5,062 matches
-
de bombardierele "Luftwaffe", care au reușit să își atingă ținele deși fuseseră la rândul lor interceptate de avioanele de vânătoare ale RAF. În jurul orei 6:30, unitatea britanică de gardă a primit ordiunul de evacuare. Distrugătoarele britanice au înfruntat bombardamentele artileriei și tancurilor germane în timpul operațiunii de evacuare a garnizoanei care apăra orașul. Luptătorii francezi care apărau citadela care domina orașul vechi nu au putut fi anunțați cu privire la ordinul de retragere, iar generalul Lanquetot și-a dat seama doar în dimineața
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
asigurat efectivele pentru ocuparea a unor forturi de secol XIX. Aceste efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
efective au fost puse sub comanda lui Dutfoy de Mont de Benque. Apărarea antiaeriană era asigurată de opt baterii de tunuri QF 3.7-inch din cadrul Regimentului al 2-lea artilerie grea antiaeriană, opt mitraliere ale Regimentului al 58-lea de artilerie ușoară antiaeriană și de o baterie de proiectoare sosite din anglia pe 20 mai. Apărarea terestră era asigurată de două tunuri de câmp de 75 mm, două tunuri antitanc de 25 mm și de două tancuri (unul fiind neoperațional). Pe
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
aliate, care la rândul lor au folosit armamentul naval pentru respingerea focului inamic. Încercarea blindatelor germane să ia cu asalt docurile a fost respinsă de turnurile de pe "Venomous". Încercarea distrugătorului HMS "Venetia" de intrarea în port a fost respinsă de artileria germană, care a incendiat vasul. Echipajul britanic a reușit însă să manevreze de așa natură încât să elibererze cale de retragere pentru "Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
24 mai, germanii au atacat de două ori orașul la ora 18:00 și respectiv 20:00. Atacurile au fost respinse, iar mai multe tancuri germane au fost distruse. Vasele de război franceze au continuat să sprijine cu foc de artilerie defensiva terestră. Distrugătoarele "Fougueux" și "Chacal" au fost avariate de radurile Luftwaffe pentru ca, în cele din urmă, "Chacal" să fie scufundat de artileria germană. În timpul nopții, cam 100 de soldați fracezi au încercat fără succes să străpungă liniile germane și
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
multe tancuri germane au fost distruse. Vasele de război franceze au continuat să sprijine cu foc de artilerie defensiva terestră. Distrugătoarele "Fougueux" și "Chacal" au fost avariate de radurile Luftwaffe pentru ca, în cele din urmă, "Chacal" să fie scufundat de artileria germană. În timpul nopții, cam 100 de soldați fracezi au încercat fără succes să străpungă liniile germane și să ajungă la Dunkerque. În dimineața zilei de 25 mai, germanii au luat cu asalt citadela. Soldații au folosit scări ca să escaladeze zidurile
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
și Diviziei 13 Infanterie. Totodată, comandamentul înființa la război următoarele unități de rezervă: Regimentul 47 Infanterie, Regimentul 72 Infanterie, Regimentul 48 Infanterie, Regimentul 49 Infanterie, Regimentul 50 Infanterie, Regimentul 64 Infanterie, Regimentul 51 Infanterie, Regimentul 52 Infanterie și Regimentul 23 Artilerie. La decretarea mobilizării din 14/27 august 1916, comandantul comandamentului, generalul de brigadă Alexandru Socec a fost mutat comandant al Diviziei 13 Infanterie iar în funcția de comandant al Comandamentului III Teritorial a fost numit generalul de divizie (rz.) Constantin
Comandamentul III Teritorial (1916-1918) () [Corola-website/Science/337293_a_338622]
-
pentru aprovizionarea României. Pe fondul îngrijorării existente determinate de cantitatea insuficientă de muniții din stocul armatei române, fiind ținut la curent despre respectivele transporturi de aprovizionare, Janin a dat în luna octombrie dispoziții să fie trimise mai întâi munițiile de artilerie pentru a putea fi livrate înainte de închiderea portului Arhanghelsk. Tot acesta în raporturile sale către oficialii francezi, a informat în luna noiembrie 1916 succesiv unei inspecții pe frontul de sud-vest, despre aglomerația existentă pe liniile ferate pe care se efectuau
