5,391 matches
-
Sunt oamenii pe care nu-i interesează nimic, pe care nu-i entuziasmează nimic. Ei și-au pierdut pasiunea, interesul, curiozitatea. Nu-i mai surprinde nimic. Totul li se pare lipsit de sens, caraghios, inutil, stupid. Drept urmare, râncezesc. Fac adesea aluzii ironice, chiar sarcastice. Se menajează, lăsându-i întotdeauna pe alții să facă mai mult decât ei. Fac, în multe situații, remarci severe și demoralizante. Ei nu se entuziasmează niciodată, nu participă niciodată din plin, nu se angajează total. d. Dezordonații
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
jenă, de revoltă sau de umilință, care ne face să intrăm în defensivă. În același timp, este recomandabil: • să arătăm o curiozitate amuzantă; • să fim asertivi, să punem întrebări directe, centrate pe detalii; • să încercăm să ne dăm seama dacă aluziile acestora sunt tachinări prietenoase, inofensive sau remarce răutăcioase, menite să ne pună într-o lumină proastă; • să pregătim o relație firescă pe viitor, făcându-i să înțeleagă faptul că preferăm o relație directă și o comunicare deschisă, onestă. Atoateștiutorul (Rigidul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
populiști, socialiști, unioniști, porniți la muncă cinstită. Trânteală, bușeală, repezeală, oblojeală, primită, gratuită, sărăcită de opoziția unită." După un asemenea declamatoriu, cu iz de bâlci, ca la iarmarocul de la Banca unde se difuza „Curierul de la Banca", Ardeiul, după ce urzica cu aluziile și în nordul Moldovei, în Bucovina, pe la „fostul ministru averescan Dori Popovici" și pe la „redacția ziarului dlui Ion Nistor pe atunci opozant liberal" cobora în rândul alegătorilor de la Bârlad, cărora îi era destinat, și-i îndruma: „Votați lista frontului unic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ordine. Revelator de intensitate: "importanță capitală". (13) Aceleași valori, disciplină și ordine, reies din exemplele date. (14a) Acestora li se adaugă discreția (,,nețipătoare"). (14b) Valori enunțate: optimism. (14c) Modestie materială. (14d) Valoarea de gentleman este o valoare-mamă. Ea nu face aluzie la o caracteristică anume, ci înglobează un întreg ansamblu. A fi un gentleman presupune valori specifice, ca "a se ține de cuvânt", "a fi politicos", "a respecta femeile", "a fi în afara oricărei bănuieli" etc. (14e) Revelatorul "să nu se însoare
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
de G. de Clérambault după cum se poate vedea în continuare: a) automatism senzitiv: algii, dureri cenestezice etc.; b) automatism emoțional și afectiv: teamă, tristețe, mânie, antipatie, perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Caragiale cam obosite, îl sfătuiește pe autorul lor să le retragă, în concediu de odihnă. Lovinescu (Pași pe nisip, 1908) vede destinul acelorași comedii ca pe cel al operelor literare ale antichității, inteligibile numai cu ajutorul unei critici masive, pentru explicarea aluziilor la instituții și obiceiuri desăvârșit criticate. De altă părere este critica naționalistă (D.A. Sturdza, N. Davidescu), care îl acuză pe autor că defăimează tot ce este românesc, numindu-l ultimul ocupant fanariot. Dincolo de toate aceste păreri, viziunea satirică asupra burgheziei
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
proprii în opera comică a lui Caragiale. În: Ibrăileanu, G., Pagini alese. II, București, ESPLA, 1957), numele este parte integrantă a personajului, completându-l sau exprimându-l. Cațavencu sugerează ceva din agresivitatea politicianului de duzină; numele Farfuridi și Brânzovenescu, datorită aluziilor culinare, indică slabe facultăți intelectuale ale posesorilor. Sufixele familiale atât de sugestive ale lui Trahanache și Dandanache pun în evidență atributele decrepite ale eroilor. Comicul de apariție este de asemenea folosit în această piesă. Ne oprim mai întâi asupra cuplului
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
dacă ai fi inclus documentele originale într-o anexă”. Din punctul de vedere al supervizorului care face această declarație, el și-a găsit timp pentru a întări comportamentul prin “întocmirea raportului final al proiectului” și a adăugat și o mică aluzie: „Data viitoare include documentele originale într-o anexă”. Deși bine intenționată, această declarație va fi, probabil, mai degrabă critică decât stimulatoare. John Domenick a afirmat: E păcat să risipești bunele intenții. Când supervizorul a adăugat cuvântul dar, a eliminat declarația
[Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
