7,542 matches
-
singuratică, București, Stephanus, 1994. * WURMBRAND, Richard, Strigătul Bisericii prigonite, București, Stephanus, 1993. * WURMBRAND, Richard, Umpleți vidul!, București, Stephanus, 1994. Capitolul X Cu Dumnezeu în subterană sau Document despre închisorile comuniste "Anticomunismul românesc nu e o invenție, nu duce lipsă de adepți, de eroi și de martiri. În același timp el e însă personal, nu popular, solitar și marginal, nu colectiv și natural. El descrie istoria unei dispersări cel mai adesea individuale..."1 spune Traian Ungureanu în cartea sa Despre securitate. Cel
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
care trec la altă confesiune datorită preotului din sat, care era bețiv sau curvar. Nu la fel punea problema, însă, atunci, în tinerețe. E adevărat că Neuman propunea, mai degrabă, această integrare dintr-o perspectivă socială, ei fiind, în tinerețe, adepții formelor, care ar fi semn al onorabilității sociale. După această rupere de Sinagogă, drumurile celor doi se despart. Neuman va merge spre agnosticism, iar Steinhardt va merge, e drept, foarte lent, cu sincope, incertitudini spre creștinism. Totuși, dacă ne gândim
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
suferințe n-au perturbat atât de mult sufletul românesc, respectiv sufletul transilvan. Aici n-a existat "mâl turcesc". Ajunge la Cluj în 3 august 1964, se plimbă prin oraș și are viziunea Europei Centrale. Eu aș zice că Steinhardt e adeptul acelei comunități care s-ar afla într-o interferență cu Mitteleuropa și respinge, într-un fel, acea zonă a Europei aflată în relație cu civilizația aceasta balcanic-orientală. Steinhardt, spre deosebire de prietenul său Alexandru Paleologu care elogia balcanismul, cred că e mai
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
al lui Steinhardt, care la un moment dat, în dialogul la distanță cu Zaharia Sângeorzan vorbește de "puritate etnică" și de "sluțenii și defecte" pe care le-am fi luat "de la celelalte neamuri". Exegetul lui Steinhardt consideră că acesta "e adeptul acelei comunități care s-ar afla în interferență cu Mitteleuropa". În ceea ce privește încălcarea normelor "politicaly corectness"-ului de către Steinhardt, într-un pasaj din Jurnal în care vorbește de rasism cu referire directă la țigani, Ardeleanu se întreabă: "în anii '65 cine
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Chisilov a îndemna și pă ceilalți boieri a face și dumnialor asemenea drept iniformă. Și ghinăraru i-au zis că aceasta rămâne la fieștecăruia voință, dar frumos lucru este.“ (Însemnările Androneștilor) Kiseleff, o știm și din alte exemple, nu era adeptul metodelor lui Jeltuhin... Fapt este că, în scurt timp, majoritatea funcționarilor publici din ambele Principate vor consimți să adopte uniforma. La înscăunarea lui Alexandru Ghica (25 iulie 1834), cum înseamnă la răboj serdarul Grigore Andronescu, domnul intră în București „cu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
altă parte arbitrarul sub necesar, potrivit unei duble „raționalizări“ care instituie moda ca un fel de „drept natural“. Amintita „raționalizare“ și-a spus și la noi cuvântul. Îl citim cu claritate în considerațiile pe care, către jumătatea secolului XIX, un adept al înnoirii le opunea unui spirit refractar: „Ai paturi și mindire în salonul dumitale, și socoți că mă vei ademeni să viu să te văd? Dar cum o să mă pun pe ele fără să mi se rupă toate șireturile și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
de boieri în alb îmbrăcate și de flori încununate, cu eșarfe (baiadere) de coloruri naționale, să afla lângă această poartă.“ Asupra sinonimiei dintre cerdac și tribună urmează, poate, să mai medităm; valoarea pedagogică a metodei rămâne însă nezdruncinată 1. Printre adepții ei, în afara cadrului publicistic, îl găsim și pe Anton Pann, multe titluri din Povestea vorbii (1847) fiind formulate în „partidă dublă“: „Despre pedanți sau copilăroși“, „Despre virtute (faptă bună)“, „Despre vițiuri sau fapte rele și hoții“, „Despre amor sau dragoste
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
umilit și respectiv cerb“. Deși pretinde a-și fi însușit la perfecție „slovele latinești și troposul obicinuit astăzi prin cancelerii“, solicitantul mai folosește, după cum se vede, unele litere cu valoarea lor chirilică: c în loc de s, b în loc de v... E un adept întârziat al alfabetului de tranziție! 23 Iancu Văcărescu, Gh. Asachi, I. Heliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu sunt, afirmă G. Ibrăileanu (Epoca Conachi), scriitori de tranziție. Primul dintre ei „formează puntea de trecere de la literatura veche la cea modernă“; al doilea „în
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
C. Negruzzi în Cum am învățat românește, se mândrește că elevii lui, cu ajutorul a trei soiuri de i, pot diferenția ortografic omonimele („Maică-ta de-i vue, / Bine ar fi să vhe / Pân’ la noi la vie“), în timp ce Heliade și adepții săi denunță, în aceleași slove, o deșertăciune pretențioasă și un obstacol în calea culturii. Când vine vorba de a se înlocui alfabetul chirilic prin cel latin, unii apără în slove tradiția, alții acuză în ele stagnarea; unii văd în litere
