații desfăsurată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Calul calcă-n piatră seacă/ Piatra seacă poleiește/ Boeri caii s-adăpară”. Alchimia nefirească a pietrei și descoperirea apei, asemenea lui Pegas, sunt precedate de un efect vizual. Dicționarul limbii române (DLR) atestă pentru verbul a polei capacitatea de „a învălui într-o lumină aurie sau argintie, a face să strălucească”. Solaritatea radiantă a perechii cal - călăreț reordonează lumea, punând-o din nou pe făgașul ei vital. Galben și stăpânul său cumulează, așadar, puterile vegetaționale cu cele solare, asemeni zeilor supremi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
reprezenta trezirea bruscă a fiarei, surprinsă în colindele bourului negru. Ieșirea din „starea letargică”, dacă nu respectă datele ritualului, poate produce un cataclism, fapt care face ca „orice cufundare în somnul ritualic (i.e. orice comunicare cu energiile primare) să fie învăluită de interdicția absolută care apasă asupra trezirii”. Tot inerției haosului i se datorează și proliferarea necontrolată a vegetației. Ieșirea din spațiul ordonat este clară: „Pleacă june-ntr-o vânatu/ Junelui junel bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
din nou natura diurnă a flăcăului. Fastul calului și al călărețului par potrivite naturii lor inițiate și virtualei nunți: „Calu-i sur cam porumbatu/ Cu trei sfraguri de bumbacu,/ Cu trei pene-n comânacu,/ Cu trei pene-nseluite/ Cu d-argint învăluite,/ Cu d-aur acoperite” (Leșnic - Hunedoara), „Mândru-i june și-mbrăcat/ Tăt în haine de bumbac,/ Mohorâte-s d-argintite,/ Cu d-aur acoperite” (Zam - Hunedoara). Fata de împărat, fecioara inițiată, este singura care îl vede, motivul acesta cu răspândire mare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iar biserica era deschisă. Nu prea mare, cu un portal frumos, romanic, vechi de secole și o ușă la fel de veche. în biserica cu pereți simpli de piatră este semiîntuneric, doar la altar arde lampa veșnică animând puțin umbra ce te învăluie. Mai intră câțiva pelerini dar ies repede. Ies și eu apoi purtându-mi rucsacul ce parcă este mai ușor decât ieri deși în realitate este la fel de greu. Drumul este presărat cu pelerini. îl întâlnesc și pe francezul cu piciorul accidentat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dar în numele unui apostol creștin. Mă copleșește o mulțumire fără margini. Fac parte din camino, cu visele și speranțele mele, cu durerile mele, cu dorința de a ajunge pe jos, întreg și sănătos la Santiago de Compostela. Adorm liniștit învăluit în respirația acestei mici armate de pelerini. M-am trezit devreme, înainte de ora 5, iar pe lângă mine toți se mișcă. O mamă este înconjurată de cele două fiice și de cei doi băieți. Una dintre fetițe mi se pare
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să scrii despre mersul tău peste dealuri si prin câmpii, trecând prin diferite sate frumoase, și cât de greu este să înaintezi, fizic, purtându-ți mereu bagajul, luptându-te cu oboseala care înaintează în trup cu fiecare clipă ce trece, învăluit în căldura soarelui, simțindu-ți rucsacul cum parcă devine mai greu cu trecerea orelor, privind spre următoarea localitate care ți se pare mai îndepărtată decât scrie în ghid. Buzele ți se usucă de - sete, iar transpirația ți se usucă pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de plăcut să merg prin răcoarea dimineții ascultând cântecul păsărelelor ce abia se treziseră și ele. Drumul ducea pe lângă un canal plin cu apă curgătoare flancat pe margini de stuf și alte plante de apă. încet-încet lumina dimineții începe să învăluie totul iar razele soarelui ce mă luminează din spate îmi formează o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut! Precedat zilnic de propria umbră Ajung la următorul sat, Frómista, o localitate mare dar încă pustie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
concert de ciripituri ce te fac și pe tine să cânți cu ele. Este mirific și unic spectacolul de lumină și muzică al dimineții și sufletul ți se înaltă spre ceruri dorind parcă să săruți soarele. Lumina lui plăcută îi învăluie pe pelerini, de la spate, aruncându-le în față o umbră lungă, lungă ce tot pășește odată cu tine pe drum. Drumul scoicii și al săgeții galbene merge mereu spre apus, de aceea soarele te va mâna mereu de la - spate în primele
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Ajung în zona veche, medievală iar aici străzile se îngustează, devin mai aglomerate și îmi spun că nu mai am mult, că ținta, catedrala este aproape. Nu o văd din cauza zidurilor, dar o simt aproape, că mă așteaptă. - „Simt” catedrala, învăluită în lumina ce o văd deja Ajung la ea, din laterală. îi zăresc turnurile mărețe. Mă apropii și plâng din nou de bucurie. Nu mai observ pe nimeni în jur, și probabil că mulți varsă la fel, lacrimi de bucurie
