8,708 matches
-
istorie, epigrafie și arheologie, audiind cursuri la École des Hautes Études și la Collège de France. În 1891-1892 efectuează cercetări arheologice în Italia. Profesor de istorie antică și epigrafie la Universitatea din București, va mai deține direcția Muzeului Național de Antichități și funcția de secretar general al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice. Colaborează la „Foaia Societății «Românismul»”, „Columna lui Traian”, e prezent mai cu seamă în „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, pe care o editează, publică numeroase documente și lucrări
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
titular. Moartea survine în urma unei boli de inimă. T. a desfășurat o activitate istorică remarcabilă, începând cu cercetarea și publicarea de documente și terminând cu studii de mari proporții. Autor al lucrării Monumentele epigrafice și sculpturali ale Muzeului Național de Antichități din București (I-II, 1902-1908), publicată sub auspiciile Academiei Române, el este considerat întemeietorul epigrafiei românești, iar ca arheolog s-a remarcat prin cercetările referitoare la monumentul de la Adamclisi. Pentru sinteza Dacia înainte de romani (1880) i s-a acordat Premiul Academiei Române
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
de bolta cerului”. El și-a făcut cunoscută învățătura, predicând în regatele Kośala, Maghada și Kăśī. Zăbovea adesea în zonele împădurite din vecinătatea marilor orașe: Răjagrha (păli: Răjagaha), Săvatthi, Benares, Vaiśălī (păli: Vesăli) și Kosambi. Ca mulți alți înțelepți ai Antichității, precum Socrate, Pyrrhon, Confucius și Iisus, Buddha și-a predicat învățătura oral, nescriind nimic. A folosit dialectul magădhī, limba comună a populațiilor din zonele în care a activat, și nu sanscrita, pe care o foloseau doar brahmanii și învățații. După
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
ianuarie 1878. Asasinii au fost prinși la Brașov după scurtă vreme.170 La sfârșitul lunii lui decembrie, precis în noaptea Crăciunului, pe o vreme viscoloasă cu multă zăpadă, s-a întâmplat vestitul furt al Cloștii cu pui de la Muzeul de Antichități. Muzeul de Antichități era instalat în palatul Universității. De cu ziuă un tânăr numit Pantazescu s-a ascuns într-una din sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălii în care se afla vitrina Cloștii cu pui. O santinelă se plimba întotdeauna
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au fost prinși la Brașov după scurtă vreme.170 La sfârșitul lunii lui decembrie, precis în noaptea Crăciunului, pe o vreme viscoloasă cu multă zăpadă, s-a întâmplat vestitul furt al Cloștii cu pui de la Muzeul de Antichități. Muzeul de Antichități era instalat în palatul Universității. De cu ziuă un tânăr numit Pantazescu s-a ascuns într-una din sălile Senatului, situată tocmai deasupra sălii în care se afla vitrina Cloștii cu pui. O santinelă se plimba întotdeauna în coridorul de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
97, 125, 126, 135, 297, 300, 332, 416; Justiției 126; de Lucrări Publice 113, 203 Moara cu iaz de la Floreasca (grădina): 136, 141 Mogoșoaia (moșia): 113 Monetăria Statului: 199 Mostiștea (plasa, județul Ilfov): 259 Moșii: v. Târgul Moșilor muzeul: de antichități 395; colecțiilor de artă 122; Național de Istorie a României 117; Municipiului București 124, 156; Muzeul Național George Enescu 117 Negoiești (plasa, județul Ilfov): 258 Negoiești (cofetăria): 116 Oltenița (plasa, județul Ilfov): 258, 339, 344 346, 348, 349 Opera italiană
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
te opui. în schimb, Lovinescu și Vianu te fac să meditezi la mobilurile și consecințele fiecărui gest al profesiunii de critic. Ideea de responsabilitate de la ei am deprins-o. * Dacă ar fi să-mi investesc sentimentele într-un scriitor al Antichității acela ar fi Horațiu. O imagine a lui, formată pe cînd pregăteam, ca student, un seminar, în care i se accentua calmul și curajul observației pertinente, mi s-a lipit de suflet. Cercetîndumă, m-am descoperit, în acel moment, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cunoaștere etnică, 1944); Creatorii și lumea lor, 1943 etc. 378 Const. Turcu, profesor, Directorul Arhivelor Statului din Iași, cercetător reputat, publicist. Prieten apropiat al lui G. T. Kirileanu. 379 Radu I. Vulpe, n. 29 dec. 1899. Arheolog și istoric al antichității. Profesor universitar la București. Membru În Consiliul permanent al Uniunii internaționale de științe pre și protoistorice, membru al Academiei de științe Sociale. 849 În cazul când această operă a Dv. e sigur că va dăinui mereu 380, orice piesă ce v-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
