7,862 matches
-
casei și singura mea măsură de modernizare, după atât timp de când rămăsesem stăpân, fusese să aduc lumina electrică, deci și sonerie la ușă, în locul vechiului clopot... Dar, iată, în fine, țârâitul timid ! Cu o nemulțumire geloasă, Maria se pierdea în adâncul prost luminat al dependin țelor cu tencuiala căzută și uși scârțâind neunse, în vreme ce eu mă grăbeam spre ușa de la intrare ca să o feresc de eventualele priviri indiscrete pe timida studentă de la Litere și Belle Arte. Știam că Sophie nu va
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mai multe lucruri despre el decât mine ! La limba franceză, pe care o știe de acasă și pentru care a dat examene de romanist, meditează acum două domnișoare de pension, iar duminica, atunci când viața orașului se retrage, suptă în misterioase adâncuri, și fascinantul citit ajunge o ocupație plicticoasă, își acordă permisiunea de a visa la tenul lor de porțelan vermeil, la neverosimilul lor păr luminos... în afara prieteniei pentru dragul de Karl, nu-și permite să lege altele ; disprețuiește sclipirea frivolă a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a trecut, îi este chiar frig acum, își aude dinții ciocnindu-se unii de alții. Se oprește, împinge un scaun cu spătarul învelit în piele, se așază, își aprinde o țigară și trage primul fum cu nerăbdare. Și deodată, din adâncul ei urcă foarte limpede, foarte clar, tot ce va mai fi. Atât de neplăcut este ceea ce vede - ceea ce știe -, încât desigur nu ea îl gândește, ci o privire atotputernică și atoateștiutoare care s-a pogorât în ea. Știe ceea ce a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ușor să se ascundă printre mobilele vechi, în penumbra prăfuită a casei, ca să te urmărească, și inima, care va plesni sub strânsoarea neagră, și firele care se trag ritmic, care se strâng, curentându-te de neliniște până în vârfurile unghiilor, până în adâncul moale și întunecat al creierului, uită. Uită, uită, nu te gândi, nu te gândi, uită, tic-tacul egal al pendulei în hall, în mijlocul ghemului, o răsuflare disperată sub gheara neagră, un gâfâit disperat și bocănitul sângelui, mereu și mereu, geamul ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Acum își executa craulul perfect, fără efort, cu capul sub apă și mâinile bine întinse, pentru a atinge peretele bazinului când se întorcea. Părul castaniu i se ridicase vârtej în creștet, întocmai ca părul lui Brian. Respira neauzit, misterios, în adâncul apei, de parcă într-adevăr se prefăcuse într-un pește și fluxul binefăcător i se strecura în branhii. Gabriel, care-și terminase partida de înot și era acum complet îmbrăcată, stând la capătul bazinului, îl zări pe George care se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
filozofie, după ce o părăsise cu atâta stupidă obediență, scrisorile lui pretențioase (rămase fără răspuns), insistențele de a bântui cursurile lui John Robert îl iritaseră pe profesor. Își aducea aminte (încercase el deliberat să le uite, să împâclească și să tulbure adâncurile memoriei) de vreo două ocazii când John Robert se arătase de-a dreptul supărat și furios pe el. Nu, nu furios, ci rece, de parcă filozoful, în timp ce-l mototolea în pumn pe George și-l arunca la coș, se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dumnezeu, poate ar trebui să îngenunchez? Tom își scoase pantofii și șosetele. Nu se apucă să îngenuncheze, dar rămase în picioare legănându-se ușor, de parcă l-ar fi străbătut un fulger, un val de forță care își făcea loc din adâncuri, ca bulele care se ridică voioase la suprafața apei. Își dădu jos maioul, să-și pună bluza de pijama. Își scoase pantalonii de stradă și chiloții și îmbrăcă pantalonii de pijama. Și acum, după această revelație, după acest spectacol, această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
oferit. I-am spus doar că a fost din vina mea și i-am relatat foarte vag ce s-a întâmplat. Niciodată nu mi-a spus un cuvânt. Nu am încercat vreodată să scrutez, nici măcar să arunc o privire în adâncurile sentimentelor lui George, nu am vrut să știu ce simte, dacă mă blamează în inima lui... Poate mai puțin decât îți imaginezi tu. În ce fel mă acuza, ce proces mi-a intentat... nu, cuvintele astea nu sunt adecvate... e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vesperele” în limba italiană. La sfârșit, fiecare dintre noi își prezintă propriile intenții ce-l aduc pe acest drum: pentru copii, pentru familie, pentru sine, pentru toți pelerinii prezenți pe camino. Este chiar emoționantă această rugăciune și o simt în adâncul inimii. Chiar și soarele participă la ruga noastră și ne mângâie obrajii cu lumina și căldura lui. Mă întorc la albergue, unde în sala de mese un grup mai măricel de tineri mănâncă și vorbesc în limba germană. Pe o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
