13,876 matches
-
pe broșuri groase și lucioase, numele meu fiind plasat În categoria „Arhangheli“, sub numele celor mai norocoși cu acces la „Sfânta Sfintelor“, categorie mai puțin numeroasă din care părea să facă mereu parte și băiatul acela, Yang, cel care Își abandonase studiile la Stanford. Nici urmă de satisfacția pe care mă așteptam s-o resimt la sfârșitul vieții. Nu puteam să-mi spun: „Aici am fost cea mai specială, cea mai importantă și e suficient pentru o viață Întreagă“. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și a dorinței sexuale, iar În curând și fără nici un pic de intimitate. Ce se auzea? Strigăte de bărbați, pași tropăind pe podețul de lemn! Harry și Marlena Începură să-și caute disperați hainele numai cu câteva minute În urmă abandonate pe podea cu gesturi grăbite și fericite. Harry reuși să-și găsească pantalonii și se chinuia să-și introducă un picior. Marlena, În schimb, nu găsi decât un cocoloș de voal portocaliu Înnegrit și-și dădu imediat seama că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gura ei. Un tânăr care ar fi putut sări În camionul care-i ducea pe ceilalți la o ascunzătoare, dar În schimb s-a Întors În locul În care iubita lui fusese capturată de armată. Un bunic care refuzase să-și abandoneze casa În flăcări. O soră, de numai doisprezece ani, târâtă de șase soldați În hățișurile pădurii, unde a urlat, apoi s-a oprit, a urlat și s-a oprit, până când o Împușcătură a redus-o la tăcere pe vecie. Fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Naților, Domnului Pământului și Apei, Domnului Atotputernic, și da, Fratelui Alb Mai Mic, chiar dacă el nu recunoștea cine este. Avuseseră Îndoieli, dar acum se spulberaseră. Chiar fără să conștientizeze, el producea miracole. Îi făcuse vizibili În toată lumea. Natul televizorului fusese abandonat. Gemenii au uitat să Îl stingă pentru a putea dormi și pentru a fi mai puțin răutăcios. Și astfel a continuat să arunce umbre și lumini asupra lumii dinaintea lui. Se găsea În forma lui cea mai luminoasă, profețind, schimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îl va termina și Îl va trimite cu promptitudine. Și, colac peste pupăză, mai trebuia să-și Împacheteze și biroul pentru a fi mutat În altă clădire. Oscila Între preocuparea pentru copil și cea pentru muncă. A refuzat să-și abandoneze munca, deși nu reușea să facă nimic decât să se necăjească din cauza ei. Nu mai simțise niciodată această ambivalență a priorităților, iar În momentul În care s-a trezit incapabilă să mai ia hotărâri, a devenit deprimată. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cheme ajutoare, sau măcar să ne pună la dispoziție o mașină. Gazul sarin a fost răspândit pe la 8:10, iar ambulanța a venit după mai bine de o oră. Poate chiar o oră și jumătate. Oamenii ăia pur și simplu ne abandonaseră acolo. Din când în când mai dădeau la televizor imaginea domnului Takahashi, care era mort, întins pe jos, cu lingurița în gură. Nu mai suportam! Să presupunem că erai unul dintre oamenii de pe partea cealaltă a străzii, care în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asistentă. Cu toate că i-am spus că la stația Kasumigaseki se pare că avusese loc un atac cu gaz, nu ne-a primit în spital. A invocat diverse motive - că n-a venit doctorul și mai știu eu ce. Ne-au abandonat în mijlocul drumului ca pe niște câini vagabonzi. Poate că e nepoliticos să spun asta, dar nu pot să înțeleg de ce a procedat așa. Tânărul a intrat în spital și cu lacrimi în ochi i-a rugat pe cei de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în jurul meu. Mai era puțin și începea programul la muncă. De acolo trebuia să o iau pe jos până la Ningyōchō. Nu am avut altă soluție, decât să-l las pe bărbatul acela acolo și să plec. La sfârșit l-am abandonat acolo. Observatorul a venit pentru câteva clipe și apoi a dispărut. În stație nu mai era nimeni, era goală. Mergând am simțit un miros. Ceva care te gâdilă pe gât. «Ce-o fi cu mirosul ăsta?» Parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
