89,637 matches
-
pluralități de alte mici State”. Echilibrul dinamic dintre „Comună” și „Patrie” Îi este reamintit din celebrele Cuvântări ale lui Giuseppe Mazzini. Giorgio del Vecchio - aflat pe urmele lui Kant, din lucrarea Spre pacea eternă (1794) - regândește faptul progresului umanității prin apariția „unei Societăți universale de State”, a unei „coordonări inter-State” În care „se realizează pozitiv, sub o formă juridică, esențiala unitate a spiritului uman”. Filosoful face precizări importante: „legea supremă a justiției, care servește drept regulă activității Statului, are aceeași valoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
trebuie să fie, În mod propriu, Înțeles ca un proces, mai curând decât dogmatizat și convertit În ceva material, static sau «corporal», cum Îl consideră, de regulă, cele mai multe Școli ale dreptului”. Cu o fină analiză istorică, Giorgio del Vecchio tratează apariția - Încă din societatea medievală - a asociațiilor de apărare a intereselor particulare: „corporații”, „consorterii”, „Întovărășiri” (compagnonages), „confrerii”, „fraternități” (fraglie), „consortiumuri”, „universități” etc., bazate pe scopul apărării și asistării mutuale (pe clase și profesiuni corespunzătoare: clerici, nobili, comercianți, marinari, burghezi, artizani, țărani
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pierd soția la cărți. - Victore, Victore, nu te juca cu focul...! El lua vorbele ei drept naivități. Și cum își făceau loc în casa lor uneori și zile bune, o îmbrățișa, o săruta și mărturisea nerăbdător exuberanța cu care aștepta apariția primului lor copil. S-au călătorit florile primăverii, au zburat zilele calde pe aripile de soare ale verii. Toamna se grăbi să toarne ocru peste întreaga fire și alte culori ce le avea din belșug pe paleta ei. O dată cu migrarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se ducă la spital, să-și vadă soția, copilul, dar pe drum își adusese aminte că era imperios necesar să meargă mai întâi la birou. Era îngrijorat de unele vești ce-i parveniseră prin antenele sale, că ar fi posibilă apariția unui control superior ce putea să-i cadă pe cap de la o zi la alta și avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al închisorii și s-a zdrobit total de caldarâm. Acum, cei care se mai găseau prin parc, se întrebau, când Maria și-a făcut apariția, pe alee: oare a cui o fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dulce ambianță, până seara. Singură, de luni și luni de zile, singură, doar cu un minuscul televizor alături, și cu câte o carte-două, ori o revistă-două, spre a-și îndepărta plictiseala, în cazul în care acesta și-ar fi făcut apariția, dar, mai rar se întâmpla ca aceasta să-i consume din prețiosul timp dedicat weekendului. De data aceasta, cineva se apropie de cișmea, sorbi nițică apă, apoi o privi îndelung. Întorcându-se către musafir, acesta o salută, cu un sărut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Militarii - pompieri au adus-o și pe femee în sat. De îndată, s-a făcut o mobilizare general, și întreaga suflare s-a adunat la locul cu pricina. Auzind de una ca asta, primarul și-a făcut, pe nepusă masă, apariția. Lumea l-a luat, de îndată, la rost, reproșându-i faptul că le neglijează siguranța publică, și, că, găinariihoti, își fac de cap, deposedându-i, în special, de cocoși. El a prins a se apăra, argumentând și desvinovățindu-se: ce pot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe gratis, și, de asemenea, pe ghiftuite, pentru toți cei care vor participa. Aleea principală, de la șosea până la latrină și la clădirea primăriei, a fost ornată cu flori naturale, proaspete, de o frumusețe rară. La ora stabilită, și-au făcut apariția prefectul județului, miniștrii finanțelor, administrației de stat, gospodăririi banilor proveniți de la UE. Cu toții, de o punctualitate englezească! Pe deasupra, spre marea plăcută surpriză a tuturor, a sosit și primul ministru