7,971 matches
-
crispată, cu bărbia înfiptă în piept, Grigore Popa gemea. Degetele încîrligate rămăseseră înfipte în poalele halatului vătuit. Sculptorul dormea adânc. Somn tânăr, destins, cu mâinile și picioarele împrăștiate, alungând, nesuportând odihna unui al doilea în același pat. Panaitescu sforăia. Îi alunecase capul peste marginea fotoliului. Mărul lui Adam se zbătea viu, ca un animal mic prins în cursă. Vâlcu se apropie pășind fără zgomot. Îi prinse delicat ceafa căutând altă poziție. Panaitescu tresări căscând un ochi congestionat, încleiat de somn, apoi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pariu că e și Panaitescu pe listă. Fruntea bătrânului se întunecă. ― Tinere, ești un dobitoc! ― Hm, nu atât cât îți închipui. Simțea nevoia să vorbească, să se audă, să-și astâmpere spaima care i se strecurase în vine. Ochii îi alunecară: Poate că nici domnișoara Scurtu nu e atât de străină pe cât pare. Draga noastră Valerica e amatoare de senzații. Pândește oamenii în baie. În special bărbații... ― Ticălosule! ― ... se uită pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi pariat pe orice că femeia supraveghează holul. Privirea îi alunecă spre camera sculptorului. Clanța se mișca abia simțit. Un ochi negru cercetă încăperea, apoi dispăru. Cristescu râse încetișor. CAPITOLUL V TATONĂRI ― Poate că doriți să luați masa, spuse maiorul privindu-și ceasul. Nu vreau să vă deranjez. Valerica Scurtu își
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o zi. Ochii maiorului alunecau fără să se oprească. Forfota mulțimii îi făcea bine. Locotenentul se grăbea la masă. Gura i se umplu de salivă. Văzu mormanul de colțunași cu unt și smântână care așteptau în cuptor, la cald ― nevastă-sa îi comunica meniul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
așa. Vorbea fără să-și dezlipească ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că alunecă. ― În sicriul lui Panaitescu, sub frunzele de brad... ― Îngropăm doi o dată, șopti înspăimîntat Matei. Melania Lupu zâmbea șters. CAPITOLUL VII O ÎNMORMÎNTARE NEOBIȘNUITĂ Dădeau târcoale sicriului încercînd să sesizeze vreo greșeală. Pieptul lui Panaitescu părea prea bombat, dar mormanul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Domnii de la Miliție, constată liniștită Melania Lupu, încearcă să ne dezbine, au simțit că jucăm toți pe aceeași carte și ne ațâța unul împotriva celuilalt. Accentuă: Știu că sîntem complici. Grigore Popa îi măsură pe rând. Un zâmbet rău îi alunecă pe buze. Întrebă încet: ― Dar sîntem? CAPITOLUL XI UN AMĂNUNT FĂRĂ IMPORTANȚĂ Continua să ningă. Maiorul inhală adânc aerul rece. ― Nu vrei să facem câțiva pași pe jos? Îmi place grozav prima zăpadă. Azimioară zâmbi de circumstanță. Era aproape miezul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimic. Sculptorul îl privi tulburat: " Într-adevăr ciudat! Eu simt pe cineva... O prezență constantă. El îl aude... Înnebunim!" ― M-am întrebat totdeauna, vorbi răgușit bătrânul, mă întreb și astăzi. Cine... Cine poate fi? Melania Lupu, lăsând mâinile să-i alunece pe lângă obraji, spuse încet: ― Pentru numele lui Dumnezeu, vă rog... ― N-am vorbit nimănui despre unchiul Alecu. Grigore Popa deschise palmele clătinând din cap. Cui să-i vorbesc? Sânt dintre ăia care rămân totdeauna singuri, indiferent unde s-ar afla
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MAI SIMPLU CHIAR DECÎT SE AȘTEPTASE ÎN NĂDEJDIILE LUI CELE MAI IRAȚIONALE. NIMENI NU-L OPRI, NIMENI NU SCOASE MĂCAR UN PISTOL. AJUNGÎND LA PANOU, ÎȘI ÎNDREPTĂ DEGETELE, POTRIVINDU-LE EXACT ÎN LOCURILE SPECIALE DIN PANOU, LE RĂSUCI ȘI INELUL ALUNECĂ DIN LĂCAȘUL SĂU ASCUNS PE DEGETUL LUI ARĂTĂTOR. CU O SINGURĂ MIȘCARE CONTINUĂ, SINCRONIZATĂ, ÎI DIRIJA FOCUL VERDE PAL ASUPRA MECANISMULUI VIBRATOR \ ȘI PĂȘI PE TRANSPORTOR. Nu mai pierdu vreme să cerceteze încăperea în care se trezi, căci îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
