10,591 matches
-
de înmormântare și s-o petreacă pe ultimul drum pe mama, soacra și bunica lor. − Maria, Emilia, ați luat tot ce am vorbit aseară? − Da, Costache, cred că n-am uitat ceva...ia să văd...pânză albită este, ceară de albine pentru lumânări mari și toiag am pus. Am luat și zahăr și bomboane și busuioc și tămâie...tot ce trebuie la o înmormântare... O podidiră iar lacrimile acestea scurgându-se pe obrajii crestați de riduri, parcă mai adâncite de durerea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mult bine ne-a făcut, Doamne!” încet-încet se liniști, și rosti cu glas blajin, făcându-și o cruce mare: „Dumnezeu s-o ierte și s-o odihnească în pace” apoi aprinse pe rând cele patru lumânări mari, din ceară de albine curată și le așeză la colțurile sicriului, puse una și în sfeșnicul de la cap și aprinzând într-o cățuie câteva boabe de tămâie, o vântură să răspândească fumul aromat în odaie și pe lângă sicriu. Feciorii și fetele mamei Elena știau
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deșteptării în sunet de clopoțel - ca la armată - și până la ora stingerii ca la cazarmă. Fără o anumită disciplină și ordine, viața celor câteva sute de normaliști nu s-ar fi putut desfășura ritmic, normal, precum un harnic stup de albine. Era ultimul an de studii după care, cu numeroase probe și examene urma să obțin diploma de învățător calificat, ca educator, așa cum visasem și cum îmi dorisem. În anul anterior, la examenul general pentru diploma de învățător, datorită unor controverse
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
om, că ai avut asemenea înaintași care au sporit gloria existenței noastre pe pământ! Am întâlnit și ne-am încrucișat drumurile cu un grup cunoscut de Mariana și Alieta, care, ca și ele, adunau în inimă, suflet și minte, asemenea albinelor, mierea strădaniei lor cognitive... Ne îmbătăm de frumuseți neasemuite, dar ne toropește și ne moaie căldura meridională a Italiei. Caut să mă arăt încă tare ca să nu mă fac de rușine neliniștindu-mi fiica și tovarășele noastre de drum. Din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de parizer, telemea, conserve de pește etc. Aveam un coleg de prin Bucovina, căruia părinții îi trimiteau cu regularitate tot felul de bunătăți, dintre care nu lipseau câteva kilograme de miez de nucă și un borcan mare cu miere de albine, pe care le consuma cu religiozitate zilnic în fața noastră. Intrigat de "meniul fix" al amicului, un vecin de pat îl întrebă într-o seară de ce "bagă" atâta nucă și miere în el, răspunsul venind prompt: există studii de specialitate care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
etosul popular, Eugen Agrigoroaiei a scris basmul în versuri Ultimul Făt Frumos (1969ă și Fabule și întâmplări (1972ă. A dramatizat basmul Moștenirea fermecată, publicat în volumul Teatrul de păpuși (1971ă. A fost coautor la volumul de Legende și povestiri cu albine (1987ă. Principala sa contribuție ca folclorist este volumul Țara uitatelor constelații. Folclor arhaic românesc (1981ă, cu o prefață de Romulus Vulcănescu. Așa cum remarca acad. Al. Zub: „Sub un titlu metaforic și cu mijloace paleofolclorice, ni se propune un excurs în
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
pitic cu obrajii rumeni și trăsături grosolane, cu o nară sau o ureche umflată. Alteori Însă fotismele mele sunt liniștitoare, devenind flou și atunci văd - de parcă ar fi proiectate pe partea interioară a pleoapei - siluete cenușii umblând printre stupi de albine sau mici papagali negri dispărând Încet-Încet, printre munți Înzăpeziți sau un abur mov care se risipește În spatele unor catarge mișcătoare. Ca o Încununare a celor spuse până aici, voi prezenta un minunat caz de auz colorat. Poate că „auz“ nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și oase, atunci să vedem "bunătate"... Luca Arbure, cu bolovanul său la spinare, dă buzna pe cărare: Vine! Vine!... E cătrănit! Tună și fulgeră! șoptește el gâfâind, cu sufletul la gură. Boierii sar în picioare, de parcă i-a înțepat o albină: Ce s-a întâmplat?! Care-i pricina?! întreabă ei în surdină, alarmați. Domnul, însoțit de Stanciu și Vlaicu, fiecare cu bolovanul său -, s-au și ițit pe cărare. Stanciu și Vlaicu degrabă se despovărează. Ștefan, mânios, aleargă de colo-colo, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
