12,537 matches
-
-și picioarele pe grătarul din fața focului. — O să-ndoi grătarul, Îi spuse Bill. Nick Își mută picioarele pe partea cealaltă a căminului. — Ai ceva de citit? Întrebă. — Ziaru’ doar. — Ce-au făcut The Cards? — Au pierdut cu The Giants. — N-au adversar, The Giants. — A fost meci de-antrenament. Cât timp McGraw poate să cumpere orice jucător din ligă, n-au cu cine discuta. — Nu poa’ să-i cumpere chiar pe toți, spuse Nick. — Pe care-l vrea, pe ăla-l cumpără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
speranță. Dacă eșua căsătoria, copilul tot al ei ar fi rămas, un ghemotoc de bolboroseli și râgâituri. Dar dacă nu rămânea Însărcinată? Cât mai dura până ce mariajul lor se destrăma de tot? Ca și Marlena, Bennie vedea În Dwight un adversar. Îl scotea din sărite când Dwight Îi critica pe alții În public. Insinuase ca Bennie să insiste pe lângă trib să Îi ajute pe americani să scape. Regret, spusese Bennie iritat, Însă chiar nu găsesc că este cazul. Mai bine așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
doar de SIDA - boala care a ucis 25 de milioane de oameni, și vi s-ar zbârli părul pe spinare. Spuneam mai sus că maghiarii, ca popor mic de altfel, au în arsenalul lor tot felul de tertipuri ca să îngenuncheze adversarii. Cred că mulți români acum nu mai știu de cumplita epidemie de sifilis, printre militarii români, care în 1916 au trecut Carpații pentru eliberarea Transilvaniei. De abia mai apoi s-a aflat care este cauza. Focoșii militari români, nu reușeau
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și pașnic puterea și vor guverna molcom și adormitor ani mulți și fericiți, aproape fără opoziție? Ca urmaș de departe a apostolului Toma, dați-mi voie să mă îndoiesc sincer. Eu cred că dispariția, care se profilează ca invitabilă, a adversarului comun va pulveriza aceasta alianța aceasta, care chiar pare contra naturii și tare mă tem că victimele, deloc inocente de altfel, ale ruperii alianței, ca de obicei, vor fi liberalii. Ca urmare imediată, lupta crâncenă împotriva lui Traian Băsescu, se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
întemeierea unei lumi. Cetate - Cosmos Dacă este adevărat că "lumea noastră" este un Cosmos, orice atac din afară ar putea-o preface din nou în "Haos". Și dacă "lumea noastră" a fost întemeiată prin imitarea lucrării exemplare a zeilor, cosmogonia, adversarii care o atacă sânt asimilați cu dușmanii zeilor, demonii, și mai cu seamă arhidemonului, Dragonul primordial învins de zei la începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
este asimilat Soarelui: ca și el, luptă cu întunericul, coboară în împărăția Morții și iese învingător. Întunericul nu mai este unul din modurile de a fi ale divinității, ca în mitologiile lunare, ci simbolizează tot ceea ce Zeul nu este, adică Adversarul prin excelență. Întunericul nu mai este valorizat ca o etapă necesară a Vieții cosmice; văzut prin prisma religiei solare, el se opune Vieții, formelor și inteligenței. Epifaniile luminoase ale zeilor solari devin în unele culturi semne ale inteligenței. În cele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins acceptă Ministerul da Finanțe sub Regele Don Luiz în 1885, sperând să joace rolul unui Pombal democrat. Adversarii politici îl răstoarnă însă repede. Oliveira Martins a modificat, prin cărțile sale, conștiința istorică a Portugaliei; tinerele generații au judecat trecutul așa cum l-au văzut zugrăvit - cu cât geniu literar! - în volumul prodigiosului pesimist. Oliveira Martins a pus în circulație
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și alți câțiva călugări sunt împușcați; ceilalți sunt agresați și conduși la marele cartier republican, unde se făceau cercetările. Călugărițele și preoții sunt atacați pe străzi. Este doar începutul. Restul îl va face ministrul de justiție, evreul Afonso Costa, neînfricat adversar al Bisericii. În sesiunea solemnă a masoneriei portugheze, Costa mărturisește deschis: " În două generații Portugalia va elimina definitiv catolicismul..." Și se ține de cuvânt. Dintre toți miniștrii Guvernului provizoriu, Afonso Costa este singurul care realizează o operă revoluționară. Introduce divorțul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aflau, în primul an de război european, republicanismul și grupările democratice din Portugalia, ca să dea țării o nouă orientare politică, așa cum îi îngăduiau oamenii și-i comandau împrejurările. Pimenta de Castro credea în același ideal pe care-l împărtășeau și adversarii săi - Afonso Costa cu grupul democraților. Nu simțise transformarea profundă care începuse în toate straturile sociale și nu s-a gândit să canalizeze mișcările de înnoire care-și făceau loc și care, într-o zi, trebuiau să învingă. El avea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
