6,670 matches
-
rațiile noastre... Jim se Întoarse spre paznicii japonezi. Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
urmări pe doamna Vincent Îndreptîndu-se cu pași nesiguri către marginea apei, la cincizeci de metri mai departe. Găsind o porțiune care o mulțumea, umplu o gamelă pentru soțul și pentru copilul ei. Doctorul Ransome formase un șir din oamenii care ședeau pe mal lîngă camioane și treceau din mînă În mînă vase cu apă pentru pacienți. Jim clătină din cap, uimit de tot acest efort. Era limpede că erau duși În altă parte, În așa fel Încît japonezii să-i poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
centrul de detenție din Shanghai, toate primejdiile care ar fi putut să zacă acolo fiind amplificate de o sută de ori de război. Soldații japonezi formară un cordon În jurul pistei de alergări. Ploaia picura de pe glugile lor. Deja primii prizonieri ședeau pe iarba udă. Domnul Maxted se prăbușise la picioarele lui Jim de parcă ar fi fost eliberat dintr-un harnașament. Jim se așeză pe vine lîngă el, alungînd țînțarii care Îi urmaseră pe stadion. Cele trei camioane ieșiră din tunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe un scaun cu spătar drept de lîngă o masă de sufragerie și bău apa de ploaie caldă de pe lemnul lustruit. Sub el, cei circa treizeci de deținuți de pe terenul de fotbal se ridicau ca de la un picnic nereușit. Femeile ședeau pe iarbă, aranjîndu-și liniștite părul, printre trupurile foștilor lor prieteni, În timp ce cîțiva soți se uitau prin ferestrele prăfuite la bordurile mașinilor parcate. Peste o sută de deținuți erau morți, răspîndiți pe terenul de fotbal, de parcă ar fi căzut din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui era clar atrasă de mobilele furate, aflate În tribune. Eurasiaticul avea un pistol automat greu vîrÎt În betelia pantalonilor, dar Îi zîmbi lui Jim ca pentru a-i fi pe plac, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
păzea vehiculele din parcare. Drumul spre Shanghai trecea pe lîngă intrare, Îndreptîndu-se spre suburbiile sudice ale orașului. Nimic nu mișca pe cîmpurile din jur, dar la vreo trei sute de metri mai departe, un pluton de soldați chinezi ai regimului marionetă ședea În tranșeele antitanc, lîngă șosea. Purtînd Încă uniformele spălăcite verde-portocaliu, stăteau pe vine, lîngă o sobiță de cărbuni, ținîndu-și puștile Între genunchi. Un ofițer ieși din tranșee și așteptă, cu mîinile În șold, uitîndu-se la Jim cînd acesta păși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de școală și era la fel de Înfometat ca și el. Doar oftatul lui gutural era scos de răsuflarea unui bărbat matur, de parcă, alăturîndu-se unei unități kamikaze, i se dăduseră gîtlejul și plămînii unui pilot mai vîrstnic. — ...Uf... Îl văzuse pe Jim șezînd la coada avionului și, cîteva secunde, se uită la el printre urzici. Apoi se răsuci și continuă patrularea lui nervoasă prin perimetrul aeroportului. Jim Îl urmări cum lovește trestia de zahăr, Încercînd poate să facă loc pentru aterizarea vreunui elicopter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spre gardul Împrejmuitor, de parcă Îl avertiza să plece de pe un teren contaminat. 34 Frigiderul din cer Fructul dulce de mango aluneca prin gura lui Jim ca limba doamnei Vincent În mîna lui. La vreo trei metri de gardul Împrejmuitor, Jim ședea pe rezervorul unui Mustang care zăcuse În iarbă lîngă un cîmp de orez inundat. Înghiți miezul moale și supse sîmburele, rozînd miezul. Deja se gîndea la Încă un mango. Dacă s-ar putea lipi de acest tînăr pilot japonez, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de Lucky Strike, muniții folosite și resturi de ghete de infanterie. LÎngă peretele din spate al biroului comandantului, erau stocate zeci de cutii cu rații. Un englez gol, spre șaizeci de ani, fost barman la country club-ul din Shanghai, ședea pe un scaun de bambus, separînd conservele de