al țării. De îndată ce a coborât din autoturism, s-a dus, pușcă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vestea de Licurica. și, cu adevărat, strălucea, licurea, ca să mă exprim în ton cu numele pus de lume, în toate ale ei. Deci, fata mare, dintre cele mai atractive din zonă, nu trecea pe lângă bărbat, care să nu tresară la apariția sa, care, se intersecta, cu fiecare, ca o stea căzătoare, ori, ca un meteorit terestru. Mai adesea, Licurica se întâlnea, însă, cu Hăhăianu - om nu la tare mare distanță de vârsta fetei, serios, care-i căuta permanent prietenia. Licurica observă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului, anunță apariția mirilor. Erau frumoși, cum n-au mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din spuma blândă și dulce a mării, pe un cal alb, ca dintr-o rară poveste. Marșul de anunțare și de primire a mirilor a ridicat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
scris la Paris, în Franța! Îi plac evadările (uneori săptămâni întregi) și respinge gloria. Prietenii îi smulg manuscrisele din mână și așteaptă cu înfrigurare și cu mari emoții tipărirea lor. De multe ori, nici scriitorul însuși n-are habar de apariția, în librării, a cărților sale... Pe 2 noiembrie 1950 e din nou la Paris. Va fi pentru ultima oară. Îl năpădesc amintiri și afecțiuni vechi. Sensurile existenței se obscurizează. Autonomia operei ucide autorul. Nu mai e nimic de sperat: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de restul umanității printr-o sensibilitate exacerbată de consumul abuziv de stupefiante și alcool. El își urmează sinistra aventură de-a lungul a două avataruri îndepărtate, din secole diferite. Pentru el, idealul e, desigur, inaccesibil. Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca aceea care mă înconjura când eram treaz. Timpul și spațiul deveneau atunci inoperante, ca și cum imaginația mea se trezea dintr-odată eliberată de orice constrângere. O întreagă senzualitate refulată, consecință a nevoilor mele secrete, provoca, eliberându-se în visele mele, apariția formelor și manifestărilor neverosimile, totuși naturale. Astfel, mă îndoiam chiar și de existența mea, pierzând noțiunea propriului timp și a propriului spațiu. Totul se petrecea de parcă îmi modelasem toate visele și cunoscusem dinainte interpretarea lor exactă. Am adormit foarte târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În cîteva Înșiruiri de colegi. Dar indiciul nostru spune mai mult decît a vrut actrița : cartea are Încă un erou principal, Dragomir. State Dragomir. Coleg și el celebru, al autoarei. Felul În care vorbește despre el, fixația pentru acest nume, apariția lui În aproape toate paginile volumului, o cronică din culise a rolului său Hamlet ( colcăind de amănunte profesionale și nu numai), ne face să credem că exista Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
următoare Însă, omul devine cumplit de trist :de ce? Fiindcă păpușa plecase, dar...cu mînă cu tot. În fond, ar putea fi o definiție univocă a păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
remedieri. Este mereu documentat și dă verdictul În cunoștință de cauză. Nu polemizează, nu insultă, dar nici nu menajează. Spre exemplu, atacă definițiile eronate sau incomplete ale termenului scenograf/ scenografie , din mari și mici dicționare ; face un util istoric al apariției acestei nobile componente spectaculare, subliniind completarea, În timp, a atribuțiilor creatorului ; pune ordine În munca plasticianului de scenă, punctînd etapele realizării specta colului; propune, pe bună dreptate, trecerea facultății de profil, de la Arte plastice, la Teatru ( „firesc ar fi ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Mihai Dinvale. În concluzie, Îi spun și eu ziaristei, citînd din piesă, „la carte, Caliban!”... Aflu cu bucurie, ca Împătimit al gastronomiei, că Îndrăgita interpretă Draga Olteanu-Matei a scos un audiobook cu rețete versificate. Nu-i rău! Din păcate, titlul apariției editoriale mi se pare total neinspirat :”Golătatea Înconjoară, iar foamea dă de-a drep tul”. Revin la Îndemnul lui Pleșu : Învățați romînește, bre!... Un supliment de cultură lansează, spre dezbatere, o temă dificilă : Cum ar arăta lumea condusă de artiști