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Europa de Vest asimilează interogațiile, inclusiv pe cele naționale, orizontul național fiind înscris într-un orizont mai amplu, dar tot mai concret, al continentului nostru. S-ar spune că cetățenia europeană crește acum pe solul cetățeniei naționale și obține primatul. Este ceea ce adepții europenismului așteaptă și în Europa de Est, unde aceeași paradigmă ar trebui să asigure o relevanță culturală. Vechea paradigmă apare ca depășită, neproductivă, schimbarea ei fiind și o chestiune de responsabilitate civică 57. Desigur, "post-naționalismul" la care se referă unii ca fiind
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vechimea fenomenului național, conducînd mai întîi la ideea de identități protonaționale, chiar dacă termenul nu este întîlnit ca atare. De cînd au început naționalismele europene? Numai din Epoca Luminilor sau tocmai dintr-o epocă medievală foarte îndepărtată, după cum observă majoritatea istoricilor, adepți ai lui Fernand Braudel care, referitor la Franța, notează: "ar trebui pus în discuție trecutul îndepărtat, încă de dinaintea cuceririi galilor de către romani și pînă astăzi".64 Cel de-al doilea punct de vedere se referă la elucidarea mecanismelor sociale, culturale
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
apoi va încerca în 1899 să-l antrenze pe generalul Roglet într-un marș pe Elysée în numele unui proiect republican antiparlamentar, Déroulède contribuie la formarea unui sentiment populist al națiunii care transcende politica. "Arca sfîntă"281, care este armata pentru adepții patriei tradiționale, va înceta încetul cu încetul de a mai fi respinsă de către susținătorii națiunii cetățenești, "naționalismul militar" fiind și-așa destul de ridicol, împodobit cu haina tricoloră a patriotismului de paradă de la 14 iulie, cu albume ilustrate din care copiii
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
care le revine francezilor fără ca aceștia să dețină prerogative asupra ei. Maurras disprețuiește legitimitatea democratică. Însă audiența de care se bucură rămîne într-un anume sens confidențială ori-cît ar părea să crească în aparență. Ea este formată din indivizi dubioși adepți ai Acțiunii franceze 285, al căror regalism depășit provoacă o heterodoxie religioasă ce va determina excomunicarea sa în 1928. Avansarea naționalismului de Stat într-o Franță republicană de voie sau de nevoie se va produce așadar în ciuda rezistenței maurrasiene, fapt
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Germania, ci ca luptător al războiului național de apărare pe care îl justificase deja cu anticipație în 1899. La rîndul său, Ernest Psichari (1883-1914) este nepotul lui Renan, fidel încă din anii cei mai tineri idealului umanitar și rațional și adept al lui Dreyfus, din această cauză. Dar el va pleca în 1903 cu trupele coloniale batjocorite de Péguy. Servind mai întîi ca simplu soldat în Congo și apoi în Mauritania își va stabili astfel pentru totdeauna drumul său. El ajunge
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceștia se pretind purtători de cuvînt ai celor 23 de milioane de supuși, membri ai minorităților lingvistice ale Imperiului 45 % din totalul populației în vreme ce ei nu erau decît niște clici mărunte. Mai norocoși sînt activiștii cauzei slavilor de sud318, adică adepții unificării politice din afara spațiului austriac al sîrbilor, croaților, slovenilor și mai tîrziu al muntenegrenilor. Aceștia servesc în fapt intențiilor expansioniste ale Regatului Serbiei protejate de către Franța, Marea Britanie și Rusia țaristă, după cum s-au și exprimat în fapt în "Obiective de
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Internaționalismul european al Republicii filozofilor cedase locul, la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, unei sinuozități a intelectualilor în legătură cu unele alegeanțe din ce în ce mai antagoniste. După această eclipsă, un nou internaționalism va apare în anii 1920. Desigur acesta va renega fraternitatea transfrontalieră a adepților Luminilor pentru că este marcat printr-un clivaj iremediabil între două tipuri de internaționale: cea a comunismului și cea a totalitarismului de dreapta. Totuși, chiar și în cazul acestora transpare o trăsătură comună. În ambele ca-zuri, alegeanța ideologică are pondere asupra
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Franco și, în egală măsură oroarea pro-ceselor staliniste care începuseră la Moscova în ianuarie 1935 și se extindeau acum și în Spania. Eliberată de obligațiile sale prosovietice, internaționala antifascistă a atins în acest moment punctul critic. La rîndul său, cu toate că adepții au ezitat adesea între fascismul declarat și anticomunism, Biserica a căpătat cu această ocazie cel puțin o audiență sporită din momentul în care s-a îndepărtat de cercul compromițător al "europenismului" na-zist; avem în vedere mai ales momentul congresului franco-ger-man