telegrame de protest semnate "Președinte al Republicii Portugheze". Din Franța, emigranții organizează grevele, actele de sabotaj și campaniile de zvonuri. Centrul rezistenței democratice se află la Paris, Rue Cadet, sediul Lojii Masonice portugheze. De aici, din Rue Cadet, pornesc ordinele. Adversarii regimului cred că Sidonio ar putea fi înlăturat printr-o mișcare populară, - o grevă generală urmată de insurecție la Rotondă, rebeliunea marinarilor etc. Dar nici una din vechile metode revoluționare nu izbutesc să înlăture "decembrismul". Cu toate eșecurile în politica internă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
suspiciune reciprocă: garnizoanele să nu-și părăsească reședințele și să păstreze, "deocamdată", neutralitatea. Nu se înțelegea prea bine ce însemna această "neutralitate". Între timp, profitând de paralizarea oricărui spirit de inițiativă din partea celor două forțe de temut - armata și monarhiștii - adversarii regimului lui Sidonio Paes încep să se organizeze. Alfonso Costa, de la Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
pe care Guvernul jurase s-o apere. Astfel, trupele monarhiste au împotriva lor chiar elemente de ordine, cunoscute prin atitudinea lor antidemagogică. Sidoniștii luptă contra monarhiștilor. Succesul democraților e mai mare și mai precipitat decât credeau chiar cei mai optimiști adversari ai "decembrismului". La Lisabona se organizează coloane republicane, gata să pornească în marș forțat împotriva Nordului. Dar, și de data aceasta, nu e nevoie de eroismul civic. Regimentele leale Guvernului, conduse de sidoniști care cred că apără "Republica Nouă" decembristă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
președinția lui Antonio Granjo. Acest uriaș, puțin obez, de o forță herculeană, curajos și optimist mai făcuse parte din cabinetele republicane. Din scurta sa experiență ministerială învățase un lucru: că, pentru a reface unitatea țării, trebuie să se împace cu adversarii regimului. Și pentru că nu se putea împăca atât de repede cu monarhiștii, constituționaliștii și integraliștii, se apropie de Centrul Catolic, pe care republica îl persecutase după lichidare sidonismului. Astfel asistăm din nou la paradoxala colaborare dintre catolicism și demo-masoneria portugheză
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo, îngrijorat, caută adăpost la un vecin, marele său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin să-l transporte pe un vas de război, Cunha Leal se grăbește să-și întovărășească adversarul politic
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin să-l transporte pe un vas de război, Cunha Leal se grăbește să-și întovărășească adversarul politic, nu cumva să i se întîmple ceva. Sunt urcați amândoi într-o camionetă roșie, între mai mulți marinari și conduși la Arsenal. Uriașul Granjo, figură populară, e primit cu strigăte și amenințări de moarte. Zadarnic încearcă mai mulți ofițeri
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adevăr, extrem de succintă, având mai de grabă înfățișarea unei serii de teze, cu o argumentație foarte strânsă, schematică. "O unanimitate de vederi și opinii nu este, în politică, omenește posibilă", recunoaște autorul în prefață. Aceasta se referă nu numai la adversarii atei ai Centrului, ci mai ales la catolicii care militau în partidele monarhiste. "Recunoaștem leal că nu se află cu noi mulți și mari catolici". Dar ceea ce e important de discutat este punctul de vedere inițial, "prima poziție pe care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