odinioară, ca în generațiile din vechime! Oare nu ești tu cel care l-a zdrobit pe Rahab [monstru haotic mitic] și a străpuns balaurul? Nu ești tu oare cel care a uscat marea, apele abisului celui mare, și a făcut adâncul mării în drum pe care să treacă cei răscumpărați? 10.5. Un Dumnezeu care eliberează În Iudeea postexilică i se reamintea mereu poporului că în vremuri străvechi Dumnezeul său înfăptuise fapte mărețe față de el. Acest mesaj se adresa și Nordului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
această întoarcere violentă a afectului sunt mărturia saturării idealismului oficial și a primatului conștiinței de sine prin care se exprimă acesta. Vertij al naturii pe care îl dovedesc numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii sau, mai bine, adâncuri care stingheresc certitudinile raționale. Într-adevăr, este ceea ce resimțim în mod confuz: subsolul nu poate fi sondat în totalitate. În același timp, știm de asemenea că dacă adâncul este un fund, este în egală măsură un fond. O comoară în
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
numeroasele efervescențe contemporane, am putea spune tot atât de bine vestigii sau, mai bine, adâncuri care stingheresc certitudinile raționale. Într-adevăr, este ceea ce resimțim în mod confuz: subsolul nu poate fi sondat în totalitate. În același timp, știm de asemenea că dacă adâncul este un fund, este în egală măsură un fond. O comoară în care putem fora. Poate că acolo se află sursa ciudatei vitalități contemporane. Desigur, pe de o parte împotriva doxei gândirii stabilite, acest adânc (fund, fond) care renaște ne
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
o gură de beci care stătea mai tot timpul deschisă fiindcă ai casei aveau mereu treabă acolo jos și coborau pe scara abruptă după alimente, luminându-și calea cu o lumânare. Auzeam vocea înfundată a mătuși-mi Jeni venind din adâncul stătut al beciului: Unde sunt gogonelele, lua-le-ar naiba de gogonele! Niciodată nu le găsește omu'! Cum coboară cineva, cum le mută în altă parte! Cască ochii și nu mai bodogăni atâta! o repezea soră-sa Ana. Vezi în dreapta
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Eu joc rolul principal! începuse el să se laude netam-nesam la un moment dat... Ce rol principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă, legat cu o panglică de mătase bleu, darul lui de Crăciun. Dar era joi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
palma în sus, ci tot antebrațul, de la cot până la încheietură, cu ambele mâini, parcă nu cumva să-ți scape, înfrângându-ți împotrivirea, și ți-l trage spre el și mâna-i mare și acaparatoare lunecă palpând, palpând lacom pielea, mușchii, adâncul mușchilor, apropiindu-se de dosul palmei când împotrivirea îți era deja înfrântă. Era ca un fel de magie. Dar care îți și întorcea stomacul pe dos. De aceea nu l-am lăsat să-mi citească în palmă decât o singură
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea derulându-se pe ecran. Antonia se apleca spre el, și aproape atingându-i urechea cu buzele, îl întreba șoptit: Spune drept, ai venit doar fiindcă a insistat Iulian? Îi atinsese urechea și ceafa boarea umedă și caldă venită din adâncul feminității ei trupești. Totuși nu asta era important. Răspunse moale: Nu, n-a insistat. Nu, deloc. Simți cu amărăciune că nu știa să fie convingător. Se întreba dacă nu cumva puteau să comunice prin căldura brațelor care se atingeau. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mișcare cu arsenalul sistemelor materiale, orientând procesele bieo-mecanice, biofizice, -fie spre vecinătatea medicinii, care se raportează la exercițiul fizic, ori spre evitarea dopajului, -fie spre ramurile specializate, -fie spre ramurile specializate psihologic pentru permanentizarea și eficientizarea mișcării fizice, prin explorarea adâncurilor subiectivității, ca relație cu etica fairplay, dar mai ales, -prin direcționarea sportului în relație cu sistemul social, economic. - interiorizare a exteriorității: regulamente Identitatea unei organizații din societate depinde fie de grupul de norme ale celor din afinitatea de tip sportiv
