6,939 matches
-
Istoria familială a primului grup de victime, adică victimele agresive, pare a fi marcată de o socializare negativă. Calea delicvenței Învățarea coerciției și a comportamentelor de intimidare depinde de un ansamblu de variabile precum lipsa grijei părintești, agresiunea conjugală și agresiunea suportată în copilărie. Copiii supuși unei discipline severe bazată pe pedeapsa fizică resimt mari dificultăți în a prelucra informațiile sociale într-o manieră adecvată și în a reacționa eficient (Dodge, 1993; Dodge et al., 1990). Prelucrarea incorectă a informațiilor și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Una dintre ele constă în practicarea activităților fizice intense, iar alta se limitează doar la urmărirea indivizilor care participă la jocuri agresive. Toate aceste strategii permit, printr-un proces vicariant, eliberarea energiilor agresive și evitarea angajării directe în acte de agresiune. Existența legăturii dintre agresivitate și activarea fiziologică, pe de o parte, și rolul catharsisului în reducerea acestei stări de activare, pe de altă parte, a fost sugerată anterior (Kahn, 1966). Conform unor cercetări recente, activarea fiziologică indusă de provocare și
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de învățare cu procesele biologice. Activarea poate duce, în anumite condiții, la agresivitate, iar agresivitatea poate determina, în anumite situații, reducerea activării, doar că toate aceste condiții și circumstanțe depind de experiența personală a individului. Pedeapsa: trebuie să răspundem la agresiune prin agresiune? Unul dintre motivele pentru care indivizii nu se agresează frecvent este teama de pedeapsă. Este motivul pentru care copiii nu-și mai agresează frații sau surorile, pentru că atunci când o fac, un matur intervine și-i împiedică să continue
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu procesele biologice. Activarea poate duce, în anumite condiții, la agresivitate, iar agresivitatea poate determina, în anumite situații, reducerea activării, doar că toate aceste condiții și circumstanțe depind de experiența personală a individului. Pedeapsa: trebuie să răspundem la agresiune prin agresiune? Unul dintre motivele pentru care indivizii nu se agresează frecvent este teama de pedeapsă. Este motivul pentru care copiii nu-și mai agresează frații sau surorile, pentru că atunci când o fac, un matur intervine și-i împiedică să continue, amenințându-i
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
semnificația în funcție de contextul aplicării lor. Prin definiție, pedeapsa este o tehnică folosită pentru a modifica un comportament. Pedepsirea unui copil vizează inhibarea comportamentului pentru care este pedepsit. Pedeapsa este un eveniment foarte complex, mai ales dacă sancționează un act de agresiune. Rezultatele studiilor empirice arată că pedeapsa nu poate fi eficientă decât dacă este justificată și administrată în mod regulat, într-un climat familial afectuos și imediat după săvârșirea comportamentului interzis (Blanchard și Blanchard, 1986; Baron et al., 1994). Se crede
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
imediat după săvârșirea comportamentului interzis (Blanchard și Blanchard, 1986; Baron et al., 1994). Se crede, în general, că pedepsirea oricărui comportament, inclusiv cel agresiv, scade probabilitatea acestuia. Dar pentru că pedeapsa, chiar și cea mai ușoară, poate fi percepută ca o agresiune, cel care o execută poate fi luat drept model. Prin urmare, nu orice act trebuie pedepsit și nu în orice fel, pentru ca rezultatele scontate să apară. Pedepsirea pentru acte de agresivitate poate avea un efect paradoxal asupra copilului. Studiul comparativ
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
încă norme și credințe favorabile agresivității, cu condiția unei intervenții rezonabile și a pedepsirii moderate. Eron și colegii săi (1971 citat de Eron, 1994) au observat că băieții care se identifică puternic cu tații lor și care sunt pedepsiți pentru agresiunile comise nu sunt agresivi nici la școală, nici acasă. Un mediu familial afectuos și înțelegător în care copilul se identifică cu tatăl său și pedepsirea motivată și justificată pot duce la evitarea imitării și generalizării comportamentelor agresive de către copil. În
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
abuzivi au fost crescuți în familii în care ei înșiși, frații și surorile lor sau un alt membru al familiei au fost maltratați fizic (Silver, Dublin și Laurie, 1969). Datele nu arată totuși că a fi martorul sau victima unei agresiuni crește probabilitatea maltratării copilului. Nu se poate de asemenea ști câți copii care nu au fost abuzați au devenit părinți abuzivi și câți dintre copiii abuzați nu au devenit părinți abuzivi. Este totuși logic să credem că copiii abuzați riscă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de către semenii lor ca fiind doar ocazional agresivi devin, la sfârșitul anului, mai puțin agresivi în contact cu copiii non agresivi (Warman și Cohen, 2000). A învăța toleranța Explicațiile cu privire la circumstanțele care l-au determinat pe individ să comită o agresiune sau o abatere diminuează probabilitatea unei reacții agresive sau a unui act de răzbunare. Cu ajutorul unor informații temperate și atenuante, individul poate înțelege că persoana care stă la originea abaterii nu este chiar atât de rea precum crezuseră. Comunicarea informațiilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
