8,235 matches
-
un scriitor bisericesc - prezența Mântuitorului Care rămâne alături de tine În suferință Îți aduce mângâiere interioară ... Suferințele lui Hristos abundă În noi, pentru că, trimise sau Îngăduite Compasiunea lui Dumnezeu față de omul suferind 71 de El, ele trebuie purtate cu răbdare, după asemănarea lui Hristos. Dacă uneori lovitura Încercării este dificil de Îndu‑ rat, privește la Hristos rănit pentru tine. Îndrăgostiții Își scriu pentru a‑și aminti mutual teama de a fi uitați. De aceea Iisus Hristos, Care te iubește, Îți trimite Încercări
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
11, 29), iar tămă‑ duirea i‑o propune nu i‑o impune, căci ea se sprijină pe doleanța omului de a fi vindecat. „Cuvântul S‑a făcut trup și S‑a sălășluit Între noi” (Ioan 1, 14), „Întru toate după asemănarea noastră, afară de păcat” (Evrei 4, 15). Hristos a experimentat suferința, ura, umilința și persecuția. Fiul lui Dumnezeu nu a venit să distrugă crucea, nu a venit să distrugă sau să anihileze complet suferința, ci pentru a suferi alături de noi. Într
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Dumnezeu”120. IV.7. Îngrijirea bolnavilor ce suferă de boli contagioase Eusebiu de Cezareea, În cartea sa Istoria bisericească, aduce În atenție o relatare a episcopului Dionisie cel Mare al Alexandriei, ucenicul lui Origen. Dionisie e cel dintâi care face asemănarea Între martiriu și slujirea aproapelui. El sublinia că, pe când Alexandria era bântuită de ciumă, „cei mai mulți dintre frați nu s‑au cruțat deloc prin dragostea și frățietatea lor nemaiîntâlnită, ci s‑au legat tot mai strâns unul de altul, vizitând fără
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
răbdarea lor este aducătoare de cununi cerești, ci să nu fie lăsați pradă durerii fără Întărirea și mângâierea Duhului Sfânt. Deci, acei eminenți iubitori de Dumnezeu ale căror suflete sunt mistuite de tânjirea pentru transformarea și transfi‑ gurarea lor după asemănarea divină, primesc impactul tera‑ peutic al suferinței. Fac aceasta fie ca martiri, dăruindu‑și viețile, fie ca asceți, negându‑și confortul și satisfacerea celor mai elementare dorințe. Este posibil ca, atunci când sunt Împovărați de o boală cronică, ce‑i face
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
ce simte În el pe Hristos se dovedește răbdător, tot așa, nerăbdător se arată omul În mintea căruia sălășluiește diavolul”201. Nefârtatul demon urăște pe regele și coroana Întregii creații, care este omul, pe care Dumnezeu l‑a creat după asemănarea Sa, și caută să‑l ducă la pierzanie prin nerăbdare. Deci, „și tu, o, iubitule, când de multe ori ești cuprins de boală sau de friguri sau de dureri, și usturimea te silește să zici ceva de hulă - de te
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
teolog, constituie poate pentru unii, la prima vedere, un termen stângaci. Și totuși aparenta lipsă de potri‑ vire exterioară ascunde o dulceață interioară, pentru că exprimă ideea că credința ne modelează după chipul lui Hristos. Prin credință, Dumnezeu ne remodelează până la asemănarea propriului Său Fiu. Paradigma vieții lui Hristos Începe să devină evidentă În viețile bunilor creștini care nutresc nădejdea că se vor Împărtăși Într‑o zi de slava Sa cerească și Își conformează Întreaga viață după preceptele evanghelice. Într‑una din
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Bolile, suferințele, Încercă‑ rile, necazurile, marcate de durere și angoasă, apar ca o transpunere a Pătimirilor Domnului, dar nădejdea, „mica Înviere”, nu lipsește acestei stări, așa după cum remarcă și Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul că cei ce s‑au făcut „părtași asemănării morții Lui prin pătimirile lor, se vor face părtași și Învierii Lui”252. Și Cuviosul Paisie Aghioritul remarcă faptul că viața aceasta „nu este locul nostru de sălășluire. Are bucurii, dar și tristeți. Loviturile Încercă‑ rilor și ale strâmtorărilor sunt
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o piață prin formarea și dezvoltarea unui lanț de activități succesive (vezi figura 2.1). În plus, modelul implică și o determinare subiectivă a piețelor vizate, susținând, ca regulă generală, că firmele pătrund pe piețele străine în mod gradual, în funcție de asemănarea țărilor-gazdă cu țările de origine. Această asemănare poartă numele de distanță psihică între țări. Astfel, cu cât distanța psihică dintre țara de origine și o potențială țară-gazdă este mai mică, cu atât mai rapid are loc pătrunderea firmei pe piața
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
lanț de activități succesive (vezi figura 2.1). În plus, modelul implică și o determinare subiectivă a piețelor vizate, susținând, ca regulă generală, că firmele pătrund pe piețele străine în mod gradual, în funcție de asemănarea țărilor-gazdă cu țările de origine. Această asemănare poartă numele de distanță psihică între țări. Astfel, cu cât distanța psihică dintre țara de origine și o potențială țară-gazdă este mai mică, cu atât mai rapid are loc pătrunderea firmei pe piața țării respective. Se poate observa o bună
