5,057 matches
-
semiclandestină pentru drepturile muncitorilor ar fi continuat să ia amploare. Purtătorii ei de cuvânt prinseseră curaj după vizita recentă a papei și simțeau că regimul ezită să recurgă la riposte violente de teama unui blam internațional. Dar rețeaua lor de activiști era măruntă și neorganizată. Sprijinul de masă le-a fost Însă asigurat când Partidul Comunist a făcut o tentativă - a treia Într-un deceniu - de a rezolva dificultățile economice scumpind carnea de la 1 iulie 1980. A doua zi după anunț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recente rachete americane 5. „Noul” Război Rece a readus În prim-plan un pericol disproporționat față de problemele aflate În dispută - sau de intențiile participanților. În Europa Occidentală a reînviat mișcarea antinucleară pentru pace, Întărită acum de o nouă generație de activiști „verzi”. În Marea Britanie, un amestec entuziast și tipic englezesc de feministe, ecologiști și anarhiști, Împreună cu prietenii și cunoștințele lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani de la invazie au fost arestați, iar eforturile neoficiale de a organiza un seminar „Est-Vest” În Praga au fost zădărnicite. În ianuarie 1989, la a 20-a comemorare a sinuciderii lui Jan Palach În Piața Wenceslas, Havel și alți treisprezece activiști ai Cartei 77 au fost arestați și Închiși din nou - deși, spre deosebire de tratamentul aspru la care fusese supus altădată, Havel a fost eliberat În mai (el devenise o figură internațională și abuzurile la adresa lui i-ar fi pus Într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întrucât țara a Început să se confrunte cu un deficit de forță de muncă necalificată 30. Pe 26 octombrie, când poliția a reacționat cu brutalitate la o mică adunare a ecologiștilor desfășurată Într-un parc din Sofia, arestând și lovind activiști ai grupării Ekoglasnost care Încercau să adune semnături pentru o petiție, reformiștii din partid conduși de ministrul de Externe Petar Mladenov au decis să acționeze. Pe 10 noiembrie (nu Întâmplător, la o zi după căderea Zidului Berlinului), ei l-au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
represiune și compromis. În cazul comuniștilor, Încrederea În propria lor capacitate de a guverna s-a evaporat atât de rapid, Încât păstrarea puterii prin uzul forței nu părea posibilă și nici de dorit. În calculele personale ale birocraților comuniști și activiștilor de partid, balanța s-a Înclinat rapid În cealaltă direcție: era mai bine să Înoți În sensul curentului decât să fii pulverizat de mareea schimbării. Poate că socotelile ar fi fost altele În fața unor mulțimi violente, conduse de lideri mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unea pe revoluționarii din 1989. În rest, ei erau un grup extrem de pestriț În fiecare țară, chiar prin comparație cu insurecțiile precedente. Proporțiile variau, dar În general „poporul” era un melanj de comuniști reformiști, social-democrați, intelectuali de stânga, economiști liberali, activiști catolici, sindicaliști, pacifiști, troțkiști ortodocși și mulți alții. În diversitate stătea forța: ei constituiau În practică exact acel complex de organizații civile și politice care se află la antipodul statului-partid. Cel puțin o distincție (cea dintre democrații liberali și naționaliștii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
singura speranță era să se distanțeze de Belgrad, declarându-și, la nevoie, independența. Cum ajunseseră lucrurile atât de departe Înainte de sfârșitul anului 1989? În alte părți, calea de ieșire din comunism a fost „democrația”: În numai câteva luni, funcționarii și activiștii de partid din Rusia până În Republica Cehă s-au transformat din lingăi nomenclaturiști În actori dezinvolți ai sistemului pluripartit. Pentru a supraviețui, era necesar să-ți redefinești poziția publică În cadrul unei formațiuni politice convenționale dintr-o cultură politică democratică. Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1968? Imediat după revoluțiile din 1989, mulți erau de părere că așa ar trebui făcut. Dar unele dintre victimele celor implicați erau foști lideri comuniști. Cine merita atenția posterității? Bieții țărani maghiari sau slovaci alungați de pe pământurile lor sau activiștii comuniști care Îi izgoniseră pentru a deveni ei Înșiși victime ale sistemului la doar câțiva ani după aceea? Care victime - care amintiri - aveau prioritate? Cine era Îndreptățit să dea un răspuns? Căderea comunismului a descătușat astfel un torent de amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