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teatrală SpectActor. O citesc cu bucurie, deoare este una dintre puținele publicații bine făcute, din România. Nu pot să nu-mi amintesc, cu plăcere inimaginabilă, pentru dvs., cum așteptam, la 13 14 ani, cînd am des coperit revista Teatrul, ziua apariției publicației (căci, avea o zi fixa, parcă 24 ale lunii). Țin minte că primul număr care mi-a căzut În mînă era din noiembrie 1964, și-i avea pe copertă pe Mela Ursu și G. Mottoi, iar jos, În dreapta, Întrun
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu uimire că el vrea să vadă, acum, În 2009, un Hamlet cu Rebengiuc În prinț și Mariana Mihuț În Ofelia... Acum 30 de ani, sigur s-ar fi putut... Am obiceiul să citesc unele publicații la...cîțiva ani după apariție : timpul, deh! Într-un număr mai vechi din Tribuna, Petru Poantă spune că-n anul 1968 un intelectual abia ieșit din facultate avea Între 1.300 și 1.500 de lei. Nu cred că orice inte lectual : În anul 1970
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
către mine. Majoritatea nu au emis nicio remarcă. Doar vreo doi, trei au zis neutru: "Mișto". * * * N-am să insist acum asupra emulației spirituale pe care am produs-o în rândul gândăcimii române și universitare pe deasupra! chiar de la prima mea apariție publică printre ei. Pot spune însă, cu o modestie amplificată de o luciditate exemplară, că trăiam sentimentul Marelui Erou Civilizator pe scurt: MEC. Toată dimineața aceea, până spre mijlocul amiezii, le-am dat nume și am început să-i organizez
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de pază aici și nu-l scăpați din ochi pe portar. Când te chem eu, îmi spui tot ce-a făcut." "Bine, Șefu'. Geană sunt pă el!" Plec, oprindu-mă în holul întunecos. După un minut încep să-și facă apariția trupele de la subsol. Zeci și zeci de mii se adună într-o masă compactă. În câteva minute cred că ating milionul. Disciplinați și cu antenele îndreptate atent spre mine. Încep să le explic care e planul de bătaie. Cred că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
de luat în calcul, că nu-și va aminti de rezerva lui, ba chiar că și după ce memoria i s-ar fi activat, lăcomia nu o să-l lase să facă o asemenea risipă. Pe la vreo șase și jumătate își făcu apariția cel de-al treilea portar. Anton era un bărbat corpolent, gușat, cu ochi exoftalmici și nemaipomenit de placid. Părea un pachiderm matusalemic și plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-nceputu' lu' noiembrie? A trecut Paștile și Crăciunu' vine de-abi' peste o lună jumate. Nici n-a-nceput postu'!" "Bă, tu fă cum îți spui io, da?" "Bine, bre", acceptă cam mirat amicul. Trei minute mai târziu, șoferul își făcu apariția: "Uite, nene, berile alea", spuse acesta, întinzându-i-le în întunericul holului. E bune?" "E bune, e bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la oferta dă Paști. Mare șmecher ești, bre! Pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
istoriei la zemosul nostru cotidian național, se poate convinge și singur de adevărul spuselor de mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și pagina? La muncă! Totuși, ca să nu se spună că am un suflet câinos, ofer cu generozitate un indiciu, epistola e scrisă cu ceva timp înainte de 1915, dar nicidecum mai devreme de... hai să-l luăm pe 1900, că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei, cu alte cuvinte, toată biblioteca se umplea de un parfum proaspăt, de liliac, care făcea ca imaginile să fie mai jucăușe, mai vii, dar în același timp, și mai vaporoase. De multe ori Iozefina era ca o părere.” 2
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]