după amiaza zilei de 9 iulie generalul Oscar Carmona dădea publicității lista noului guvern prezidat de el. La Finanțe era numit generalul Sinel de Cordes. După cum era și de așteptat, transformarea Juntei militare într-o dictatură personală a silit pe adversarii regimului să-și schimbe tactica de luptă. De unde până la înlăturarea lui Gomes da Costa diversele fracțiuni politice activau prin intrigi, încercînd zdruncinarea unității în conducerea mișcării militare, sau prin manifestații muncitorești de platonică protestare împotriva dictaturii - după 9 iulie ele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi fost compromisă prin abuzurile și insuficienta conducerii. Ambele lovituri de forță - împotriva lui Cabeçadas și Costa - au fost făcute fără vărsare de sânge. Dar generatul Carmona s-a văzut silit, curând după aceea, să înfrunte loviturile pe care adversarii mișcării le dădeau fățiș. Păstrând intact spiritul revoluției de la 28 mai, Carmona a rămas neclintit pe poziția sa: armata o luat puterea ca să scape țara de regimul demagogic, și această putere trebuie apărată chiar împotriva militarilor. Anevoie s-ar fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dacă se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care elaboraseră programe similare de reintegrare a Portugaliei pe linia destinului său istoric, este totuși o atitudine fireasca. Salazar voia să facă într-adevăr o revoluție, și ca atare trebuia să ia lucrurile de la început. Aderenți ai vechiului regim sau adversari ai lui - erau, cu toții oameni vechi. Luaseră o atitudine față de o stare de lucruri care se afla acum în disoluție. Pro sau contra - erau totuși legați între ei, prin pasiuni, printr-o conformație mentală similară, printr-un trecut comun. Oamenii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de unde vor ieși apoi, spontan, ordinea și lumina - iată de ce toate acestea se petrec în marginea realităților naționale și nu pot fi altceva decât jocuri infantile, mici tragedii familiare, sub ochiul vigilent al părinților". Salazar cerea seriozitate până și de la adversarii săi politici, care credeau că pot răsturna un regim revoluționar prin simple conjurații de cafenea... " Să privim calmi, dar cu fermitate, dezorientarea actuală să punem în apărarea interesului colectiv aceeași energie și hotărâre pe care alții o pun în interesul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și un orgoliu pe care puține țări și-l puteau îngădui. Chiar adversarii politici din străinătate, chiar guvernele așa zise antifasciste, erau siliți să recunoască perfecta lui bună-credință și coerența sa spirituală. În ceea ce privește opoziția democratică din Portugalia, ea dispărea încetul cu încetul sau se transforma în nuclee de rezistență comuniste. Creatorii Republicii democratice
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu se vedea; probabil că rămăsese în urmă. în sfârșit, Balamber ajunse lângă el. — Cine sunt câinii ăștia râioși? îl întrebă cu aparentă dezinvoltură, ținându-și calul, dar trăgând, între timp, cu coada ochiului împrejur, pentru a-și număra posibilii adversari. — Bagauzi. Oameni răi, cu care, totuși, se poate cădea la învoială, cu condiția să fiți dispuși să le dăruiți ceva. Arătă spre un om înalt și osos, cu umeri largi, care înainta în fața celorlalți pe un roib nervos, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl prinse de păr și, trăgându-l către sine, îl smulse din șaua calului. Totul se petrecuse atât de iute, încât Audbert nu reușise să înțeleagă nici cine trăsese săgeata, nici cum de putuse Balamber să-și ia prin surprindere adversarii cu atâta ușurință. îl auzi din spate pe Odolgan scoțând urlete ca de fiară sălbatică, dar nu se întoarse. Se îngriji, în schimb, de propria persoană: desluși o spărtură în cercul bagauzilor, ce păreau încă paralizați de uimire, strigă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și, trăgând fulgerător din cizmă un cuțit lung, cu o singură și rapidă mișcare, străpunse gâtul bărbatului, care căzu în iarbă, zvârcolindu-se în chinurile morții. Cu un strigăt de triumf, Balamber se ridică atunci din șa și, culegând securea adversarului său, îi reteză capul dintr-o singură mișcare. Când ridică în aer macabrul trofeu și îl arătă bagauzilor ce mai rămăseseră, aceștia, plini de groază, le întoarseră spatele și se topiră în pădure. Ultimul abia avu timp să dispară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]