romanticului (Poezii, 1837). Nestatornicia vieții omenești devine motivul liricii sale (Memoria celor trecute, Toamna, Vremea, Greierele, Clopotul, Mormîntul). Utilizarea stângace a mijloacelor de transpunere a sentimentului, absența fiorului și a transfigurării mențin meditația în exterioritate și cadrul în decorativ. Frecventele aluzii mitologice atestă preromantismul poetului. Înrâurit direct de Joseph Thomson pare a fi M. în evocarea anotimpurilor. Dar aici el reușește, când nu diluează lirismul prin descrieri dilatate, să redea prospețimea și puritatea agrestă. Meditații precum Adevărul, Prieteșugul îl vestesc pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
24 GÂNDITORUL SINGURATIC în toamna anului 1903. Amănunt nu lipsit de semnificație, Weininger și-a luat viața în casa lui Beethoven din Viena, omul în care el vedea întruchiparea geniului. În cartea sa, al cărei subtitlu Datoria geniului este o aluzie la Weininger, Ray Monk, biograful lui Wittgenstein, se exprimă categoric în ceea ce privește pecetea pe care a lăsat-o asupra acestuia strigătul disperat al lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a esențialismului care străbate îndeosebi prima jumătate a textului Cercetărilor vizează și Tractatus-ul, în măsura în care se acceptă că scrierea postulează o realitate subiacentă, situată dincolo de fenomene. Pears însuși nu este însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de nici un gen“26. Și Paul Engelmann, cel care a fost interlocutorul favorit al lui Wittgenstein în faza finală a elaborării Tractatus-ului, a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbajul Tractatus-ului, care folosea cuvinte într-un sens neobișnuit, de exemplu «obiecte» și «imagini», sau introducea noi expresii, ca «propoziție elementară» și « stare de lucruri atomară», limbajul lecțiilor sale nu prezenta enigme. El folosea limbajul gândirii comune. Nu exista nici o aluzie mistică, nici o referire la ceea ce nu poate fi spus. Ceea ce nedumerea era folosirea de exemple pitorești care în ele însele erau ușor de înțeles, dar la care miza (the point) urmărită putea scăpa. Era ca și cum ai asculta o parabolă fără
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
evocări ale vieții de lagăr (O nouă zi, Sunt numărul 890, Hai, temnicer), altele - reflecții asupra trecerii implacabile a timpului (Labuntur anni, Contabilitate, Nautae, Oriunde mă caut) sau erotice (Necunoscuta, Chemare, Sù, Departe). Adesea alegoria și parabola sunt transparente, iar aluziile de natură livrescă. Valențele autentice ale scrisului literar al lui Ț. vor ieși însă la iveală când dă tiparului mai multe cărți cu caracter memorialistic. În Amintiri și evocări (1994) creionează atmosfera cercului „Gavriliada”, frecventat de studențimea boemă din jurul poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
în această clipă a publicării celei de-a doua ediții. Citind cartea și parafrazându-l pe Xun Zi -, înțelegi că istoria nu este (doar) "o minusculă fetiță, a cărei vestimentație este aleasă de adulți pe măsura bunului lor plac exclusiv" aluzie la pericolele falsificării istoriei, de care nu a scăpat (nici) România postcomunistă. Dar cartea dedică gânduri și marii semnificații a momentului reunificării Germaniei. Pentru că reunificarea clipă de cutremurată glorie a unui mare popor european face, și ea, parte din cronologia
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
că e adevărat că ne sculam la 3 dimineața și puneam sacoșele la rând, înscriindu-ne pe liste, strigate din jumătate în jumătate de oră, ca să cumpărăm doi litri de lapte. E, de asemenea, inutil a mai aminti că o aluzie făcută publică (adică scăpată în conversație la serviciu) la adresa dictatorului sau a sistemului putea să te ducă la închisoare sau chiar la cimitir, în timp ce azi, la televizor, parcă asiști la o continuă și patologică, isterică spurcare între chivuțe, sub acoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care am reușit să o dobândim după două decenii de zbucium politic și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu a cărui provincie privilegiată ne revendicăm a fi e mai simpatică și mai profitabilă decât aluziile la presupuse virilități "gothice", căci am putea spune că încă mai tânjim după drumurile, termele, administrația și rafinamentul vremurilor romane. Să-i adresăm deci o rugă ("votum") lui Zeus de la care am ajuns a spera că va face minuni în locul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Încuviințat, flegmatic. Continua să-l privească atent de la zece-doisprezece pași. Era corpolent, de statură mijlocie. Avea părul lung, de culoarea paiului. Purta ochelari. - Dumneata ești fotograful? Senzația de stinghereală i s-a accentuat. Individul spusese „fotograf”, nu „pictor”. Vorba făcea aluzie la o viață anterioară, și