SE ACCELERAU APROAPE DIRECT PROPORȚIONAL CU DIFERENȚA DE MĂRIME. ÎN ACEASTĂ LUME A VIEȚII ACCELERATE, MOARTEA VENEA FOARTE REPEDE, ȘI ÎN TIMP CE CADAVRUL SE RĂCEA PÎNĂ LA O ANUMITĂ TEMPERATURĂ, ENERGIA DE AMPLIFICARE ERA TĂIATĂ, PARDOSEALA SE ÎNCLINA ȘI TRUPUL ALB ALUNECA PE O BANDĂ TRANSPORTOARE CĂTRE MAȘINA DE COLECTAT DATE, DE UNDE ERA ARUNCAT ÎNTR-O BAIE DE RAZE CARE-L DEZINTEGRA. APOI PROCESUL SE REPETA. SE REPETA, SE REPETA, SE REPETA LA INFINIT. SE REPETA DE UN MILENIU; IAR SCOPUL LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bolnavilor de cleptomanie. AceștiAșatunci când sunt prinși și pedepșiți destul de aspru, comit din nou aceeași infracțiune. Unii dintre aceștia se desculpă spunând că acel portofel luat putea fi pierdut deoarece putea cădea din buzunar, că era destul de plin și putea aluneca ușor, având circumstanțe atenuante , astfel cleptomania e o boală aplicabilă indiferent de poșibilitățile materiale a persoanei. Astfel o tânără pe nume Jana, sora unui securist din Galați a fost reclamată și prinsă asupra faptului de nenumărate ori. La inșistențele fratelui
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acele femei prin a căror invenție ficțională Pratt își reconfimă apartenența la realismul magic.Ghula , misteriosul ghid din țara Dankali, ascunde un secret pe care nu va întârzia să îl împărtășească lui Koinski. Mai mult decât un simplu pelerin ce alunecă pe oglinda de nisip a Africii, ea este temuta căpetenie a confreriei de amazoane ce venerează pe Șeitan. „Castratoarele” lui Ghula ipostaziază această latură lunară, demonică și onirică a femini tății africane. Odată cu Pratt, amazoanele din Cornul Africii rafinează cultul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se topeau în noapte. Până la urmă, tot încercînd în zadar să găsesc pe cineva care să mă ajute, m-am pomenit afară din oraș. Mergeam din ce în ce mai greu, abia respirând și-mi simțeam inima gata să pleznească. Probabil, din pricina asta am alunecat și m-am rostogolit într-o râpă. Când m-am oprit în sfârșit și m-am ridicat dintre bălăriile între care căzusem, am descoperit că mă aflam între ruinele unei vechi arene. De jur împrejur, la o distanță nu prea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și genunchii până ce, cu un suspin de ușurare, am reușit să-l escaladez. Grăbindu-mă să cobor, fericit de isprava mea și nerăbdător să mă arunc în primul val ca să mă spăl de sânge și să simt mirosul mării, am alunecat, am căzut din nou și m-am trezit. M-am trezit în patul meu, în camera mea, la azilul de bătrâni despre care vreau să vorbesc. Lăsasem fereastra deschisă când mă culcasem și de-afară, de pe țărm, vuietul mării se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormânt era motivul pentru care mă adusese acolo, în cimitir. Dar s-a liniștit și a surâs ironic probabil când a văzut că silabiseam numele de sub medalionul de porțelan. Știa că pășisem pe cărarea lui. Nu mai puteam evita să alunec. Nu-mi venea să cred. M-am uitat încă o dată la fotografie, apoi la literele săpate în piatră, fără să pricep nimic. Era numele meu. De fapt, inițiala prenumelui meu, Daniel, și numele întreg, Petric, dar în clipa aceea nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrîndu-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginației. În închipuire puteam să-mi ofer tot ce-mi doream, fără nici o restricție, și destul de des alunecam pe nesimțite în vis unde, printr-o curioasă complicitate a subconștientului, continuam să văd aceleași lucruri ca în reveriile cu ochii deschiși, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Mă visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zăpadă, dar iarna se apropia de sfârșit. Un vânt rece și umed mătura peroanele, încolțindu-i pe cei câțiva călători rebegiți de frig și de nesomn. Pe lângă noi a trecut un tren fără să ne avertizeze. Neatentă, o femeie a alunecat și trenul i-a smuls o parte din brațul drept. Nu pot să uit cum își privea femeia aceea, mută de disperare și de groază, bucata de braț care rămăsese între șine. Era uluită înainte de a începe să urle. După