palid, alb, și se depărtase, Îngrozit. „Nu pot! Nu pot!”, scâncea, „cu nu știu ce disperare fizică”, terorizat de asediul barbariei din jur, cum avea să fie și Bérenger. Am renunțat să mai discut cu clasa, cum intenționasem, semnificația rinocerului În imagistica Antichității, scrisoarea apocrifă a lui Alexandru către Aristotel, citată de Flusser În memorabila sa carte din 1988, Judaism and the Origins of Christianity, În care neobișnuitul animal, mai mare ca un elefant și având trei coarne, era evocat prin numele pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fac o cafea. Tânărul a intrat în dormitor și a aprins lumina. Am intrat și eu. — Aici sunt. Pe pereții dormitorului erau aliniate mai multe tipuri de instrumente muzicale. Erau vechi de parcă le luase pe toate de la un magazin de antichități. Cea mai mare parte, instrumente cu coarde: mandolină, chitară, violoncel, o harpă mică. Coardele erau ruginite, sau rupte, sau lipseau. Nu cred că am cum să găsesc piese de schimb în oraș. Printre ele se aflau și instrumente pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la frizer. Când te-ai tuns ultima dată? — Nu-mi amintesc. Chiar deloc. N-am fost capabil să-mi aduc aminte nici când am făcut ultima oară pipi. La frizer n-am mai fost de câteva săptămâni... ceea ce înseamnă deja antichitate. — Ai acasă ceva îmbrăcăminte care să mi se potrivească? — Nu cred. Mi-a venit o idee. Ai nevoie de pat? — De pat? Ce vrei să spui? — Intenționezi să chemi vreo fată pentru o partidă de sex? — Nu m-am gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fost F. chiar de la început, în Conceptul de literatură veche întreaga demonstrație, plină de știință, a autorului având în vedere prezența, în cărțile vechi, a acelei ars bene et pulchre dicendi. Conceptul de literatură, pe care F. îl urmărește în Antichitatea greacă și latină, în Evul Mediu și în epoca modernă, nu oferea, în vechime, spațiu pentru distincții obișnuite astăzi. Literatura nu era limpede despărțită de alte întreprinderi culturale, iar „scrisul frumos”, „literatura artistică” stăteau alături de alte tipuri de discurs (filosofic
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
discurs (filosofic, juridic, teologic, istoriografic, „științific” chiar), cu condiția ca acelea să fie marcate de eloquentia, să fie scrise „frumos”. Prin urmare, conceptul de „literatură veche” trebuie circumscris prin raportare la ideea de literatură, așa cum a fost ea înțeleasă din Antichitate până în Renaștere. Retorica - în această „literatură” - își arată drepturile (și ele erau întinse, căci orice fel de texte se compuneau în funcție de dispozițiile ei), iar efortul retoric, pus în acord cu mentalitatea și cu sensibilitatea literară a unei anumite epoci, cu
FLORESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
introd. trad., București, 1965. Repere bibliografice: D. Pippidi, Aram Frenkian, SC, 1964, 6; Constantin Noica, En souvenir d’Aram Frenkian, REVR, 1969, 2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide”, RL, 1969, 40; Ion Bălu, Fascinația Antichității, VR, 1970, 1; Dan Slușanschi, Aram Frenkian, TBR, 1974, 28; N.I. Barbu, Profesorul Aram Frenkian, „Forum”, 1974, 6; Constanța Călinescu, Ion Faiter, Dimensiunile unor vocații, Constanța, 1979, 41-45; Dicționarul operelor filosofice românești, București, 1997, 58-60; Centenar Aram Frenkian, ALA, 1998
FRENKIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287088_a_288417]
-
sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și moștenirea ei spirituală, 1993). Remarcabilă e, de asemenea, preocuparea de a valorifica, prin studii și traduceri, textele latine și grecești medievale și renascentiste scrise pe teritoriul românesc sau datorate unor români. Câteva dintre tălmăcirile publicate în acest domeniu - Johannes
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
ale literaturii române: Miorița, Meșterul Manole, poeme de Alecsandri, Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga, Arghezi. SCRIERI: Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, București, 1974; Eminescu și clasicismul greco-latin (în colaborare), Iași, 1982; Istoria literaturii latine (în colaborare), București, 1984; Antichitatea și moștenirea ei spirituală (în colaborare), I-II, Iași, 1993; Prelegeri de literatură latină. Mari clasici latini: Plautus, Cicero, Vergilius, Lerida, Iași, 2001. Traduceri: Esop, Fabule, introd. trad., București, 1972, Sabia înțelepciunii, București, 2000; Seneca, Tragedii, I-II, introd. trad
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
