9,188 matches
-
mi-a pricinuit, nu aceea că nu am devenit soția d-tale, dar că v-am pierdut sufletește, vă sunt de oarecare preț, păstrați-le. În viața asta de zbucium și amar adeseori amintirea unei afecții cât de mici ne alungă cel puțin gândurile triste și dureroase; citindu-le, eu cred că v-ar putea aduce chiar o bucurie retrospectivă, dacă această expresie nu e prea hazardată, căci în ele nu e vorba // de-o simplă afecție, în ele sunt cuprinse
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
publicarea unui manifest în care cei asupriți urmau a fi demascați ca asupritori ai oamenilor de treabă. Într-o zi, pe când mâncam langustă pe terasa unui restaurant, un cerșetor nu-mi dădea pace. L-am chemat pe patron să-l alunge și am aprobat în chipul cel mai zgomotos discursul acelui împărțitor de dreptate. "N-ai ce căuta aici, îi spunea el. Pune-te și dumneata în locul acestor domni și doamne!". Îmi arătam, de asemenea, în fața cui voia să mă asculte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
la orice mănăstire, dar „Să fie călugării din sfânta mănăstire Sfântul Sava tari și puternici să țină și să apere viile și grădinile de către el; și dacă ar voi el să-i turbure, ei să aibă a-l pedepsi și alunga de acolo... Domnul a poruncit. Dumitrașco Ștefan mare vornic a învățat. Toader a scris.” Abia reușesc să-mi trag sufletul, că bătrânul mă cheamă iar la treabă: „ Fă bine, fiule, și citește ce spune pașnicul Miron Barnovschi voievod „om dumnezeescu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
scris.” Abia reușesc să-mi trag sufletul, că bătrânul mă cheamă iar la treabă: „ Fă bine, fiule, și citește ce spune pașnicul Miron Barnovschi voievod „om dumnezeescu și mare rugător spre Dumnedzău” - cum spune Miron Costin - privitor la călugării români alungați de Radu Mihnea voievod de la mănăstirea Aron Vodă.” De ce au fost scoși călugării români de la mănăstirea Aron Vodă? „Pentru a fi așezați în locul lor călugării greci de la Sozopole, unde era închinată mănăstirea Aron Vodă. Dar mai bine citește.” Curiozitatea îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cârmaciului ce se pretinde genial în ,,Nevoia de Agora”, când înțelepții și cărturarii sunt puși în lanțuri și uciși, iar poporul este înfometat. Lingușitori și lichele salută ambițiile paiaței, dar nevoia de Agora scoate mulțimea pe străzi cerând să fie alungată paiața cocoțată în spinarea unui neam întreg. Îndeamnă vântul - aici e ,,Vântul istoriei” - să-și sloboadă tăria și să arunce în țărână pocitania această scârnavă și beteagă la minte. În ,,Poem fără titlu” afirmă răspicat că nu avem destule lacrimi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase. Am coborât într-o gară având deasupra stelele. Printre felinare roșii se alungau, elastic, umbre. Mă însoțea pe întuneric scârțâitul prundului. De pe o arătură înghețată venea mireasmă rece. Primăvara izbucnise pretutindeni cu un susur care părea o vrajă domolită. De peste tot simțeam un suav, ațâțător parfum de femeie. La pod m-am așezat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lună înainte, tata mă trimisese să dorm noaptea într-o mică livadă "de pe Seaca", unde plantase meri. Porcii mistreți aveau obiceiul să coboare din pădure, prin august, și să râme în căutarea unor rădăcini dulci. Misiunea mea era să-i alung, dacă veneau. Aprinsesem un foc și, culcat în iarbă, stătusem la pândă, copleșit de mirosurile nocturne ale pădurii, fără să închid ochii. Nu avusesem curajul să-l contrazic pe tata, refuzând o treabă care nu reprezenta nimic neobișnuit în Lisa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-l lovesc, dar mi-am pierdut cumpătul când mi-a zis din nou "fiu de cățea ". Atunci am văzut negru în fața ochilor. Am tăbărât cu pumnii pe el și l-am umplut de sânge. A doua zi, am fost alungat din mănăstire... În final, doctorul Luca a recunoscut că nu s-a putut atașa de nici un loc... "Cu excepția unuia", a adăugat el, enigmatic. ― De aceea am venit aici în Asybaris, de unde nu se mai poate pleca nicăieri. Aici sunt forțat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