august 1944, giuvaer dăruit nouă de I. V. Stalin. Românul, român și creștin, era batjocorit, întemnițat și ucis. Copiii, obligatoriu nu mai aveau voie să intre în Biserică, icoanele date jos din școli și înlocuite cu Stalin și conducătorii partidului. Activiștii de partid umblau forfota peste tot pentru a depista pe așa zișii reacționari care nu băteau din palme și nu aduceau slavă partidului și lui Stalin cel Mare. Evreii erau cei mai activi agenți propagandiști agitatori. Când s-a luat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
și fii devotați ai neamului nostru românesc și creștin. Acești fericiți vor abandona imaginea capcană, legionarofobia, cu care ne împresoară comuniștii, neocomuniștii, toți nelegiuiții și semidocții. Nu ei decid asupra noastră ci faptele noastre, istoria și Dumnezeu. Nu securiștii, nu activiștii de partid, nu agitatorii de partid ne dau nouă lecții sau certificate de buni români. De la ei mai putem primi doar un glonte în tâmple. Legionarofobii au uitat când tremurau la cel mai mic strănut al lor, au uitat că
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Z. aparțin acelei direcții a prozei românești din anii ’70-’80 ai secolului trecut care, în numele unui alt tip de „angajare” politică și morală, supune mentalitățile dogmatice ale „obsedantului deceniu” unei abordări diferite, aparent mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția câtorva conștiințe în paralel cu desfășurarea unor evenimente istorice (colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
mai democratică. În atmosfera închisă a activiștilor de partid este urmărită evoluția câtorva conștiințe în paralel cu desfășurarea unor evenimente istorice (colectivizarea, destinderea ideologică temporară, înlocuirea unei generații de nomenclaturiști cu alta mai puțin închistată). Protagoniștii sunt intelectuali, dar și activiști de partid care nu pot rămâne pasivi față de încărcătura etică a faptelor proprii și ale semenilor. Caracteristic este primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
de umbră”, care fusese provocat și de obsesia despărțirii de Sonia, se produce în momentul când Micu descoperă niște scrisori certificând superficialitatea femeii iubite. Cădere liberă propune o analiză a raporturilor de putere într-un oraș de provincie. Universitarul și activistul Cremene, spirit lucid și caracter incomod, are, pe lângă dezamăgirile generate de contactul cu tot felul de superiori incompetenți și dogmatici, revelația întâlnirii unui prim-secretar de partid de altă factură decât cei dinainte. Dar el își pierde treptat tăria de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
pictorul întărea afirmația cu privire la succesul pe care l-a avut la public. "Ceea ce îl atrăgea era viziunea mea sănătoasă, optimistă, cum am mai spus și o repet"404. Pictorul prelua din vulgata ideologică a artei, care se prefigura în retortele activiștilor culturali, un alt atribut esențial, "sănătatea". Cu patru decenii în urmă, tocmai negativul acestei "poetici" era în măsură să-l recomande pe Kimon Loghi drept un pictor modern. În articolul "Un pictor poet" din Observatorul, D. Karnabatt răspundea unor obiecții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest lucru, deși nu putem nega o mică doză de idilism. Pragmatismul lui Moromete nu se reduce nici atunci când Își vede amenințată existența lui ca țăran prin trecerea pământului la gospodăria colectivă. Deseori cere bani de la feciorul lui, Nicolae, acum activist de partid, pentru diferitele nevoi. Consideră la un moment dat că aceasta este o obligație a feciorului. Dialogurile dintre cei doi nu zdruncină ideile nici unuia dintre ei. Moromete dovedește prin aceasta că rămâne un om cu credința că singura condiție
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai mare. Este de așteptat ca liderii să se recruteze dintre persoanele cu pozițiile cele mai centrale din structura de rețea a comunității. Construirea unui model teoretic al participării în acțiunea colectivă care ține cont de distincția dintre lideri și activiști simpli nu este o sarcină ușoară, mai ales că literatura actuală ignoră, de obicei, specificitățile celor două categorii de actori. Secțiunea care urmează va încerca o trecere în revistă a literaturii despre participarea în acțiune colectivă. Teoretizarea participării. Cine se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și Zald (1988) enumeră autoritarismul, dorința de consistență cognitivă și deprivarea relativă. A fost utilizat pentru explicarea mișcărilor studențești chiar și un conflict oedipian dintre activiștii bărbați și tații lor. Deși neplauzibilă, o astfel de interpretare freudiană ar putea fi atașată datelor românești din studiul Re-ETGACE, în care, contrar așteptărilor, au fost remarcabile amintirile negative despre părinți ale unora dintre subiecți (Re-ETGACE, 2004). Mai recent, conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