bibliografice: Laurențiu Ulici, Esop în vestmânt românesc, ATN, 4; N.V. Baran, Esop, „Fabule”, SC, 1973; Eugen Munteanu, Teatrul lui Seneca în românește, CRC, 1980, 1; Ion Andreiță, Convorbire cu dr. Traian Diaconescu, TBR, 1980, 173; Dan C. Mihăilescu, Eminescu și Antichitatea greco-latină, RITL, 1984, 1; Petru Zugun, „Eminescu și clasicismul greco-latin”, AUI, lingvistică, literatură, t. XXX, 1984; Gabriel Țepelea, Un arhipelag puțin explorat, RL, 1988, 33; Marius Alexianu, Profil de traducător: Traian Diaconescu, AUI, limbi străine, t. I, 1988; Ștefan Cucu
DIACONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
în pâlc de doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al epocii. Instantaneele din viața năpăstuiților, învinșilor, femeilor pierdute, încărcate de compasiune, au fost larg difuzate. În pofida influențelor și stângăciilor, el era un
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
în planuri diferite. Această dedublare îi îngăduie autorului să dezvolte, prin intermediul protagoniștilor săi, teorii asupra artei, în general, și a romanului, în special, asupra relațiilor interumane, asupra iubirii, dar și să consemneze reverii, experiențe onirice, precum trăirea în întregime „a Antichității grecești într-o noapte”, în pagini de autentică poezie. După 1933, prozatorul va mai da câteva povestiri satirice, o nuvelă, Boresele din peșteră, în care mediul tradițional al satului de munte este bine surprins, și două nuvele istorice, Evocare și
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
și condiția umană, în complementaritate cu moartea și creația. În această întreprindere teoretică, D. alege nouă texte, considerate reprezentative pentru vârstele și mutațiile romanului: Mahabharata, Dafnis și Hloe de Longos, Satyricon de Petroniu și Măgarul de aur de Apuleius pentru Antichitate, Lancelot de Chrétien de Troyes și Tristan și Isolda ilustrând erosul medieval, iar Don Quijote de Cervantes marcând, ca parodie, nașterea romanului modern, pentru a încheia cu Robinson Crusoe al lui Defoe. Fiecare dintre aceste scrieri se bucură de o analiză
DRAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286864_a_288193]
-
lui Goethe. Autorul se oprește așadar numai asupra acelor curente și autori care au răsfrânt cu mai multă forță artistică spiritualitatea unor colectivități, pledând mai convingător și folosind cu mai multă strălucire limbajul artei în afirmarea idealurilor. Epoci întregi de la Antichitatea din care nu lipsește Orientul Îndepărtat până la vremea noastră, curente hotărâtoare în istoria culturii, scriitori și opere de prim rang se înlănțuie convergent într-o sinteză densă, al cărei nivel științific o situează între manualul de popularizare și tratatul doct
DRIMBA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286874_a_288203]
-
ș.a. -, dar au o perspectivă amplă, culturală, antropologica și filosofica. Dintre scrierile sale, două interesează studiul literaturii: cartea de debut, Moiră, mythos, dramă (1969), un remarcabil eseu critic de factură academică, si, tangențial, Civilizația elenistica (1974). Volumul postum de eseuri Antichitate și modernitate (2000) reunește texte cu tematică diversă, din care nu puține au în atenție literatura și gândirea umanista. G. a tradus și prefațat românul Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yourcenar (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor). Moiră, mythos, dramă, sinteză complexă
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
diferiți exegeți), lucrarea lui G. e cu deosebire interesantă și prin ultimele capitole, unde se face referire la contemporaneitate și la teatrul modern, într-o viziune cu largă deschidere filosofica și antropologica. Eseistul schițează o paralelă între condiția omului în Antichitatea greacă și condiția omului modern, susținându-și demonstrația prin referiri detaliate la actualitatea reprezentărilor teatrale din România epocii în care apare cartea (moment de efervescenta creatoare în materie de înnoire a artei spectacolului), dar și la dramaturgia universală din secolul
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]
-
echivalentului acestuia în modernitate. Capitolul Valențele moderne ale tragediei grecești este, de fapt, un excelent eseu de prezentare a „teatrului absurdului”, aflat pe atunci în plin proces de „descoperire” de către cititorii și spectatorii de teatru din România. Volumul de eseuri Antichitate și modernitate cuprinde texte din care câteva privesc direct literatura (de pildă, Românul istoric și farsă lui Umberto Eco), iar majoritatea comportă semnificații importante pentru întreaga sfera a culturii, nefiind limitate la domeniile specializate ale cercetării istorice și de istoria
GRAMATOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287338_a_288667]