icoane Roșca, cere să i se deschidă ușile grele, ferecate în fiare, de puteai trage în ele cu pușcile cele mari. Când intră în biserică, îl izbește un pătrunzător miros de ulei, de vopselărie, amestecat cu iz de ceară de albine arsă în câteva sfeșnice ce pâlpâiau încă. Se strecoară pe sub schelăria ce nu fusese dată jos. La iconostas, Ștefan se închină cu evlavie, sărută icoanele împărătești și cere să cerceteze zugrăveala. Umbrele înserării, îndulcite prin galbenul, albul și roșul vitraliilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Karamazov, s-ar fi descoperit un diamant: al doilea volum al Fraților Karamazov, rămas nescris, dar pe care romancierul îl avea deja - după cum o confirmă mai mulți contemporani - „în cap”. * Raiul e ca un fagure de miere pe care, asemenea albinelor strânse ciopor, se adună la un loc toți oamenii care de-a lungul vieții lor pământești și-au arătat unii altora o dragoste cât de mică. Vom fi orânduiți acolo tot pe „colective”, dar nu de muncă, ca în „raiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește BOARCA, dar locuitorii satelor vecine îi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde bine și focul cu lemn de salcâm dă multă căldură. Florile de salcâm alb-gălbui, par un roi de albine în freamăt ușor, frumoase, și au un miros plăcut, iar înseși albinele culeg de pe florile sale parfumate, materialul din care fac o foarte căutată miere. Oficial, satul în care m-am născut se numește BOARCA, dar locuitorii satelor vecine îi zic „CIUPERCARI” și satului și locuitorilor lui, pentru că locul produce multe ciuperci
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din fagure, și-mi spunea să nu înghit ceara, ci s-o dau jos după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
după ce sug mierea din fagure. Bătrânul avea multe buduroaie așezate în grădină sub niște pomi mari. Mi-a rămas în minte grădina aceasta cu pomăt, cu albine, cu viță de vie, cu moșul cel bun și blând, care lucra printre albine fără mască și fără să le afume. Acolo, soarele strălucitor trecea printre crengile și frunzele pomilor ca ceva edenic, asemenea unei icoane din Biblia Ilustrată. Vara, umblam desculț, cu capul gol, cu o cămășuță și cu izmănuțe până la genunchi. Odată
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să-mi schimbe radical gândurile și viața. Să fie aceasta presimțirea unor fapte reale, sau numai proecția în viitor a propriilor mele gânduri- o autosugestionare? Luni 21(22) august. Am mers de la Volovăț la Suceava. Am adus puțină miere de albine pentru Cristina și o scrisoare lungă pentru Marta. Când m-a văzut, copilașul a exclamat: „tata, tata”și a venit spre mine, dar după câțiva pași s-a oprit spunând cu frică, cu durere, „mama, mama”. Am luat copilul în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de ce să nu aibă și comuna Hlipiceni chiaburi? Legea de categorisire a fost aplicată fără descernământ ci mot-a-mot. E drept că au avut, unii din ei prăvălie în sat, dar n-o mai au; alții din cauză că se ocupau cu creșterea albinelor plăteau sau dădeau în parte suprafața de teren ce o dețineau, cazul fraților Anton și Radu Primus. Unii hlipicenari ce atunci au avut funcții au făcut abuzuri așa cum au procedat, vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de ce să nu aibă și comuna Hlipiceni chiaburi? Legea de categorisire a fost aplicată fără descernământ ci mot-a-mot. E drept că au avut, unii din ei prăvălie în sat, dar n-o mai au; alții din cauză că se ocupau cu creșterea albinelor plăteau sau dădeau în parte suprafața de teren ce o dețineau, cazul fraților Anton și Radu Primus. Unii hlipicenari ce atunci au avut funcții au făcut abuzuri așa cum au procedat, vicepreședintele sfatului popular tovarășul Gheorghe Stănescu, de loc din satul
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