carne, de cafea și țigări. Îngrămădea batoanele de ciocolată pe biroul comandantului și, brusc, aruncă deoparte teancurile de Reader’s Digest și Saturday Evening Post. Toată podeaua biroului era acoperită de reviste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ceilalți tîrau containerele În lagăr. Le curgea sudoarea de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii. Bărbații desfăcură cutiile de carton, Încărcîndu-și brațele uscate de cutii cu carne și cafea, ciocolată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În plus pentru această femeie cu un bărbat plictisit și un copil bolnav. GÎndindu-se cu afecțiune la doamna Vincent, Jim ar fi dorit să mai fie Încă Împreună. Îi lipseau doctorul Ransome și doamna Pearce și grupul de bărbați care ședeau toată ziua pe treptele din fața holului. Lui Jim Îi veni În gînd că și lor s-ar putea să le lipsească Lunghua. Poate că Într-o zi se vor Întoarce cu toții În lagăr. Părăsi camera și merse pe coridor spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului, lîngă vasul cu vin de orez, ținînd pușca pe geamul deschis. Lovi În capota șifonată, cînd apărură blocurile de apartamente din concesiunea franceză, printre copacii rupți de bombe. Cu toată imprudența cu care conducea locotenentul Price, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
peste șoseaua marșului lor de moarte de la Lunghua, aceeași lumină pală pe care o putea vedea pe fațada de cretă a stadionului și pe pielea de groapă de var a locotenentului Price. Gonind muștele cu un exemplar din Life, Jim ședea pe șasiul unui camion. Studia o fotografie a unor marinari americani care ridicau steagul În vîrful muntelui Suribachi, după bătălia pentru Iwo Jima. Americanii din aceste reviste au luptat Într-un război eroic, desprins din cărțile cu benzi desenate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Opelului ca să-și aleagă cîteva cutii de alimente și exemplare din Reader’s Digest, cînd auzi pași În spatele camionului. Înainte de a se putea Întoarce, cineva Îl apucă de umeri. Pumni puternici Îl loviră În ceafă și Îl trîntiră la podea. Șezînd printre cartușele de țigări, Jim simți că-i curge sînge din nas și din gură, picurînd printre mîinile lui pe mătasea parașutei. Se uită În sus, la chinezul cu pieptul gol, cel cu tocul de pistol, care alergase afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie. Am să stau treaz. Să rămîi treaz era foarte important, după cum știa Jim. Își propti picioarele pe cutiile cu muniții de pe podeaua mașinii, apoi Își ciupi buzele pînă i se luminară ochii. LÎngă francez, la ușa din dreapta a pasagerilor, ședea hamalul cu bîta de bambus, care fusese gata să-l ucidă pe Jim Înainte ca Basie să intervină. Pe locul din față, lîngă șoferul chinez, erau doi australieni din lagărul Siccawei. Cei șapte erau Înghesuiți În Buikul stropită de noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canal nefolosit. La cinci sute de metri, se opriră la un pod de piatră deasupra unui sat pustiu. Căpitanul Soong și doi dintre oamenii lui coborîră din camion, li se alăturară francezul din Buick și un hamal cu bîta. Australienii ședeau pe locul din față al mașinii și beau vin dintr-un vas, ignorînd locuințele modeste. De obicei, căpitanul Soong l-ar fi chemat pe Jim șă l-ar fi trimis să cerceteze printre clădiri, dar satul era clar abandonat, jefuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Îndeplinise misiunea. Căpitanul Soong traversase orezăria și urca pe pămîntul moale al terasamentului. Înarmați cu bîtele lor, culii Îl urmară, Însoțiți de Basie și de francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia spălase o parte a terasamentului, iar el se tîrÎ pe sub șinele ruginite și traversele putrede. Mai multe bucăți de șină fuseseră Înlocuite de curînd, probabil de trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o prinse Într-o mînă, dar la a doua aruncare o