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și au câștigat bătălia de pe lacul Smolino în septembrie 1502. În 1502, Ivan al III-lea a organizat o campanie de cucerire a Smolenskului, dar orașul a rezistat asediului întrucât moscoviții au ales o strategie slabă și nu aveau suficientă artilerie. Negocierile de pace au început pe la jumătatea lui 1502. Alexandru i-a cerut lui să acționeze ca mediator și s-a convenit un armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
o încercare de a opri cavaleria rusă de la a prăda Livonia rurală. Succesele rușilor au urmat un model similar, cu multiple campanii mici, cu asedii în care muschetarii au jucat un rol-cheie distrugând fortificațiile de lemn cu susținerea eficientă a artileriei. Forțele țarului au cucerit cetăți importante ca Fellin (Viljandi), dar totuși le lipsea forța de a cuceri marile orașe Riga, Reval sau Pernau. Cavalerii Livonieni au suferit o înfrângere dezastruoasă în fața rușilor în bătălia de la Ērģeme în august 1560. Unii
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
pierzând cai și arme, Ivan fiind pentru prima oară învins categoric în Livonia. Bathory a accelerat formarea husarilor, o unitate de cavalerie nouă și bine organizată, care a înlocuit datoriile feudale ale nobililor. Similar, el a îmbunătățit un sistem de artilerie deja eficient și a recrutat cazaci. Bathory a strâns 56.000 de soldați, dintre care 30.000 din Lituania, pentru primul său atac asupra Rusiei la Polotsk, parte a unei . Cu rezervele lui Ivan de la Pskov și Novgorod blocate păzind
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
din P-3 a fost P-8. Radarul a fost conceput pentru avertizare timpurie și în special în calitate de stație de dirijare a aviației de vânătoare a apărării antiaeriene și în cazuri particulare și ca stație de indicare a țintelor pentru artileria terestră. Trăsătura constructivă a radarului a fost sistemul său de antenă, constând din două antene: una azimutală (dispusă orizontal) de la care semnalele ajungeau la intrarea receptorului prin comutatorul de antenă și una de sondare (dispusă vertical) care lucra pentru emițător
P-3 (radar) () [Corola-website/Science/335901_a_337230]
-
a fost urmărită îndeaproape de avioanele franceze bimotoare de patrulare Potez 631, dintre care unul a fost doborât în misiune. Germanii aveau să copieze această tactică pentru interceptarea bombardierelor grele americane în timpul campaniei pentru Apărarea Reichului. Aviația de vânătoarea și artileria antiaeriană franceze au reușit să doboare 10 avioane germane, dintre care patru bombardiere. Unul dintre aceste avioane era pilotat de "Geschwaderkommodore" al KG 51, Josef Kammhuber. Comodorul a fost rănit și a fost luat prizonier. Kammhuber avea să fie eliberat
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
invaziei germane - Operațiunea Galben - a reușit să scoată din luptă cele mai bune unități franceze. Forțele franceze care apărau regiunea Somme erau formate în principal din rezerviști cu o pregătire slabă de luptă și care nu se bucurau de sprijinul artileriei grele, tancurilor sau infanteriei motorizate. Eșecul operațiunii aeriene germane nu a împiedicat până la urmă "Luftwaffe" să obțină superioritatea aeriană la începutul Operațiunii Roșu ("Fall Rot"), așa cum nu a împiedicat "Wehrmachtul" să înfrângă forțele terestre franceze în iunie 1940. Principalul motiv
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
printr-un atac frontal masiv, urmat de o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române dispuneau doar de o divizie de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11 noiembrie și a durat cinci zile, timp în care forțele române sau retras apărându
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române dispuneau doar de o divizie de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11 noiembrie și a durat cinci zile, timp în care forțele române sau retras apărându-se pe aliniamente succesive sub presiunea forțelor germane, mult superioare ca număr, armament și tehnică de luptă
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
luate de la "Grupul Cerna" și din resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de infanterie, o jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
jumătate de escadron de cavalerie și 16 baterii de artilerie, organizate în Brigada 21 Infanterie - comandată de colonelul Constantin Jipa, Brigada 22 Infanterie - comandată de colonelul Mihail Obogeanu și un detașament mixt (2 batalioane de infanterie și o baterie de artilerie), comandat de locotenent-colonel Dumitru Trușculescu. Unitățile din componența Diviziei 1 Infanterie se aflau în linia întîi de la începutul războiului, aveau rîndurile împuținate, iar oamenii erau obosiți pînă la extenuare. Divizia ocupa un dispozitiv de luptă centrat pe trecătorile Vâlcan și
