5,136 matches
-
continuând enunțul în versul următor. Segmentarea unității sintactico lexicale (atributul sau complementul izolat de cuvântulregent, articolul ori prepoziția de substantiv etc.) în două versuri succesive are ca efect stilistic crearea unor rime rare și a unor cadențe sonore neobișnuite: Străbatem amurguri / cu crini albi în gură. / Închidem în noi un / sfârșit sub armură. (L. Blaga) Sau: afară era moină, urâtă și o mare,//din totdeauna știută, zădărnicie. îmi spuneam, / nam să mai trec niciodată de locul acesta de aici, / cu mese
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
with Gold Stars, IncentivePlans, A`s, Praise, and Other Bribes, Boston/New York, Houghton Mifflin Company. Lacroix, Michel. (2009). Să ai un ideal, București, Editura Trei. Laertios,Diogene. (1963). Despre viețile și doctrinele filosofilor, București, Editura Academiei R.P.R. Lipovetsky, Gilles. (1996). Amurgul datoriei, București, Editura Babel. Lipovetsky, Gilles. (2007). Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum, Iași, Editura Polirom. Liiceanu, Gabriel. (1991). Jurnalul de la Păltiniș, București, Editura Humanitas. Lorenz, Konrad. (1998). Așa-zisul rău. Despre istoria natural a agresiunii, București, Editura Humanitas
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lumii, inclusiv al lumii cărților. O galerie substanțială de creaturi întunecate, cu potențial demonic, se naște și din obscuritatea, din tenebrele nopții descrise de poetul ieșean în cea mai recentă carte a sa: Faldurile nopții (Editura Junimea, Iași, 2012). Între amurgul "topit în seară" de luna argintie și miezonopticul în care, "necruțător, întunericul inundă/ orașul/ trădează lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ochiul Marelui Arhitect// Sistolă diastolă/ după legea eternă a creșterii și descreșterii/ Materiei Puterii Neoplasmului" (Pastel). Sau: " Timpul/ vine de pretutindeni și mă sufocă!/... De pretutindeni/ vine timpul și poate din epiderma mea stacojie, pătată" (Încercare asupra Cuvântului). Și încă: "Amurguri de scrum, aramă pe ape sfârșitul vacanței/ ca o tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul nu încetează să i se închine, pe deplin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în căuș și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la Editura Cartea Românească. Debutează publicistic în "Iașul literar" (1959), iar editorial cu placheta de versuri Poziția aștrilor (1967). Colaborează cu numeroase eseuri și articole în presa literară românească. Volume de versuri: Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, 1975; Zodia Leului, Editura Cartea Românească, București, 1978; Poziția aștrilor (antologie), Editura Cartea Românească, București, 1980; Psyché, Editura Cartea Românească, București, 1989; Călătoria mea ca martir și erou al timpului, Editura Albatros, București
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grandilocventă a eului hiperbolizat, având acces la celest ("dar ridicând genunchiul nestins în alte sfere") și demiurgic ("poetul în haine de purpură"). Într-adevăr, volumele următoare de poezii semnate de Dan Laurențiu (Călătoria de seară, E.P.L., București, 1969; Imnuri către amurg, Cartea Românească, București, 1970; Poeme de dragoste, Cartea Românească, București, 1975; Zodia leului, Cartea Românească, București, 1978; antologia reprezentativă Poziția aștrilor, Cartea Românească, București, 1980; Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