promova, majoritatea celor care s-au convertit la secta Aum au depozitat bunurile personale cele mai de valoare ale individualității, lacătul și cheia, la „banca spirituală“ numită Asahara Shōkō. Adepții loiali au renunțat la libertatea proprie, la averi, și-au abandonat familia și au trădat judecățile seculare (lucrurile de bun simț). Oamenii normali erau stupefiați: „Cum să faci o asemenea tâmpenie?“ Pe de altă parte, adepții cultului se simțeau confortabil. Odată recrutați, nu mai trebuiau să gândescă, altcineva controla situația pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de mai bine de treizeci de ani, între viața lui și viața din jur nu există nici un fel de întrepătrundere. Consideră că e normal să ceri solidaritate și din partea celor care aparțin altor sisteme, dar între timp nu trebuie să abandonezi suspiciunea că ceea ce faci tu nu este bine. Nu te poți lăsa absorbit întru totul. Deși crede în Aum, această concepție nu i s-a schimbat. Acum s-a întors în satul natal și lucrează la o firmă de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
muri“ Hosoi Shinichi (născut în 1965) Locul nașterii: Sapporo. După ce a absolvit liceul, pentru că voia să devină desenator de manga, a plecat la Tokio. Aici a învățat la o Școală Postliceală de Arte, dar după o jumătate de an a abandonat. Era liber profesionist, a dat peste secta Aum Shinrikyō și a devenit membru. La început, a lucrat la imprimerie, apoi l-au mutat în Departamentul de Desene unde a putut să-și demonstreze calitățile artistice, iar la final a muncit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mare greșeală. Aum purta o mască fericită în birouri, deoarece oamenii de acolo locuiau în propriile case. Credincioșii de acolo duceau vieți normale și trebuiau tratați cu blândețe. În Kamikuishiki nu erau decât membrii care renunțaseră la viețile lor, care abandonaseră totul. Puteam simți suflul disperării. Imediat ce am intrat în grup, m-au pus să lucrez la mașinile de curățat Cosmo. Pe atunci pretindeau că sunt atacați cu sarin din afară, aparatele acestea erau concepute pentru a diminua toxicitatea gazului. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
totuși am rămas țintuit locului fără să mă pot elibera de îndoieli. Deja renunțasem la toate celelalte lucruri. Când am intrat în sectă, am ars toate albumele mele cu poze. Am ars și jurnalele. M-am despărțit de iubită. Am abandonat totul. - Aveți douăzeci de ani și un pic. Sunteți la vârsta la care puteți să o luați de la capăt. Nu vă supărați, însă nu mi se pare că este cazul să spuneți că ați abandonat totul? Se poate să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
am despărțit de iubită. Am abandonat totul. - Aveți douăzeci de ani și un pic. Sunteți la vârsta la care puteți să o luați de la capăt. Nu vă supărați, însă nu mi se pare că este cazul să spuneți că ați abandonat totul? Se poate să pară un lucru neimportant... (râde) Știți, sunt destul de încăpățânat. Cerbicia fiind o trăsătură comună tuturor membrilor Aum. Continui să te încăpățânezi să duci la capăt niște acțiuni care pentru alții nu au importanță. Dacă te concentrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
număr și eu (râde). Murakami: Mi s-a părut că au renunțat destul de ușor la casele lor. Toți au spus ceva de genul: „Și așa am plecat de acasă“. Le spuneam: „Stați puțin. Asta ar însemna că trebuia să vă abandonați familia, slujba și averea, nu? Nu v-a fost greu?“, dar pentru ei nu reprezenta un pas atât de mare. Kawai: Până la urmă, nu luăm cu noi nimic în momentul în care părăsim lumea asta. Renunțăm la tot. Asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cei care nu procedează așa. Dispare orice fel de conflict interior. Murakami: Ei spun că posesia bunurilor îi face oamenii să aibă și mai multe dorințe telurice, care-i duc la pieire. De aceea, pentru a te purifica, trebuie să abandonezi totul. Kawai: Dacă religia nu reușește să-ți alunge atașamentele, nu e religie. Persoanele care renunță la atașamentele acestei lumi sunt ca și moarte. Murakami: Nu antrenamentele ascetice te fac să scapi de dorințele pământești. Kawai: Dacă ajungi în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