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
El își aduce contribuția pentru ca să aibă loc „întruparea” Cuvântului în viața penitentului, revărsarea Duhului Sfânt asupra acestuia și, odată cu aceasta, instaurarea Împărăției lui Dumnezeu în inima sa. A primi vestea că Cristos, singura persoană care vindecă și poate să învioreze adâncurile omului, este prezent și poate fi întâlnit și simțit în acest sacrament, înseamnă pentru omul de azi, mai ales pentru creștinul care se spovedește, un adevărat anunț evanghelic. În fața rănilor pe care le simte, în fața slăbiciunilor și a temerilor pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Toaibă. Ce ai mai descoperit? îl întreb. Că au trei observatori pe marginea lizierei dinspre noi. Apoi, mi s-o părut ori poate fi și adevărat - asta din cauza soarelui care ne bate în ochi - mi s-a părut că din adâncul lizierei a ieșit ca o părere - o șuviță de fum... Asta ce înseamnă? Că au făcut un pui de foc, neimaginându-și că fumul se poate vedea chiar și pe un soare ca aista de azi. Unde crezi că sunt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
dăm seama ce făină se macină aici? O zi nu voi putea rezista, pentru că sângele nu s-a oprit de tot. Eu voi vedea dacă pe cărăruie se poate merge târâș. Spunând acestea, Trestie a pornit să se târască spre adâncul gârlei, privind cu mare atenție către pisc, pentru a descoperi vreo mișcare. „De mers se poate merge târâș, dar câte unul. Cum îl ducem însă pe Toader?” - se întreba Trestie în timp ce făcea cale întoarsă. „Aha! Am găsit! Trei centuri, trei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
explicit și chemarea spre Transcendent, dragostea este, deci, singura pavăză. Simona-Grazia Dima: Interiorul lucrurilor Poeme ample, elaborate, din centrul cărora instanța lirică privește caleidoscopic realitatea, demontând-o în părțile componente și remontând-o, descriptiv meditativ, ca după o imersiune în adâncul propriu, favorizată chiar de datele extrinseci, aparținând lumii din afară, ca după un zbor cu avionul când, la aterizare, impresia e de amețeala saltului peste propria ființă, alcătuiesc volumul SimoneiGrazia Dima, Interiorul lucrurilor, apărut la Editura Vinea, din București, în
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din principiu, pe toate, păstrându-și însă, dincolo de aceste „bunuri”, singurul drept real, libertatea gândului: Îmi trăiesc adevărul în spatele ritului, fiindcă doar în interiorul lucrurilor e adevărul, iar șarpele, simbol cu semnificații numeroase, îi întărește convingerea că Stăpân ești numai pe adânc, / pe incendiul lăuntric. De altfel, poezia Simonei-Grazia Dima aduce și alte simboluri, ale căror sensuri îi conferă statut inițiatic, așa cum e oglinda, spre exemplu, despre care atrage atenția șarpele: N-ai grijă, oglinda clară / se reclădește de la sine. Între temele
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trupul și sufletul nostru, / mecanice larve pe care / numai căldura cărnii noastre / le-nalță înapoi în cer. Sub imboldul conștiinței precarității ființei, senzațiile, gândurile sunt notate fără cenzură, poetul recunoscându-și neputința în fața implacabilului: Nu pot reînălța speranța prăbușită-n / adâncul apei, iar căderea din titlu se reia ca laitmotiv de-a lungul celor două volume ale antologiei, în forme numeroase. Sub aspect structural, textele sunt, de obicei, extrem de concentrate, consecință a propensiunii autorului spre exprimarea sentențioasă (făpturi de hârtie norii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trăsătura definitorie a imaginarului pe care-l creează Gh. Grigurcu, ci a modului de atribuire a sensurilor și, așa cum arătam, de implementare a acestora în percepția celorlalți, chiar dacă, destul de des, poposește în „ținuturi” ignorate sau neimaginate: Am oprit trăsura-n adâncul ochiului / acolo unde nici tu nu știi ce să faci, din moment ce poetul are perna umplută cu vise, ceea ce l ajută ca, sisific, să facă un gest cotidian: înfruntarea abisului, fiindcă Abisul e-n obiectele mărunte / Degeaba-l cauți în Apocalips
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]