pierdu printre ierburi. Căutînd-o prin iarba deasă, o găsi În cele din urmă la marginea apei și hotărî să mănînce carnea tocată Înainte să-i alunece definitiv din mînă. Șezînd pe malul canalului, spălă murdăria de pe capac. O picătură de sînge Îi curse din nas În apă și fu imediat atacată de miriade de pești mici, nu mai lungi decît o gămălie de chibrit. CÎnd o a doua picătură căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sosirii părinților săi, Yang apăruse cu limuzina, Îi vînduse imediat mașina tatălui lui Jim și se reangajă ca șofer. Yang juca deja În mici roluri În două producții ale studiourilor de film renăscute din Shanghai. Jim bănuia că, În timp ce el ședea la o nouă dublă de reprezentație la teatrul Cathay, mașina era Închiriată ca decor de film. Aceste filme de la Hollywood, ca și jurnalele de actualități proiectate deasupra mulțimii pe Bund Îl fascinau pe Jim la nesfîrșit. După tratamentele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În drum către dealul Cheslerului, amorțeala Îi cuprinde mâinile și picioarele, mii de ace Îl Împung sub piele, dincolo de perdeaua de zăpadă care se așază, Încet, Încet, Încet, peste lume, păcurarii Îl așteaptă neclintiți lângă câinele mare și roșu care șade În ușa colibei și mârâie. Bitancu tot merge spre colibă, dar păcurarii sunt tot așa de departe ca și cum n-ar fi făcut nici un pas, ei stau nemișcați ca o taină. Ninsoarea s-a transformat În ploaie, el se târâie prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Veniți În vizită din Germania. La rude. Te descurajează. Cauți un closet public ca pe o izbăvire. Îl găsești. Murdar și abject. Dospind a scârnă și urină. Ieși de acolo eliberat. Egal ție Însuți. Ușor. Fără nici o pizmă. Cum Îi șade bine săracului. Ca un adevărat intelectual. Feroce În gândire și senin În suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi Întreprinderi industriale și poduri rulante. Stai pe pod și filmezi. Stai pe pod ca Bozan În Uzina vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru că mișcarea lucrurilor nu mă mai interesa. Îi priveam rigiditatea, în timp ce lumina se retrăgea de pe ea și umbra lumii cobora spre întuneric. Și în azuriul acela vibrant care umplea fiecare colț al încăperii trupul ei deveni cenușă uscată. Am adormit șezând cu bărbia în piept. Am tras-o după mine, albastră cum era. Înainta, scufundată până la brâu, în apele mâloase ale unui bazin nemișcat, către o corabie încărcată, poate o corabie poștală, cu picioarele ude până la pântece. Aud apa atinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
își deschideau brațele. Era tot acolo scrumiera cu scrumul de la ultima havană pe care-o isprăvise tatăl său. Și, pe perete, portretul amândurora, al tatălui și-al mamei, văduvă acum, făcut chiar în ziua când se căsătoriseră. El, înalt fiind, ședea, picior peste picior, lăsând să i se vadă limba ghetei, iar ea, scunduță, în picioare, alături de el și rezemându-și mâna, o mână fină ce nu părea făcută să apuce, ci să se așeze, ca o porumbiță, pe umărul soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pânza existenței noastre, unde?“ Cum Orfeu nu văzuse niciodată un război de țesut, îi era foarte greu să-l înțeleagă pe stăpânul său. Privindu-l însă în ochi pe când vorbea, îi ghicea simțământul. VIII Augusto tremura și scaunul pe care ședea i se părea o bancă de tortură; îl invada o pornire violentă să se ridice de pe el, să se plimbe prin salon, să pălmuiască aerul din jur, să țipe, să facă trăsnăi ca la circ, să uite că există. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
care duceau pesemne dorul pădurii îndepărtate, îl atrăgeau cu o forță misterioasă. În coroanele lor cântau câteva păsări, urbane și ele, învățate să fugă de copii și să se apropie uneori de bătrânii ce le oferă firimituri de pâine. De câte ori, șezând retras și solitar pe una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]