alt nume. De fapt alte trei nume: Teodor Matei Bogdan, care înseamnă același lucru, "darul lui Dumnezeu", în limbi diferite. Așa m-au considerat și numit ai mei când m-au găsit, într-o dimineață, într-un coș de nuiele, abandonat de nu se știe cine pe pragul casei lor. De fapt, așa era obiceiul la noi în sat. Tuturor băieților li se punea unul din aceste trei nume. Mai era o ciudățenie onomastică. ̨ n sat erau doar două-trei ramuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
bucurii sau neștiute drame ale semenilor. Le vegheau visele, rătăcind prin labirintul fără ieșire al târgului, încercând să și imagineze, pe după obloane închise și perdele înflorate, trupurile lor lungite în poziții incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
străbătu plantele din jur, ale căror glande tainice secretară lichide catifelate și aburi străvezii cu miasme grele, de beci plin cu prune putrede. Simțind primejdia, Bătrânul încercă să rezite, ținându-și respirația, dar aerul greu și material îi atacă mucoasele. Abandonă, în cele din urmă, lupta inegală cu narcoza, lăsându se biruit de o amețitoare sfârșeală tranchilizantă. Chipul spân al grafului era încadrat de două urechi ascuțite de liliac și de pielea căzută a obrajilor. Nasul turtit făcea vizibile nările mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar unii supraviețuiau hrănindu se cu rădăcini, pești morți, hârciogi sau ouă și pui de păsări. între timp se sălbăticeau, trupul li se acoperea cu păr țepos și negru, colții
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se va mai putea întoarce. Într-un astfel de pod al unei case părăsite găsise un obiect pe care îl cărase acasă. îl privise atunci cu luare-aminte, zile în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau bezna cu trupuri arcuite și cu chemările lor de rut. Cutreieră orașul, bănuind pe după geamuri cranii lucioase abandonate cu voluptate în cușca somnului lor bântuit de vise fără memorie. Rătăcind fără noimă pe străzi, recunoscu la un moment dat împrejurimile. Șarpele timpului părea că se învârte în loc, devorându-și coada. Fără a fi băgat de seamă, pașii îl
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
am mai vorbit despre asta în jurnalul meu, la momentul când onorabila meserie a vrăjitoarelor și tămăduitoarelor fost introdusă în nomenclator... Sincer să fiu, în urma reacțiilor naționale și mai ales internaționale, mă așteptam ca aleșii neamului din Parlamentul țării să abandoneze această problemă serioasă și vitală după părerea lor, și să se apuce de alte prostii și măgării mai la îndemână. Dar ți-ai găsit! Simțind ei un filon care să-i facă renumiți în sfârșit, au devenit peste noapte atât
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
este o literatură (inegală în realizări, firește) a experiențelor asumate sau "provocate", a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin. Personajul lui Holban este incapabil să se abandoneze clipei prezente, să se lase acaparat de un moment de euforie; cenzura lucidității, mania interpretativă anulează spontaneitatea și puritatea oricărei emoții. A analiza o situație nu înseamnă a o clarifica: dimpotrivă, complicarea este inevitabilă, căci e exclus să mai descoperi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atât Sidonio crede mai mult în steaua lui. Se simte chemat să salveze Portugalia. Salvarea începe printr-o reânnoire a tuturor instituțiilor republicane. Sidonio Paes inaugurează "Republica Nouă" - adică un regim dictatorial, cezarist și consular, verificat necontenit prin plebiscite. "Sidonio abandonează ideile partidismului și liberalismului, ca să se fixeze în formula definitivă a unui regim autoritar și corporativ. Republica veche a partidelor constituționale moare, ca să dea loc Republicii Noi, a valorilor profesionale" (Theophilo Duarte). Noua constituție consacră "prezidențialismul": Președintele Republicii este în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]