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-se să-i taie nasturii pantalonilor ca să-l învețe minte, ceea ce l-a speriat, firește, pe domnul distins și l-a silit să se lipsească de serviciile marinarului și chiar să se apere. Din pricina unei pete de ulei, Nelson a alunecat, a căzut pe briceagul deschis și de-atunci a trebuit să poarte o banderolă neagră, pe care n-o mai spălaseră decât ploile. Dar cel mai ciudat era Victor, un bătrân slab, chiar costeliv, care se ținea de ceilalți fără
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vinul care mai era în sticlă ca să putem pleca mai repede de-acolo, să scăpăm de șoareci. "Să ieșim prin spate", a bombănit Dinu, clătinîndu-se. Ne-am pomenit, beți amândoi, pe marginea mlaștinei. Dinu a început să țopăie, gata să alunece în ea. Mie îmi era rău și stăteam puțin mai departe. Poate altfel m-aș fi dus și eu să dansez în noroi, să facem amândoi pe cerbii. "Daniel, ia-mă la țintă", mi-a strigat Dinu și m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a înjurat. Atunci am ridicat capul. N-avea decât să se bălăcească în noroi, dar de ce mă înjura? M-am îndreptat mânios spre el; el s-a dat înapoi și, brusc, râsul s-a transformat în urlet, deoarece Dinu a alunecat de pe pragul de pământ unde se afla și s-a scufundat în noroi până în gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai mult decât de obicei încît de abia îl auzeam, Domnul Andrei mi-a dat să înțeleg că precauțiile respective nu erau lipsite de orice temei și nu era cazul să râd de ele. Un bătrân, mi-a șoptit el, alunecase într-o iarnă pe pojghița de gheață de la țărm și scăpase într-o copcă, alegîndu-se cu o pneumonie. Se spusese că fusese un accident, iar portarul găsise prilejul să-și dea importanță; iarna nimeni dintre bătrâni n-avea voie să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de nisip și ar răbda de sete. Să stai într-un fotoliu de răchită, bând limonadă și uitîndu-te în oglinzi, ce ăsta-i deșert? Mulțumesc de asemenea deșert", mormăise Mopsul atunci.) Dar într-o zi i s-a înfundat. A alunecat pe gheață, a scăpat în apă, a făcut pneumonie și s-a curățat în câteva zile. "Poate totuși a fost un accident", am zis. Domnul Andrei m-a privit cu îngăduință. "Accident? Hm". Și n-a mai vrut să discute
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmăream de la fereastra azilului jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încîntător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsîndu-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot tulbura pe cineva până la extaz și când spun asta mă gândesc la o dimineață anume. Pătura alunecase de pe mine, simțeam răcoarea dimineții la picioare, îmi era chiar frig, ceea ce era anormal în pragul verii, dar stăteam mai departe cu ochii ațintiți în tavan, fără să am puterea să fac ceva. Nu mă hotăram nici să mă scol
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu fi prost, să vezi ce n-ai văzut niciodată, un animal nobil și frumos transformat într-o jalnică grămadă de carne înfricoșată". Dar Vecu e îndărătnic. Nu vrea cu nici un chip. Încearcă chiar să se smulgă din mâna ta. Alunecă și cade, murdărindu-se de mâlul de pe marginea bălții. Râzi din nou, dar, deodată, te oprești din râs uluit: dinaintea ta, acum, nu mai e bătrânul șters, prăpădit; de jos, s-a ridicat un om aproape necunoscut, cu părul atârnând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]