oferită de domeniul de cercetare. Am optat pentru o investigație calitativă în care am controlat cât mai multe dintre variabilele implicate. Am realizat 28 de interviuri biografice cu subiecți distribuiți în mod aproximativ egal în cele trei categorii analitice - lideri, activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele șefilor de scară aleși - cu excepția unui fost lider care acționa ca înlocuitor deoarece colectivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
membrilor clasei muncitoare. Regimul comunist a constituit organizații și instituții prin care membrii claselor nevoiașe au putut urca în ierarhia socială, iar șansele dobândirii unui status înalt au fost, în cel mai bun caz, egalizate. Resurse Principala diferență dintre lideri, activiști și membrii pasivi se referă la conținutul, lungimea și statusul biografiilor organizaționale. Majoritatea liderilor au fost membri ai Partidului Comunist Român și au deținut funcții de conducere în cadrul Uniunii Tineretului Comunist, în timp ce membrii activi au fost doar membri ai UTC
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
direcții de cauzare pot fi presupuse. Rezultatele aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de membrii activi ai comunităților din organizațiile comuniste. Din această perspectivă, nu este o exagerare afirmația că organizațiile socialiste au produs capital uman pentru inițiativele comunitare postsocialiste. Un alt mecanism cauzal demn de luat în considerare presupune internalizarea rolurilor de „activist” și de „lider” în perioada activității organizaționale, roluri pe care oamenii le joacă în contextele lor locale atunci când se mobilizează pentru rezolvarea problemelor vecinătăților. Ambele mecanisme cauzale funcționează, cel mai probabil, simultan. Cei care au experiență de lideri, dețin competențele
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a recruta membri și viitori conducători. Bunul-simț și propria memorie îmi spun că promovarea în poziții de conducere și admiterea în organizații superioare - precum admiterea în UTC încă din clasa a VIII-a - erau condiționate de deținerea unor calități de activist și de conducător, coroborate desigur cu o serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
serioasă cantitate de conformism față de discursul regimului. Merită, prin urmare, să luăm în considerare ipoteza că o carieră lungă în organizațiile comuniste a fost predestinată celor care dețineau o calitate ce poate fi denumită „orientare către activism” sau „aptitudini de activist”, combinate cu oportunismul pe care mobilitatea ascendentă în structurile ierarhizate puternic birocratizate îl presupune. Evident că această aptitudine a fost stimulată prin apartenență și recompensată prin promovare. Rezum, formulând ipoteza că apartenența la organizații comuniste a depins și de prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
importante. Discursul actorilor Analiza discursurilor șefilor de scară, ale membrilor activi ai scărilor și ale locatarilor inactivi din punct de vedere comunitar ai scărilor a relevat dări de seamă structurate ale implicării și ale neimplicării. Se poate vorbi despre discursurile activiștilor și cele ale nonactiviștilor ca fiind discernibile. Totuși, diferențele dintre narațiunile provenite din cele trei categorii nu sunt întotdeauna clare, ci mai degrabă variabile, astfel că putem vorbi despre un continuum al unor dimensiuni discursive variate ale căror combinații produc
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
eficacitate personală, dar nu și în indicatori factuali ai statusului social, a fost obținut în ciuda determinărilor culturale și sociale ale mediului lor familial. Din acest punct de vedere, situația locatarilor activi este cel puțin curioasă. În locul unor presupuse identități de activiști, avem insinuate identități de lideri eșuați: când vorbesc despre ei înșiși, membrii activi ai comunității par să regrete faptul că le lipsesc trăsături cu care liderii se pot lăuda. Nu mi-a fost rușine niciodată și nici nu îmi va
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]