al., 1994). Inducerea unor comportamente incompatibile cu agresivitatea Care este reacția individului față de suferința victimei? Una dintre ipoteze ar fi satisfacția pentru că scopul agresivității este de a face rău. În cazul în care agresorul este foarte furios sau crede că agresiunile lui sunt justificate, suferința victimei poate induce mai degrabă un sentiment pozitiv. Suferința dușmanului întărește pozitiv reacțiile ostile ale agresorului, crescându-le probabilitatea. Într-o serie de experimente în care s-a folosit un dispozitiv denumit "măsurătorul durerii" (pain meter
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fuseseră provocați, cresc nivelul de agresivitate în funcție de indicatorii nivelului de durere. Aceeași subiecți își evaluează pozitiv starea emoțională, pe când subiecții non provocați evaluează negativ aceeași stare emoțională. Rezultatele mai multor studii indică că constatarea durerii victimei poate uneori reduce eventualitatea agresiunilor imediate (Baron, 1979a citat de Baron et al., 1994). O altă reacție manifestată față de suferința victimei poate fi empatia: o reacție emoțională similară celei induse victimei (Miller și Eisenberg, 1988 citat de Eisenberg, 2000). A te putea pune în locul celuilalt
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
la copii, cât și la adulți. Aceleași tendințe au fost observate și în cazul simpatiei. Empatia și simpatia sunt cogniții afective (competențe emoționale). Legătura dintre aceste emoții învățate și competențele sociale poate explica corelația negativă dintre ele și comportamentul de agresiune. Chiar dacă punctul de plecare al unui act agresiv este frustrarea, absența sau pierderea sentimentului de responsabilitate și de empatie față de victimă conferă agresivității mai multe șanse. Copiii care resimt empatia și/sau simpatia față de ceilalți reușesc să-și formeze strategii
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cauze externe (orânduiri ierarhice) devin, sub influența acestor abateri, acte deliberate și personal alese. Indivizii nu participă la război pentru că sunt agresivi, ci pentru că li se ordonă și li se cere să o facă. În acest caz, războiul este cauza agresiunilor și nu tendința agresivă a omului constituie cauza războiului. Războiul este o instituție socială în interiorul căreia rolurile sociale sunt distribuite participanților. Factorii socioculturali, jocurile, ideologiile politice și religioase, structurile militare, industriale și științifice pot încuraja angajamentul militar. Comportamentele subiecților lui
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care violează aceste valori, fie că ordinele parvin de la superiorul militar, de la antrenorul sportiv sau de la colegii de școală. O socializare pozitivă, dragostea și atenția celor din jur îl pot ajuta pe copil să facă față neglijenței, respingerii, ostilităților și agresiunilor la care a fost supus în diverse circumstanțe. Interacțiunile pozitive îl fac pe copil să accepte și să fie acceptat de către ceilalți. Socializarea pozitivă în sânul unei familii afectuoase asigură bazele unei personalități integre, personalitate ce nu se poate forma
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
intrapartum (aspirare de lichid amniotic ce conține bacili Koch) precum și calea de transmitere instrumentală (datorată unei asepsii defectuoase). II.4.3. Noțiuni de patogeneză Pătrunderea bacilului Koch în organism declanșează o serie de fenomene ce au ca principal scop împiedicarea agresiunii microbiene asupra gazdei infectate. Lupta va fi cîștigată de organismul agresat dacă mijloacele de apărare ale acestuia sînt în bună stare de funcționare, și de agresor dacă există deficiențe ale apărării imunitare. Ne vom referi îndeosebi la forma pulmonară a
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
țesutului infectat, va avea loc o reacție exsudativă (în plămîn, organ cu structură aerată) sau proliferativă (în ganglioni limfatici, ficat etc.). În această etapă de început a infecției tuberculoase, leziunile sînt nespecifice. Ele ar putea fi datorate oricărui factor de agresiune, nu numai bacilului Koch. Contactul cu cantități mai mari de germeni tuberculoși determină însă reacții de apărare specifice intense. Pe lîngă hiperemia importantă și exsudația plasmatică are loc și o puternică reacție inflamatorie, cu aflux de leucocite și hematii și
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
intense. Pe lîngă hiperemia importantă și exsudația plasmatică are loc și o puternică reacție inflamatorie, cu aflux de leucocite și hematii și constituirea unei necroze specifice. În situația în care numărul de bacili depășește abilitatea organismului gazdă de a răspunde agresiunii microbiene, au loc procese de alveolită serofibrinoasă sau fibrino-leucocitară. În funcție de modul cum organismul reușește să-și construiască apărarea în fața b.Koch, acestea se vor vindeca fără urmări sau vor evolua spre necroză, eventual fibrozare, astfel leziunile autodelimitîndu-se. Granulomul tuberculos Expresia
