39,601 matches
-
care trecuserăm. M-am așezat la volan, așteptându-l să dea ocol mașinii și să se așeze lângă mine, însă el deschise portiera din spate și urcă alături de Catherine. Când am pornit, aparatul lui foto ateriză pe scaunul din față. Amintirile lui invizibile, argintii, ale durerii și excitării se distilau pe rola lor întunecoasă în vreme ce, în spatele meu, cele mai sensibile suprafețe mucoase ale lui Catherine își descărcau în liniște propriile substanțe chimice stimulatoare. Am pornit spre vest, către aeroport. Am urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
învolburau prin aer în jurul meu, lipindu-se în puncte diferite pe panourile zdrobite ale portierelor și pe cutia radiatorului. Capitolul 23 Aeroplane de sticlă urcau pe cer deasupra aeroportului. Prin aerul fragil am privit traficul cum se mișca pe autostradă. Amintirile vehiculelor frumoase pe care le văzusem plutind de-a lungul benzilor de ciment transformau acele ambuteiaje cândva opresive într-o coloană iluminată la nesfârșit, așteptând răbdătoare un invizibil drum de racord spre cer. De la balconul apartamentului mi-am lăsat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
abordări teoretice cad cu ușurință. În al doilea rând, în termeni juridicidacă tot vorbim de un proces - cele două „cauze”, cea a comunismului și cea a globalizării, trebuie să fie disjuncte. Chiar dacă principiul internaționalismului proletar, exprimat în lozinca de tristă amintire „Proletari din toate țările, uniți-vă”, pare să sugereze o năzuință de extindere a comunismului la scara planetară, această tendință are cu totul alte resorturi decât cele ale globalizării , anume: victoria mondială a revoluțiilor proletare. Mărturisesc că eu însumi consider
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cursul (lui Stalin) nu a fost doar un tratat de istorie falsificată (și simplificat), ci o instituție socială puternică - unul dintre cele mai importante instrumente de control al minții, un mijloc de distrugere, atât a rațiunii critice, cât și a amintirilor societății despre propriul trecut». [...] «Sfânta scriptură» (a lui Stalin) a fost complet abandonată după decesul tiranului, iar declarațiile lui, cândva venerate, au fost ridiculizate, fiind socotite culmea mediocrității. Cu totul ironic, mai ales adulatorii de odinioară erau activi în demolarea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
își va pierde în același timp orice prestigiu.” Din fericire pentru noi, comunismul a început să fie contestat în țările vecine și apoi în România la finele anului de grație 1989, an care va rămâne pentru multă vreme întipărit în amintire pentru milioane de români. A sunat ceasul istoriei și noi am redescoperit gustul libertății. „Dumnezeu și-a întors fața către noi”, declara un revoluționar (Mircea Dinescu). Tăvălugul schimbărilor din țările comuniste aflate sub influența fostei Uniuni Sovietice a trecut și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai ales de cei care au fost în mijlocul lor. Piața Universității a rămas un simbol al unirii românilor de bună credință și cu conștiință civică. Guvernanții s-au străduit din răsputeri să împrăștie această opoziție democratică și să șteargă din amintirea acestei comuniuni a unor tineri în jurul unor revendicări legitime, abătând totodată atenția opiniei publice asupra altor probleme mai puțin importante sau pe care le-au atins tot în mod superficial. Totuși s-au format noi asociații de revoluționari și chiar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nimeresc pe de lături. Ba sunt comunicate neadecvat, într un limbaj vetust (vezi partidele istorice), ba sperie prin insistență și jocul slugărniciei în fața cetățeanului. Mesajele de bun simț se pierd în această forfotă. Marin Preda povestește în confesiunile sale o amintire plină de tâlc. Din cuprinsul acestei povestiri am desprins cu ochiul rece o metodă primitivă prin care cel șiret și neputincios îl răpune pe cel puternic și cu caracter. În momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