amar o voi ceruri căzute/ și spaima ghețarii vin urșii albi// (...)// la Nisa la Nisa eu sunt nadirul/ la Nisa la Nisa eu sunt delirul/ poduri de aur hohot de râs și lumini întuneric/ voi părăsi acest oraș ingrat în amurg// vag alcool baruri nocturne îngerii negri/ ascultă liniștea paradisului/ urcă foșnetul blând al șoselei/ cu aripi albe eu plec în infern" etc. În poemul de față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea creatorului Dan Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt și demiurgul sfânt") și revelația întunecată a mutilării acestuia ("demiurgul de gheață el nu va muri// spânzurat de furia rece-a cuvintelor/ pe care-o clatină deasupra capului meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ferestrele-nverzite...// În apele lor mă trezesc și adorm;/ scriu și mă înspăimânt.../ Foaia-i mișcată parcă de mâini nevăzute./ Lumina înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înăuntru-i din cer./ Zarurile cad, și iar cad;/ fețele lor sunt pline de-un alb și negru veșmânt;/ amurgul nu ne mai vede./ Se aud clopotele de fier, de aur și de pământ" (Primul poem cu o foaie și amurg). Ultimul volum de poeme al lui Nicolae Panaite, Glorie anonimă (Editura Timpul, Iași, 2007) pare a se construi aproape exclusiv ca o anexă la polemicile textualiste de răsunet acum vreo două decenii, valorificând în special posibilitatea lumii de a deveni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
homo viator printre verbele și substantivele alături de care se visează un Noe postmodern: "într-un imperiu al poverii și al verbelor/ întins până la pârâul mongol/ călătoresc într-o arcă de substantive/ ieșind din arșiță clorofilă alcool ... // (...)// în călătoria mea din amurg,/ mă opresc deasupra unde au fost "Trei salcâmi",/ și cad în genunchi pentru rugăciunea de-nviere,/ în dangăt de clopot și-n lătrături de câini.// un cărbune plutitor mi-a atins chipul/ unde a fost Teatrul evreiesc se abate/ aștept
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Adevărul literar și artistic", "Ateneu", "Dacia literară" etc. Volume de versuri: Izobare, ediția I, București, 1946, ediția a II-a, Iași, 2005; Licențe emotive, Editura Junimea, Iași, 1987; Poezii. Contrapunct. Tempera. Mișcare inocentă, Editura Cartea Românească, București, 1988; Paletă de amurg, Editura Junimea, Iași, 1991; General museum, Editura Cronica, Iași, 2001; Variațiuni rococo, Editura Alfa, Iași, 2008; Cabinetul de stampe (antologie), Editura Alfa, Iași, 2009. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Deținător al mai multor premii și diplome pentru activitatea literară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tremură jumătatea-nsorită-a orașului/ trecem agale, cuminți,/ prin mansarde,/ anonimi fără steaguri, fără cocarde.// La noi e liniște peste olane,/ să facem pasiența din cărți și din palme / sus uitați de trecători,/ iubirile noastre sunt calme". În Paletă de amurg (Editura Junimea, Iași, 1991), poetul rămâne același devorator de fantasme erotice sau livrești, trecându-le însă printr-o vocație picturală neostoită. Cromatica și, în genere, întreaga recuzită poetică capătă, aici, expresive tușe avangardiste; un text emblematic este Versailles, pastel autumnal
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 1998; Nopți cu chirie, Editura Cronica, Iași, 2004; Liniștea vânatului, Editura Junimea, Iași, 2005; Acordorul de semne, Editura Junimea, Iași, 2006; Ultimul vorbitor de umbră, Editura Opera Magna, Iași, 2009; Poemele Deltei. Rodion, Editura Opera Magna, Iași, 2012; Cu amurgul în lesă. 101 poeme. Antologie, Editura Junimea, Iași, 2013. Alte volume publicate: Biblioteci rurale centenare din județul Iași, Editura Vasiliana '98, Iași, 2004; Comedia dei media, Princeps Edit, Iași, 2007; Strada Măicuța, Editura TipoMoldova, Iași, 2008; Academia de la Suceava și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să recunoaștem, firește, că metafora vânătorii erotice apare foarte rar la Horia Zilieru, pentru că foarte rar Fratele mâniei înțelege să consume argheziana întâlnire cu femeia în ritmurile unui ritual cinegetic: "Tu cobori în blânda auroră/ eu în aer urc către amurg/ marea vânătoare-ncepe soră/ sunete din cornul dulce curg" (Fratele mâniei). În schimb, numeroase texte risipite în volumele sale erotice intenționează să articuleze, în ritmuri cantabile, o consacrare a iubirii similară procesului de distanțare aproape mistică față de obiectul adorației din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n amiază de vară, În cimitirul turcesc din Mangalia), autumnale (Plâns de toamnă, Toamna la baltă, După cules, Făurăria toamnei), marine (Haitele mării, Efigii marine), uneori în tablouri de-a dreptul memorabile, în verde, albastru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