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Valea Iordanului, Cana Galileii și altele. Apoi vezi munți cu diferite forme. O frumusețe unică aș spune eu. Cât privești, nu te mai saturi de privit, ochii vizitatorului nu se mai satură și nici nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu obosesc. E ceva care te Învăluie Într-un balsam de bună dispoziție, de binefacere, de sănătate, de bucurie lăuntrică, de fericire. Parcă ești la ușa Raiului. Totu-i sfânt, totu-i curat. Parcă este o altă lume, de... Îngeri. Învăluiți În bucuria bunei dispoziții batem la poarta mănăstirii și așteptăm să ni se deschidă. În câteva minute vine un călugăr, un bătrânel, ne deschide poarta și ne invită În curte. Această mănăstire este Împrejmuită cu un zid de piatră de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-i transforme pe ei și pe noi, generațiile care vor urma până la sfârșitul veacurilor. Aici vezi, se unește Cerul și pământul, ne cheamă tainic la cer, la sfințenie. Bine ar fi să doriți să mergeți În acest munte. Să vă Învăluie tainic norul și să trăiți acele momente de binefacere, de sfințenie, de ușurare, de fericire, 67 mai plini de Duh Sfânt. Cu siguranță ați fi mai buni, mai milostivi și mai Înțelepți. O, ce momente ați trăi! Nu le-ați
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
legământ! Biserica Vovidenia 02.12.2012 A Sfintei Marii Cuvinte de Slavă Lui Dumnezeu aducea! Și Maicii Preacurată Și la toți Sfinții laolaltă! Mulțime de lume venea De umplea curtea și Biserica! Din Cer un tainic izvor, De Lumină ne Învăluia. Din glasul părintelui ieșea! Pe mulți ne transforma Ce mare Taină! Părintele ne-a spus: Ca să-L urmăm pe Iisus! Prin viață cu griji și nevoi Iisus este cu noi! Să nu dăm Înapoi Maica Sfântă ne ajută Să trecem
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la cele mai brutale dispoziții ale autorităților statului. Domnul Moldovei a intervenit pe lângă juzii și slujbașii Hătmăniei, și le-a poruncit: „Să aveți a-i da bună pace acestui țigan, întru nimic să nu vă amestecți la dânsul a-l învălui sau a-l trage la ceva”. În Evul Mediu, Episcopia a primit în dar robi țigani, având nevoie de forță de muncă. Acesta era motivul pentru care Constantin Racoviță, prin „cartea” din 25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de vânzare. În 1674, domnitorul Dumitrașco Cantacuzino le poruncea vameșilor să scutească de dare slujbașii Episcopiei: „Scriem Domnia mea la slugele noastre la Vameșii din Huși, dându-vă scire pentru câțiva poslușnici care sunt ai Sfintei Episcopii [...], să nu-i învăluiți pentru vamă”. Desetnicii erau strângătorii dării numită deseatina sau zeciuiala (a zecea parte) din darea pe pâine, vin și stupi. Desetnicilor din Huși li se adresa domnitorul Gheorghe Ghica (1658-1659), în 1658, când scutea de dări pe doi preoți și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unii călători, plictisiți de stat în vagoane, coborau pe lângă tren, culegeau flori din mers, apoi urcau din nou. „Răsuflând pe nări șuerătoare de aburi, împroșcând un mănunchiu mai bogat de scântei, namila de fer se oprește”. Ajuns pe vârful Dobrinei, „învăluită în întunericul pădurei dese, călătorul este impresionat de minunatele locuri pe care le străbătea: pădurea fermecată care se îmbracă în haina-i de vară”; el, călătorul, nu rămâne insensibil la cântecul privighetorilor ori la luna plină, care „își revarsă farmecul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și sfidarea reușește? Tineretul judecă repede și categoric, dar aparența îl poate înșela. El trebuie lămurit, trebuie să știe că adevărul este etern, adică poate aștepta, dar nu piere; că într-o zi, fie chiar depărtată, scutură tot ce l învăluie și apare triumfător și strașnic. Eu pot să îndrăznesc a i-l spune și voi fi crezută, vorbind acum, când nu mai am nici o năzuință pământească. războiul 1914-1919 neutralitatea 1914-1916 Plecam la Carlsbad cu mama și cu Pia, când, în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
apărut. Am rămas profund impresionat în momentul în care am dat mâna cu el. Un trup foarte slăbit, cu mâinile atât de fragile încât îți era frică să le atingi. La atingerea lor imediat am simțit că trupul îmi este învăluit de forța de viață a lui Vasilică, care în ciuda faptului că avea de dus o grea povară, conform zicalei: ,,fiecare își duce crucea”, avea puterea să treacă peste tot și toate cu capul sus, neclintit de valurile reci ale vieții
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]