comunismului, care presupune „egalitatea” fiecărui individ cu ceilalți s-au săvârșit crime și atrocități fără seamăn, mai ales în rândul opozanților și intelectualilor. Unii români, îndeosebi pensionari se agață încă cu încăpățânare și disperare uneori de aceste mentalități și de amintirile trecutului. Aceasta nu dovedește decât neînțelegerea direcției în care mergem. De altfel, comunismul a fost condamnat de istorie; mulți analiști apreciind că procesul căderii sale este ireversibil. S-ar putea însă să asistăm la agonia lui sau la o revenire
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
A coborât de pe mine și a început să se îmbrace. Din ea curgea sperma mea, făcând mici pete argintii pe covorul cu motiv floral. - Ne mai vedem? a întrebat lipsită de speranță. - Nu. Dar ia restul ăsta de plăcintă ca amintire. Să-l pui în vitrină. A luat plăcinta și și-a îndesat-o în sutien, după care a ieșit spărgând lacătul pe dinăuntru, cumva. Iar eu m-am întors la palat să scriu Constituția pe luna mai. 29 septembrie 2004
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
text din mintea noastră este asimilat sau alăturat altuia); tu, în schimb, urmezi ceea ce a fost procedeul meu: mi-am propus de fiecare dată o abordare stilistică și în relație cu lumea (în jurul căreia, apoi, adun în mod firesc ecourile amintirilor atâtor cărți citite), abordare definită perfect de tine, în toate cele zece cazuri. În toate cele zece cazuri? Privind mai atent, îmi dau seama că exemplele pe care le dai sunt doar două. Există o lacună, marcată de un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
traversând piața întunecată, poate pentru că nu există nici un alt local deschis în împrejurimi, sau poate din cauza atracției pe care gările continuă s-o exercite în orașele de provincie, stropul de noutate ce poate fi așteptat de la gări, sau poate numai amintirea vremii în care gara era singurul punct de contact cu restul lumii. Degeaba îmi tot spun că nu mai există orașe de provincie și poate nici n-au existat vreodată: toate locurile comunică între ele în mod instantaneu, senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o cunosc de când era fată tânără, îi cunosc viața și minunile, unii poate au avut cândva o aventură cu ea, demult uitată; în fine, un val de alte imagini se depune asupra imaginii ei și o voalează, un bagaj de amintiri, care mă împiedică s-o văd ca pe o persoană întâlnită pentru prima dată, amintirile altora ce rămân suspendate, ca fumul sub lampă. Marea distracție a acestor clienți ai barului par să fie pariurile: pariuri pe întâmplări minore din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cândva o aventură cu ea, demult uitată; în fine, un val de alte imagini se depune asupra imaginii ei și o voalează, un bagaj de amintiri, care mă împiedică s-o văd ca pe o persoană întâlnită pentru prima dată, amintirile altora ce rămân suspendate, ca fumul sub lampă. Marea distracție a acestor clienți ai barului par să fie pariurile: pariuri pe întâmplări minore din viața cotidiană. De pildă, unul spune: - Hai să pariem cine sosește primul astăzi la bar: doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era aceeași, și, deci, ceva din ce constituie persoana mea avea să rămână, nu avea să se piardă o dată cu sfârșitul lumii; o comunicare va mai fi încă posibilă în pustiul lipsit de viață, lipsit de viața mea și de orice amintire despre mine. Amintesc primele impresii înregistrate, care sunt cele care contează. Astăzi am ajuns până la terasa sub care se zărește, mai jos, o fâșie de plajă pustie și marea cenușie. Scaunele de plastic cu spătarele înalte și curbate, în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poveste pe care mai devreme sau mai târziu o voi spune, dar în mijlocul tuturor celorlalte, fără a-i da mai multă importanță, fără a pune în ea nici o pasiune specială în afară de plăcerea de a povesti și a aminti, căci și amintirea răului poate fi o plăcere, când răul e amestecat, nu spun cu binele, ci cu ceva diferit, schimbător, cu mișcarea, în fine cu ceea ce pot numi chiar bine și care e plăcerea de a vedea lucrurile de la distanță și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