poetul - evadat din umbra crucii - așezându-se, asemenea lui Ion Pillat (cu care are multe afinități), sub „scutul Minervei”, spre a cânta Helada: „Chenare de ciclade te-nconjoară, unică. Pe zarea de zambilă te-ntrezăresc prin pini, / Când îți azvârli amurguri de vin peste tunică / Și beau centauri aur pe piscuri de lumini”. Asemenea lui Arghezi, autorul se mărturisește - în alți termeni lirici - obosit de a fi „înflorit numai cu focuri sfinte”, înfometat „de nisip și lut”: „Munte pur cu piscuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
definindu-și implicit lirica, C. afirmă că poetul de azi operează o schimbare de perspectivă și mută accentul de pe metafizic pe cotidian. Dar, spre deosebire de alți optzeciști, el include în modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000), la origine teză de doctorat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
etnofolclorice, de istoria artei românești și universale. Romanul Migrații fără sezon (1984), cu note autobibiografice, pune în dezbatere, prin destinul unui tânăr absolvent de filologie repartizat în provincie, problema generației de intelectuali din perioada postbelică. Și un alt roman, Neuitatele amurguri (1988), radiografiază realitatea socială trăită de autor, în timp ce De veghe pentru învingători (I-II, 1987-1989), construit prin alternanța unor secvențe temporale situate în trecut și în prezent, restituie dramatismul anilor primei conflagrații mondiale. SCRIERI: Timpul din ziduri, Craiova, 1976; Spații
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
anilor primei conflagrații mondiale. SCRIERI: Timpul din ziduri, Craiova, 1976; Spații teatrale, Craiova, 1979; Trebuia să se nască Brâncuși, București, 1981; Dramaturgi români contemporani, Craiova, 1983; Migrații fără sezon, București, 1984; De veghe pentru învingători, I-II, București, 1987-1989; Neuitatele amurguri, Craiova, 1988; O lume a dialogului, București, 1998; Condiția umană în dramaturgia postbelică, Craiova, 2002. Antologii: Cartea „Ramurilor”, București, 1997. Repere bibliografice: Vasile Marian, Istorie, civilizație, viață, LCF, 1977, 24; Ulici, Prima verba, II, 193-194; I. Lazăr, Spații teatrale, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286746_a_288075]
-
ca sprijin un ideal, un model care, precum firul Ariadnei, te ajută să ieși din labirintul imediatului. Acesta devine punctul tău de sprijin pentru a te schimba pe tine și a schimba lumea. Și astfel niciodată nu vei fi în amurg, căci orizontul tău este mereu altul, în deplină lumină. Mînă în mînă cu Platon sau Aristotel, cu Comenius sau Rousseau, cu John Dewey sau Maria Montessori sau cu altcineva care ți se potrivește ca însoțitor ești mereu în pelerinaj, autentic
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a-i tăia - să i-l arunce În văzduh, Într-o versiune actualizată - capul. Voia să prelungească lumina orașului incendiat până În zorii cenușii de pe plaja care, cu peisajul ei ploios și marea drept fundal, murea, la rândul său, Într-un amurg veșnic, preludiu al aceleiași nopți ori al oricărei alteia, identică, o buclă interminabilă ce ducea centrul roții și pendulul oscilant al Istoriei până sus, În ceruri, la nesfârșit, ca să-l facă să cadă iar. Un pictor cunocut, afirmase vocea. Spunea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cerut o bere. Îl plăcea terasa, fiindcă oferea cea mai frumoasă vedere, cu marea dincolo de șenal, Între felinarul de pe mol și stânci. Când cobora În sat, În căutare de materiale pentru pictură ori provizii, Îi plăcea să stea acolo În amurg, În vreme ce pe apa care se Înroșea de-a lungul țărmului se profilau siluetele pescarilor ce veneau rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]