asta nu-i plăcea lui Faulques. Cu atât mai puțin venind din gura unui străin. Viața aceea n-avea nici În clin, nici În mânecă, nici cu locul, nici cu momentul. Cel puțin, oficial. - Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul, satisfăcut. - Asta-i. Un poet englez a vorbit despre o simetrie teribilă, referindu-se la dungile tigrului. - Haida-de! Un poet, spui? - Da. Orice simetrie presupune cruzime, a vrut să zică. Markovic s-a Încruntat. - Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obolul pentru Caron, spusese, cu răsuflarea Întretăiată de lăcomia cu care trăia clipa. Apoi Își atinsese lobii urechilor, sub plete, unde Îi licăreau niște cercei micuți din aur, În formă de biluțe - aproape niciodată nu purta bijuterii; obișnuia să facă aluzii la doamnele venețiene care, ca să Încalce legile Împotriva luxului ostentativ, se plimbau urmate de slujnicele care Își arătau giuvaierurile. Mie Îmi va ajunge asta, adăugase. Apoi, după ce se ridicase În capul oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mentalităților. Materia este însuflețită de umor, de surprizele și contrastele savant construite, sub aparența unui stil neutru. Venit în Moldova din Fanar, neamul Strileștilor are origini îndepărtate, în Spania secolului al XIII-lea (un Miguel de Las Estrellas), autorul făcând aluzie la originea meridională a familiei sale. În pofida avidității, Mihalache Strilea câștigă simpatia prin - paradoxal - nobilele lui însușiri de caracter, prin bravură și inteligență, prin finețea spiritului. R. mărturisește că și-a construit personajele conjugând mai multe modele reale; de aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289377_a_290706]
-
erau expoziții ale artei, expuse pe viu sub cerul liber. CÎntecele de veselie, de dor și de ducă,ale Înfrățirii omului cu munca, cu anotimpul, cu lunca Înverzită, cu pădurea ce veșnic Întinerește și ascunde tainele Îndrăgostiților sau cîntecele cu aluzii ironice și de haz la diverse persoane, erau executate În ritm săltăreț sau În ritmul liniștit al horelor. Ele exprimau un complex de gînduri și sentimente și un vast material folcloric intrat În tradiție. Astăzi costumul popular aproape a dispărut
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
grasă, galbenă, fleșcăită și gravidă, iar nu suplă, virginală și argintie. La fel și deosebirea dintre aprilie și august, dintre starea mea fizică de acum și starea mea fizică viitoare. Acum luna a suferit o metamorfoză rapidă (Înlesnită) de vagile aluzii imprecise din primul rând, devenind o lalea, șofran sau un bulb de ochiul-boului; luna e „bulboasă”, un adjectiv care semnifică grăsimea, dar care sugerează „bulbul”, pentru că imaginea vizuală e un lucru complex. Deprinsă cu jocurile primejdioase, ale autoanalizei, Sylvia Plath
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construirea unor biografii paralele sunt locuri comune În discursul confesiv al poetei. Disperarea ei ia, de multe ori, forma unui raport pe jumătate livresc. Suferința, suferința adevărată devine credibilă doar În clipa În care Îi descoperă echivalentul cultural, citatul sau aluzia livrescă. Aceasta e, fără Îndoială, forma de rezistență psihică la agresivitatea realului. Poeta Își recunoaște Înfrângerea abia În clipa În care găsește discursul literar care să descrie perfect, „poetic”, ceea ce ei i se pare că simte atât de prozaic. Refuzul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cunoașterea de sine se Împotmolește În echivocul Întreprinderii 30. Mobilul analizei eului nu e niciodată clar. El ezită (fără să-și dea seama) Între justificare și acuzație, Între eliberare și Înlănțuirea În compromis, Între recuperarea prin cuvânt și risipa prin aluzii ori imagini nebuloase. Cei mai mulți autori de jurnale se rezumă la a spune că jurnalul este o Întreprindere strict particulară: pentru mine Însumi. În loc să vadă implicațiile genului, ei conservă doar egocentrismul interdicției. Alunecând din zona cărții, a muncii la suprafață, În
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
din colonie germană, colonie belgiană. Aceste evenimente sînt văzute ca o ceartă cu consecințe fatale între un bărbat și socrul său, plecați la o vînătoare de elefanți. Modificarea, spune Albert, are loc datorită "nevoii de înfrumusețare literară, în special prin aluzii și figuri de stil, în genul unei narațiuni". Astfel, constatăm că trecutul, indiferent dacă este documentat sau nu, oferă o sursă inepuizabilă pentru construcții simbolice și afirmații pragmatice. Unele dintre aceste construcții și afirmații sînt prezentate cu bună credință, în ciuda
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]