grozav? spun, livid. Vreau să dau o raită pe-acolo. Îmi întinde un anunț publicitar și imediat mă trece o sudoare rece pe șira spinării, căci numele acela, „Noul Titania“, îmi sună cunoscut, mult prea cunoscut, chiar dacă e vorba de amintiri dintr-o altă parte a globului. Și cine îl conduce? întreb. Da, directorul, patronul! — Ah, Madame Tatarescu, vreți să spuneți... și ridică cada de zinc să plece cu puii. Priveam fix agitația de solzi verzi, labe, cozi, boturi căscate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vara, când este învăluită adesea într-un abur. De acord - m-am grăbit să spun -, abia aștept să mă aflu cu tine pe mal la răsăritul lunii. Cu atât mai mult - am adăugat - cu cât lacul trezește senzații plăcute în amintirea mea. Poate că pronunțând fraza aceea contactul sânului lui Makiko mi s-a prezentat prea viu în memorie, iar vocea mea a trădat o tulburare și a alarmat-o. Fapt e că Makiko și-a încruntat sprâncenele și a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
alta, de parcă în palatul acesta ușile ar sluji drept ieșiri și nu drept intrări. Povestirea ar trebui să redea senzația de dezorientare produsă de locuri văzute pentru prima oară, dar și de locuri ce au lăsat în memorie nu o amintire, ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ci un gol. Acum, imaginile tind să reocupe golurile acestea, dar rezultatul este că se colorează și ele în culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
culoarea visurilor uitate în clipa în care apar. Se succed: o curte unde sunt întinse covoare la bătut (caut în memorie amintirea unui leagăn într-o locuință fastuoasă), o a doua curte plină de saci de lucernă (încerc să regăsesc amintirea unei gospodării agricole, din vremea primei mele copilării), o a treia curte unde se află grajdurile (oare m-am născut într-un staul?). Ar trebui să fie zi, dar umbra ce învăluie povestirea nu dă semne să se risipească, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
momente, mi se pare că între o lectură și alta există un progres: de exemplu, în sensul că pătrund mai mult în spiritul textului, sau am o mai mare detașare critică. În alte momente, însă, mi se pare că păstrez amintirea lecturilor aceleiași cărți una lângă alta, entuziaste, reci sau ostile, risipite în timp, fără nici o perspectivă, fără un fir care să le lege. Am ajuns la concluzia că lectura este o operație fără obiect; sau că adevăratul ei obiect este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lectura unei singure cărți. — Și pentru mine toate cărțile pe care le citesc duc la o carte unică - spune un al cincilea cititor, apărând de după un vraf de volume legate -, dar e o carte înapoi în timp, abia ghicită din amintirile mele. Există o povestire care pentru mine se află înaintea tuturor celorlalte, al cărei ecou - imediat pierdut - apare în toate povestirile pe care le citesc. În lecturile mele nu fac decât să caut acea carte citită în copilărie, dar ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
prin ceață, era plin de repere. Cu ochii mijiți, se uita cu atenție din mașină, arătând spre locul unde găsiseră cu ani în urmă un măgar rătăcit, iar acolo, lângă stânca aceea, murise o vacă, nu se știe de ce. Avea amintiri personale care însuflețeau glia, care legau oamenii de o bucată de pământ pârjolit, dar la fel de drag și la fel de frumos ca și o pajiște cu iarbă mănoasă. Mma Potsane se aplecă în față. — Acolo, exclamă ea. O vedeți acolo? Văd mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se gândească la el. Adesea, când se trezea în toiul nopții și stătea întinsă, singură în întuneric, își scotocea memoria ca să-și aducă aminte de anumite lucruri care o impresionaseră la vremea lor: frânturi de conversație, gesturi, experiențe comune. Fiecare amintire era extrem de prețioasă pentru ea, stăruia asupra ei cu dragoste, îi dădea o semnificație sacră. Obed Ramotswe, care-și iubise fiica și care economisise fiecare rand, fiecare cent pe care-l câștigase în mina aceea inumană și sporise, de dragul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
I-am fotografiat pe copii, explică el și, întorcându-se spre fetiță, îi spuse: Arată-i-o lui Mma Ramotswe, Motholeli. Fetița împinse scaunul cu rotile înainte și-i dădu fotografia lui Mma Ramotswe, care o admiră. — Asta-i o amintire frumoasă, spuse ea. Eu n-am decât una sau două fotografii de-ale mele de când am fost de vârsta ta. De câte ori mă simt bătrână, mă duc și mă uit la ele și apoi mă gândesc că poate nu sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]