neschimbat, de secole. Tatăl meu și "unchiul George" trecuseră prin aceleași experiențe, poate chiar mai primitive, deoarece eu n-am văzut, ca ei, pe Calea Secii scroafe sălbatice cu pui, de care să ne temem. Am învățat doar cum să alungăm șerpii cu pietre, când mâncam mure oloage, unde să căutăm bureți de pajiște ori "ciuciulei", după ploaie, și ce "fîntînițe" aveau apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
băteam capul cu alte griji. La început, mi-a trecut prin minte ideea neroadă de a-mi tăia un deget, pentru a fi dus, în Făgăraș, la spital. Până să se vindece rana, examenul de la "Spiru Haret" trecea. Dar am alungat repede acest gând. Eram plin de semne, la amândouă mâinile, de la "sculptarea bețelor de alun, însă acelea nu-mi ceruseră curaj. Trebuia să caut altă soluție. În disperare de cauză, m-am hotărât să fug de-acasă în dimineața când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
auzea, într-adevăr, de-afară, un schelălăit de câine. Era gata să mă muște, se plânse bătrânul. Cred că are și o boală urâtă de piele. ― S-a strecurat azi-dimineață în curte, îl lămuri Julius. A încercat grădinarul să-l alunge, pe urmă i s-a făcut milă, căci e șchiop și jigărit. Dar nu despre câine vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați că nu mai e praf? Și, totuși, vântul n-a încetat. ― N-am nici o explicație, ridică din
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
înclin... Aprilie. Peste tot doar păsărele Venind de pe drumuri grele. Toți salută mândrul crai, Numele lui este Mai. Este foarte cald afară, Deci înseamnă că e vară. Coroniță cu mândrie Poartă pe cap Iunie. De ce-i spune lui cuptor, Fiindcă alungă orice nor? Forfotă, puzderie, Va salută Iulie! Totu-i viu, tot e culoare Și e cald și este soare. Voie bună, armonie, August... când e, voioșie. O ușoară briză ne mai răcorește, Iar natura toată prin roade zâmbește. Cu drag
Lunile anului by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83643_a_84968]
-
avea să se ocupe de asta cînd va sosi momentul. Erau Înconjurați de prietenii domnului și aveau parte de o primire excelentă peste tot. Ea se simțea puțin mai liniștită. Cu atîtea treburi și atîtea călătorii cu avionul reușise să alunge gîndurile triste. Dimineața asta fuseseră invitați să facă o plimbare cu iahtul (Susan folosea cuvîntul englezesc yacht). Pe mare se vor putea odihni foarte bine. Marea fusese Întotdeauna odihnitoare pentru ea. Erau bucuroși că Julius se simțea din ce În ce mai bine. Medicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
avionului, Își scoase chipiul, se Întoarce stăpîna și Începu să fredoneze valsuri creole, ca Întotdeauna cînd se Întrista din pricina unor lucruri care n-ar fi trebuit să-l Întristeze. „Domnul Juan Lucas!“, strigă, văzîndu-l că apare În capul scării. Julius alungă senzația de vomă, amînÎnd-o pentru altădată și Începu să le facă semne cu mîna țopăind de bucurie. Într-adevăr, iată-l pe Juan Lucas, Îmbrăcat cum se cuvenea În Împrejurarea aceea (probabil că În ziua cînd se va produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-ar prăpădi de rîs, ar spune că sînt un om pierdut, irecuperabil, tată de familie model și m-ar lua peste picior, ia să vedem, tăticule, povestește-ne cum le pui supozitoare copiilor.“ Scutură din cap ca pentru a alunga din minte asemenea nerozii. Susan simțea că i se rupe inima de milă văzîndu-l acolo atît de devreme, dar nu se putea abține totodată să nu rîdă de el pe ascuns. „Ai merita să rup o crosă pe fundul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby plîngea cu lacrimi de crocodil, Îi plecase idolul. În schimb, Julius se vedea că e mai curînd Îngîndurat decît trist, stătea Încruntat și cu mîinile lipite de corp, tremurînd ca varga: pleca drăguțul de frate; din vina lui au alungat-o pe Vilma, care m-a adus la aeroport cînd a plecat Cinthia... III În zona aceea nu se construise prea mult și noul colegiu se Înălța ca un uriaș Înconjurat de terenuri virane. Cel mai devreme ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