birourile Consiliului Eparhial și ale Consistoriului Spiritual se află și Capela arhiepiscopală cu hramul Sfântul Ioan cel Nou din Suceava și Conventul sau Sinclitul călugăresc. Exista un Consiliu duhovnicesc și unul economic, o turnătorie de lumânări de ceară curată de albine, un muzeu arhidiecezan, o școală de pictură bisericească sub conducerea profesorului de desen de la școala cantorală, o biserică seminarială. Exista și capela mortuară arhiepiscopală cu hramul Sfinții Trei Ierarhi, care era menită pentru înmormântarea arhipăstorilor din Bucovina și care, cum
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
cei trei elevi și doctori ai lui Ernst Haeckel: Grigore Antipa, Nicolae Leon și C.N. Ionescu. Nu numai că au fost doctoranzii lui Ernst Haeckel, dar au fost unii dintre cei mai străluciți. Se păstrează și astăzi modelul creierului de la albină, realizat de C.N. Ionescu, pe baza cercetărilor efectuate pentru elaborarea tezei de doctorat. Grigore Antipa îmi era bine cunoscut, chiar și Nicolae Leon însă, despre C.N. Ionescu nu știam nimic deși, paradoxal, a fost conferențiar la facultatea noastră. Iată un
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a fost conferențiar la facultatea noastră. Iată un alt mod de acționa, caracteristic nouă, românilor. Lăsăm să se aștearnă praful uitării peste unele dintre marile noastre personalități. C.N. Ionescu, doctorandul lui Ernst Haeckel, cercetătorul care a elucidat structura creierului la albină (nu este vorba doar de albină, ci de structura creierului la insecte) a fost dat uitării multă vreme. Ieșirea în lume, perioada petrecută la Jena, în momente în care ieșirea din țară era doar un vis, a reprezentat pentru mine
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
Iată un alt mod de acționa, caracteristic nouă, românilor. Lăsăm să se aștearnă praful uitării peste unele dintre marile noastre personalități. C.N. Ionescu, doctorandul lui Ernst Haeckel, cercetătorul care a elucidat structura creierului la albină (nu este vorba doar de albină, ci de structura creierului la insecte) a fost dat uitării multă vreme. Ieșirea în lume, perioada petrecută la Jena, în momente în care ieșirea din țară era doar un vis, a reprezentat pentru mine un câștig moral enorm. Această ieșire
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
cea mai periculoasă», îi spunea don Calabria unui frate responsabil cu economia. «Trebuie să încurajăm binefăcătorii cu rugăciunea». Pentru aceasta, trimitea câteodată vreun frate religios să bată gălețile goale pe terasă, ca să atragă Providența! Careva, jos în oraș, comenta: «Roiesc albinele, de la don Calabria!». E o metodă veche folosită de apicultori, atunci când văd roiuri de albine gata să emigreze spre alți stupi. Dar, pentru don Calabria era un mesaj pe care îl trimitea persoanelor generoase, ca să vină în ajutorul său. Alteori
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
binefăcătorii cu rugăciunea». Pentru aceasta, trimitea câteodată vreun frate religios să bată gălețile goale pe terasă, ca să atragă Providența! Careva, jos în oraș, comenta: «Roiesc albinele, de la don Calabria!». E o metodă veche folosită de apicultori, atunci când văd roiuri de albine gata să emigreze spre alți stupi. Dar, pentru don Calabria era un mesaj pe care îl trimitea persoanelor generoase, ca să vină în ajutorul său. Alteori l-au văzut luând portofelul și bătându-l cu mâna. Spunea: «Eu bat aici. Binefăcătorii
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
-i o aplice pe frunte». Transferându-se la San Zeno in Monte, potrivit mărturiei doctorului Consolaro, a voit ca cineva să fi dormit mereu în camera alăturată: fratele Luigi Borgo, fratele Angelo Faccioli, fratele Attilio Rossi, fratele Antonio Consolaro, fratele Albino Bortolla, fratele Pietro Bisello, clericul Danilo Chiaffoni. Tânărul Attilio Rossi, devenit mai apoi preot și secretar particular al lui don Calabria, își amintea că, în primii săi ani de viață în colegiu, l-a văzut pe «don Calabria dormind în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții că își sorb cântările din unda izvoarelor de miere care curg în anume grădini și vâlcele ale Muzelor și ni le aduc nouă, întocmai ca albinele, plutind și ei la fel în zbor? Poetul e o făptură ușoară, înaripată și sacră, în stare să creeze ceva doar după ce-l pătrunde harul divin și își iese din sine, părăsit de judecată. Cât își păstrează judecata, nici un om
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]