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
dezvolta tuberculoza-boală este de 5-10%/an. Prezența în organismul unui individ a ambilor agenți infecțioși (HIV și M. tuberculosis), creează o mulțime de interacțiuni, la nivelul mecanismelor de apărare, menite să compromită capacitatea bolnavului de a riposta la această dublă agresiune. Astfel, are loc o dublă deprimare a facultăților de apărare, atît a macrofagelor (ceea ce va împiedica fagocitarea agentului patogen), cît și a limfocitelor CD4, celule cheie în infecția HIV. Acestea au și rolul de a activa macrofagele alveolare, cu apariția
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor () [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
atingea 95%. Și în alte capitole exemplificarea se sprijină pe datele statistice ale spitalului. La adulți, aproximativ 40% dintre traumatismele toracelui erau accidente de circulație rutieră, 21% căderi accidentale de la înălțime, 16% erau accidente de muncă, restul reprezentând acte de agresiune (13%), lovituri accidentale (9%),tentative de sinucidere (1%). Prin condițiile în care se produc (la vremea aceea), într-un mare număr de cazuri traumatismele respective erau văzute la început de medicul de medicină generală, care trebuie să le acorde prima
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
aparatului digestiv din care apendicită cu peritonită, hernii inghinale, malformații congenitale, viscerale ale nou născuților, boli ale aparatului urogenital;20% afecțiuni ale aparatului locomotor (fracturi cu deplasare, operate, diferite alte operații ortopedice);10% accidente rutiere, politraumatisme prin căderi de la înălțime, agresiune; 10% diverse afecțiuni (tumori benigne și maligne, corpi străini etc.). Pe perioada ultimilor ani, 70% din totalul bolnavilor internați reprezintă urgențe. Secția de ortopedie are un procent de 60-65% urgențe și 62% operații din totalul bolnavilor internați. Din copii prezentați
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
au internat 11 712 traumatisme din care 1718 traumatisme abdominale ceea ce reprezintă 14% și respectiv 2% din internările acestei perioade. Frecvența maximă s-a întâlnit în decadele 3 și 4 de viață. Cele mai frecvente traumatisme abdominale le-au furnizat agresiunile (621), urmate de accidentele de circulație (483) și accidentele de muncă (201). Contuziile abdominale au reprezentat 2/3 din cazuistică iar leziunile viscerale au fost de 61%. În lucrarea menționată mai sus, sunt analizate pe larg complicațiile, conduita chirurgicală și
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
unei boli aplicat într -un anumit moment al evoluției ei și pe o perioadă de timp. Trebuie deci să definim cu un anume nume „momentul patologic” de care se ocupă reanimarea. Acest moment patologic s-ar putea numi „stare de agresiune”, înțelegându-se prin aceasta, starea caracterizată prin perturbațiile ieșind din limitele fiziologice, care se adresează unui organism neantrenat să sufere aceste perturbații, ce durează din momentul începerii agresiunii până la dispariția urmărilor imediate ale acesteia. Mai complet definiția ar fi: Reanimarea
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
se ocupă reanimarea. Acest moment patologic s-ar putea numi „stare de agresiune”, înțelegându-se prin aceasta, starea caracterizată prin perturbațiile ieșind din limitele fiziologice, care se adresează unui organism neantrenat să sufere aceste perturbații, ce durează din momentul începerii agresiunii până la dispariția urmărilor imediate ale acesteia. Mai complet definiția ar fi: Reanimarea este partea din îngrijirea bolnavului, care urmărește restabilirea constantelor biologice (homeostazia) și care corespunde momentului numit „stare de agresiune”. Într -un serviciu, unde se practică în mod curent
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
să sufere aceste perturbații, ce durează din momentul începerii agresiunii până la dispariția urmărilor imediate ale acesteia. Mai complet definiția ar fi: Reanimarea este partea din îngrijirea bolnavului, care urmărește restabilirea constantelor biologice (homeostazia) și care corespunde momentului numit „stare de agresiune”. Într -un serviciu, unde se practică în mod curent chirurgie specială complexă (urgență, inimă, torace, etc.) este de neconceput absența reanimatorului. În aceste servicii, cea mai practică este formula - pe care autoritatea clinicii de chirurgie de la Floreasca o susține - anestezist
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
ferme: chirurgul care execută operația își asumă răspunderea față de bolnav și față de lege. Anestezistul - reanimator trebuie să colaboreze cu chirurgul, acționând la solicitarea chirurgului și acoperit de răspunderea acestuia. Momentul patologic în care intervine reanimarea coincide deci cu „starea de agresiune”. Toate acestea sunt puncte de vedere ale clinicii în acel moment al anilor 1950-1960 când se constituie specialitatea „reanimare” și când, se încearcă a i se stabili, coordonatele sale ca specialitate independentă și în același timp, indisolubila relație dintre chirurg
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]