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ce i se face poeziei acestui timp că ar abuza de imagine și o va chema, sub acest raport, la o luxurianță tot mai mare”. Și mai departe: „imaginea analogică, în măsura în care se mărginește să lumineze, cu cea mai vie lumină, asemănări parțiale, nu se poate traduce în termeni de ecuație. Ea se mișcă, între cele două realități de față, într-un sens determinat, care nu e câtuși de puțin reversibil. De la prima dintre aceste realități la a doua, ea marchează o
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
avangardistă, interpretări mai noi ale procesului metamorfozării sunt departe de a manifesta atâtea reticențe. Fără să aprobe, de pildă, radicalismul unui André Breton în evidențierea incompatibilității termenilor relației, Paul Ricoeur insistă totuși, definind „metafora vie”, asupra faptului că ea forțează asemănarea și o chiar provoacă: „metafora mai curând creează asemănarea decât o găsește și o exprimă” - scrie el, de acord cu Max Black; sau, preluând o formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore în dicționar, ci numai în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de a manifesta atâtea reticențe. Fără să aprobe, de pildă, radicalismul unui André Breton în evidențierea incompatibilității termenilor relației, Paul Ricoeur insistă totuși, definind „metafora vie”, asupra faptului că ea forțează asemănarea și o chiar provoacă: „metafora mai curând creează asemănarea decât o găsește și o exprimă” - scrie el, de acord cu Max Black; sau, preluând o formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore în dicționar, ci numai în discurs”, insistând asupra caracterului predicativ al metaforei. Când, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
programul poetului viza, - am subliniat acest lucru în mai multe rânduri - tocmai o atare destructurare, ca maximă distanțare față de coerența „anecdotică” a discursului și potențată sugestie a unei dinamici a viziunii bazată pe multiplicarea rețelei analogice, cu voita forțare a asemănării, până la „tabuizarea” (neo)barocă a obiectului și instituirea unui regim de cvasi-autonomie a semnificantului față de semnificat. Cu privire la aceste aspecte s-a observat că „singura rudenie între cuvinte este virtutea lor (îndepărtată de altfel) asociativă, pe o latură cu totul externă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
generis resuscitat, după necesități proprii, de scriitura avangardei, cu bună știință „expusă contradicției” și tensiunii, deplasând în mare măsură atenția pe jocul combinatoriu (recenzentul I.I. Cantacuzino remarca deja că, în Incantații, „imaginea, izolată, devine joc”) și pe ingeniozitatea descoperirii (creării) asemănării, întemeiate, cum s-a spus, pe date accidentale și de suprafață. Ne-am putut da seama însă că o atare practică corespundea tocmai unei „logici” interne, justificată istoricește, a noilor atitudini față de limbajul poetic. În critica mai nouă, reactualizându-se
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Michel Foucault, și cu el solidari filosofii diferenței, considera că omul este ființa care nu mai este niciodată contemporană cu originea sa. El pretindea că se desparte de teologie care privește omul ca pe o geneză ideală, după chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Dimpotrivă, prin încercare (facere), omul își pierde integral originea, căci "reîntoarcerea nu devine posibilă decât prin îndepărtarea la extrem a originii, acolo unde zeii și-au întors spatele", ca o neîncetată sfâșiere ce eliberează de origine exact în
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o tipică gândire sofistică, fiindcă are și nu are dreptate, în același timp. Dacă Foucault s-ar referi la adevărata origine a omului, el ar avea perfectă dreptate. Dar el confundă voit originea omului cu Creatorul, interpretând în această direcție asemănarea după chip. Textul său nu lasă loc de ambiguitate, căci se referă la zei care "și-au întors spatele", rămânându-i omului să se transforme împotriva ingraților, manifestându-și "puterea propriei lui ființe". Se vede clara reminiscență a materialismului marxist
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci e creatură din nimic, iar din această perspectivă întreaga demonstrație a lui Foucault și a filosofilor diferenței ar putea avea deplină legitimitate, căci omul e om în măsura în care el se depărtează de nimicul originii sale apropiindu-se de chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Or, a întoarce spatele Zeului, cum pretinde Foucault, înseamnă a regresa în nimic și în Nimeni, renunțând a mai deveni Persoană. Iar Foucault mai comite o eroare, indusă, ce-i drept, de teologia dialectică: el crede că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