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
detașamente dispuse pe principalele căi de comunicație. La data 28 octombrie/10 noiembrie 1916, forțele Diviziei 1 Infanterie, care aveau misiunea de a apăra Valea Jiului erau grupate în "Detașamentul Jiu" - format din 10 batalioane de infanterie și 9 baterii de artilerie, ocupând dispozitiv de luptă în sectorul Dealul Arcanul-nord Bumbești-Dealul Muncelul-Dealul Molidviș-Vârful Parâng. Restul forțelor diviziei - 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în "Detașamentul Cerna", cu misiunea de a apăra defileul Dunării. Rezerva diviziei - formată din
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Valea Jiului erau grupate în "Detașamentul Jiu" - format din 10 batalioane de infanterie și 9 baterii de artilerie, ocupând dispozitiv de luptă în sectorul Dealul Arcanul-nord Bumbești-Dealul Muncelul-Dealul Molidviș-Vârful Parâng. Restul forțelor diviziei - 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în "Detașamentul Cerna", cu misiunea de a apăra defileul Dunării. Rezerva diviziei - formată din 4 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Restul forțelor diviziei - 10 batalioane de infanterie și 7 baterii de artilerie erau grupate în "Detașamentul Cerna", cu misiunea de a apăra defileul Dunării. Rezerva diviziei - formată din 4 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 3 baterii de artilerie, era dispusă la Filiași, cu un detașament la Baia de Aramă. Dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Infanterie a fost inspectat la data de 27 octombrie/9 noiembrie 1916 - cu o zi înainte de declanșarea ofensivei germane - de către șeful proaspăt sositei Misiuni Militare
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
Infanterie Bavareză, Diviziile 301, 41 și 109 Infanterie germane - și un corp de cavalerie, sub comanda generalului Eberhard von Schmettow, format din Diviziile 6 și 7 Cavalerie germane și un detașament de patru automobile blindate, precum și 45 de baterii de artilerie. Rezerva grupului era formată din Divizia 115 Infanterie germană și o brigadă de cicliști. Efectivele aflate sub comanda generalului Kühne numărau 60.000 de oameni și 3o.ooo de cai. Raportul de forțe era unul net dfavorabil părții române: La
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
rezerva generală strategică, în curs de constituire. Pornind de la învățămintele trase din desfășurarea Prima bătălie de pe Valea Jiului comandamentul germnan a pregătit cu minuțiozitate noua ofensivă. Au fost reparate și consolidate toate drumurile prevăzute a fi folosite, pentru a putea suporta artileria grea - tractată cu cu autotractoare, automobilele blindate și camioanele. Au fost stabilite depozite înaintate de muniții și alimente, iar trupele au fost prevăzute cu îmbrăcăminte și echipament de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de munte. Șoseaua din defileul Jiului, controlată de forțele germane până la mijlocul distanței dintre Lainici și Bumbești, împreună cu calea ferată ferată ăngustă (de tip "Decauville"), instalată din timpul neutralității pentru a înlesni transportul de grâne, au fost destinate pentru transportul artileriei grele și ușoare, precum și a unei părți din trupe. Generalul Erich von Falkenhayn, el însuși impresionat de efortul depus arăta că " Tot ceea ce trebuia sä fie creat, s-a făcut cu ajutorul tuturor mijloacelor imaginabile ale tehnicei moderne, cu o severitate
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
române au opus o rezistență dârză, forțele germane au reușit să ocupe înălțimile Muncelul, Molidvișul și Urma Boului, asigurându-și astfel siguranța de flanc. Ofensiva germană a fost declanșată la 29 octombrie/11 noiembrie 1916 printr-o puternică pregătire de artilerie, la care au participat peste 250 de tunuri, de toate calibrele. Sub protecția artileriei, au fost introduse în lută cele patru divizii de infanterie germane, direcția principală de atac fiind șoseaua din defileul Jiului, spre deosebire de cea din prima bătălie de pe
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]