al curții, Îngîndurat și Încruntîndu-și sprîncenele, pe urmă se duse la spălător, pe urmă o luă spre capelă, apoi din nou la spălător, Încercînd mereu să fie cît mai departe de scena aceea veselă pe care Încerca să și-o alunge din minte, Încercînd mereu să găsească un loc unde să scape de durerea aceea care creștea din ce În ce mai mult, prefăcîndu-se În remușcare. Noul colegiu avea o galerie cu arcade de jur Împrejurul unei grădini Încîntătoare, iar În mijlocul grădinii aveau să pună o statuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șopronul: oamenii stăteau acolo claie peste grămadă, cărau apă de la un șantier din apropiere. Toate bordeiele alea, dintre care cele mai bune erau de chirpici, altele erau din păpuriș, bucăți de placaj, de calamină, de carton presat... CÎnd au fost alungați din curtea aceea, s-au aciuiat În niște grajduri și acolo unde mai Înainte fuseseră ținuți caii, trăiau acum acești oameni sărmani, printre roiuri de muște. — Susan, de ce nu-i povestești cum a vîndut Zoilon salteaua pe care i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar În sfîrșit, pentru că era ziua domnișorului... În schimb, Julius se urcase foarte bucuros În Mercedes, Îl entuziasma perspectiva de a rămîne mai mult timp cu Arminda, poate că stînd de vorbă cu ea și cu Carlos va reuși să alunge puțin din minte scena cadoului; În orice caz plimbarea Îl va ajuta să-și omoare timpul pe care ar fi trebuit să-l petreacă singur În apartament, așteptînd ca Susan și Juan Lucas să se Întoarcă de la cocteil ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge acea deprimare Îngrozitoare: erau cîțiva bărbați cu haine albe, perfecte, care roiau ca muștele În jurul unor bărbați cu haine Închise de seară și cravate argintii pe fondul perfect de culoare albă sau sidefie a cămășilor de mătase; ăștia nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înăbușe cu palma și le spuse că mai aștepta fiindcă erau Încă prea calde; ei erau fericiți, acum erau gata clătitele pentru domnișorul, focul Începea să se stingă, el făcu o strîmbătură, scutură din cap de parcă ar fi vrut să alunge o muscă și simți că-l prindea din nou somnul, cu căldura asta, dar trebuia mai Întîi să mănînce clătitele... Șeful de sală și chelnerul Încremeniră lîngă masă și așteptară ca niște santinele. Ei se mișcară, dădură să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși. Știu, știu. Uite, Julius: Beethoven a avut trei copii și toți trei au fost niște nulități absolute ca pianiști. CÎntau atît de prost, Încît tatăl lor a trebuii să-i alunge dîndu-le un picior În fund și n-a mai vrut să-i recunoască. Vezi, uite asta e o chestiune de filiație... Adu-mi te rog aminte, Susan, că trebuie să chem pe unul din avocați. Ce face mototolul ăsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi părea rău gîndindu-se la măicuța care-i dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dăduse lecții de pian, Își aminti de parfumul claviaturii mămico... — Filiația geniilor! exclamă Juan Lucas și era gata să născocească iarăși ceva, era Într-o dispoziție excelentă. Și tătucul Beethoven i-a alungat pe toți trei de acasă. I-a alungat pentru totdeauna. Acum cred că știi ce te așteaptă dacă nu reușești să faci nici o ispravă ca pianist. — Beethoven, Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-l vedea intrînd sub duș. „Cu cît e mai rece, cu atît e mai sănătos!“, striga, umflîndu-și pieptul mai-mai să crape șorțul pe ea și părînd gata să strige din nou, fără mînie, ce-i drept, fiindcă Țanțoșa, cînd țipa, alunga mînia, făcînd loc calmului ei de ființă care are Întotdeauna dreptate. Juan Lucas le propuse să meargă la golf cu toții În dimineața aceea, dar Julius dispăru chiar În clipa cînd trebuiau să plece. Din fericire nu l-au căutat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]