et histoire că în lume există forțe antitetice care acționează simultan: unele spre convergență, altele spre particularisme 148. Același lucru îl sesizase doctrinarul democrației moderne, Alexis de Tocqueville. Democrația, zicea el, va genera o civilizație mondială în care vor predomina asemănările, dar acestea vor trezi orgoliul aristocratic al diferențierilor 149. Acesta e, de altfel, "paradoxul lui Tocqueviile", conform căruia în sânul democrațiilor egalitare se trezește orgoliul elitar al diferenței. Democrația însăși n-a putut să apară decât pe fondul conștiinței naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
experiment estetic care a constat în promovarea ludicului, a parodiei, a intertextualității. Faptul s-a concretizat în merite strict estetice, în sensul efortului de înnoire a limbajelor artistice, ceea ce nu e puțin lucru. Din acest punct de vedere, există o asemănare cu experimentele postmoderne din Occident, unde domnia simulacrelor a fost opera unei societăți fericite, de consumerism și de libertate. Textualismul crea, astfel, impresia că România devenise un tărâm paradisiac, în care până și o chiuvetă putea visa la iubirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
reînvie panteismul precreștin dinspre un teocentrism cosmic. Cu toate că neo-gnosticii se feresc să numească Spiritul universal Dumnezeu, ei îl recunosc ca atare și susțin că Universul însuși este Dumnezeu, într-o plinătate dinamică, nu eonică, ci holonică. Pare să existe unele asemănări dintre Universul gnostic și cel al lui Eminescu, privirea lor fiind arheală. Însă, în definitiv, neo-gnosticii extind conceptul de Dasein la întreg cosmosul, nemaiexistând diferență între Sein și Dasein, extirpând, altfel spus, orice diferență ontologică. De aceea, filosofia și teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al unei molecule materiale. Litera i se prezintă ca "o particulă universală a vorbirii scrise"365: "în structura unei poezii, grupurile de cuvinte transportă un ce aparte, un supra-cuvânt sau mai bine zis un necuvânt"366. El era izbit de asemănarea comportamentală a substantivelor cu nucleul dintr-un atom, a verbelor cu electronii, a adjectivelor, adverbelor și pronumelor cu cuantele 367. Și asta nu spre sfârșitul vieții, ci chiar din prima perioadă de creație. În Poveste sentimentală (din vol. O viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
visează într-un lung șir de femei goale, care mărșăluiesc cântând și râzând fericite "că se descotorosiseră de povara sufletului"428. De undeva de sus, Tomas le dobora una câte una cu focuri de revolver: "Femeile care se bucură de asemănarea și nediferențierea lor își sărbătoresc, de fapt, viitoarea lor moarte, care va face ca asemănarea lor să fie absolută". Ele râdeau în hohote după fiecare împușcătură. Iar dacă Tereza se găsea printre ele, însemna că Tomas o trimetea între ființele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
se descotorosiseră de povara sufletului"428. De undeva de sus, Tomas le dobora una câte una cu focuri de revolver: "Femeile care se bucură de asemănarea și nediferențierea lor își sărbătoresc, de fapt, viitoarea lor moarte, care va face ca asemănarea lor să fie absolută". Ele râdeau în hohote după fiecare împușcătură. Iar dacă Tereza se găsea printre ele, însemna că Tomas o trimetea între ființele doar cu trup și fără suflet, neputincioase a renunța la moarte: "Venise la el pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
necesitate lăuntrică"429. Trăiește nepăsarea libertății erotice cu argumentul postmodernist al căutării "diferenței" în "repetiția" dragostei fizice. Transferă diferența grea a chirurgiei în diferența ușoară căutată de Don Juan: "Între Hitler și Einstein, între Brejnev și Soljenițîn există mai multe asemănări decât deosebiri". Dar există o deosebire mică, de o milionime. Asta caută el, diferența de o milionime între fiecare femeie. În lucrurile publice, diferența o poate observa oricine, dar există o diferență secretă posibil de descifrat în chirurgie numai desfăcând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
În lucrurile publice, diferența o poate observa oricine, dar există o diferență secretă posibil de descifrat în chirurgie numai desfăcând trupul cu bisturiul. Așadar, el continuă să rămână chirurg căutând diferența secretă din trupurile amantelor ocazionale. Crede, astfel, că ocultează asemănarea în golătate tălmăcită de Tereze prin visul ei. Tomas împarte bărbații care aleargă după mai multe femei în două categorii: unii aleargă după propriul vis (eu) și aceștia sunt romanticii care urmăresc în toate femeile "același tip de femeie"; ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]