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
actuale și al tendințelor reconstituite pe această bază a ignorării intențiilor contemporanilor. În aceste condiții, ar fi de crezut că cel ce n-are altă ambiție decît de a reflecta asupra prezentului pe baza timpurilor trecute se lovește de critica adepților unui "istoricism" care postulează că "orice idee este determinată de timpul său și că nici una nu are realitate transistorică"390. Trecutul ni se relevă astfel fie ininteligibil, fie guvernat de un context în cel mai rău caz descifrabil, dar fără
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
s-a părut sociologului literaturii că aceasta din urmă era o formulă clișeistică? Probabil nu e atât o delimitare ideologică de cele susținute de Karl Marx, cât o diminuare a sa ca ideolog. Paul Cornea rămâne însă un marxist, un adept al lichidării sistemului politic burghez, capitalist; iar acest aspect se vădește în critica sa la adresa romanului semnat de Eugène Sue, Misterele Parisului, tradus în 1968 în română 75. Pentru Cornea, așa-zisele "reprezentări directe ale vieții", atribuite lui E. Sue
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
arheologia memoriei sociologiei românești, mi-am dat seama că reabilitarea acestei științe ca emanație a Congresului al IX-lea este o construcție bine fardată. A fost o concesie făcută de conducerea de partid intelectualității modernizatoare, un act de curtoazie pentru adepții "revalorificării moștenirii culturale naționale" și, mai ales o tentativă de retușare a imaginii externe a României. Atunci, în anii '80, pe parcursul realizării de interviuri de istorie orală cu H.H. Stahl 3 și cu alți sociologi mai tineri decât el, mi-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
schimbare importantă, de vreme ce în urmă cu mai puțin de doi ani Lupta de clasă anula brutal inițiativa Institutului de cercetări economice de realizare a unor monografii economice, tocmai din cauza influenței gustiste considerată neavenită în metodologia investigației. Și, iată, în 1961, adepții lui Gusti considerau, că pot să înainteze - fără a risca retorsiuni politice sau administrative - propuneri Comitetului Central al partidului. Argumentația elaborată de Paul Stahl, unul dintre ultimii studenți ai lui Gusti, atașată scrisorii Elenei Gusti a mers și mai departe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
la acest aparat simbolic și a înregimentării formale, diferențele dintre Maxim Gorki, Giovanni Gentile, Martin Heidegger ori Carl Schmitt sunt doar de stil și, eventual, de preocupări intelectuale. Chiar dacă nu toți acești intelectuali pot fi integrați, să spunem, în categoria "adepților fanatici", explicitată de Erich Hoffer 21, ei reprezintă cazuri de intelectuali care s-au identificat cu "cauza" dintru început. Există, apoi, cazurile intelectualilor care s-au convertit, oferindu-și serviciile simbolic-discursive, unii din bună-credință, alții din naivitate, mulți din oportunism
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
intelectuali care s-au identificat cu "cauza" dintru început. Există, apoi, cazurile intelectualilor care s-au convertit, oferindu-și serviciile simbolic-discursive, unii din bună-credință, alții din naivitate, mulți din oportunism, unii pur și simplu pentru a supraviețui. Nefiind, neapărat, un adept al "estetismului", afirm că, și în cazul românesc, valoarea operelor unora dintre aceștia rămâne indiscutabilă. Nu pot regăsi, însă, aici, o scuză pentru modul în care, poate diferit de la un caz la altul, astfel de intelectuali au slujit altarului puterii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dezbaterile de idei din spațiul occidental și militând pentru recuperarea civilizatorie, social și politic, a iluminismului în forma sa pașoptistă, Adrian Marino se înscrie cu succes în galeria restrânsă a celor care au promovat, prin expresie și atitudine, valorile liberalismului. Adept al raționalismului critic de extracție liberală și opunându-se "trăirismelor" de factură tribală, Marino a fost promotorul unor exerciții de libertate a căror recunoaștere devine necesară, în măsura în care suntem interesați de conturarea direcției pe care a cunoscut-o, în societatea noastră
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
mediază între alternativele "nici, nici" și care reușește, cel puțin în plan normativ, depășirea exclusivismului ca notă esențială a maniheismului structural al spațiului intelectual și politic românesc. Că această situare incomodă, cumva "între scaune", nu poate fi decât apanajul unui adept al libertății de gândire și de acțiune devine limpede în momentul în care revenim la ideea marginalității ideologului, fapt despre care, cum am specificat mai sus, cărturarul este pe deplin conștient atunci când se referă, prin trimitere la exercițiul memoriei, la
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]