8,108 matches
-
reparație a avut loc în 2006, când licitația a fost câștigată de grupul de firme Euroconstruct Trading 98 - PA & CO International - Search Corporation, la un preț de 30 milioane euro, de două ori mai mare decât cel oferit de firma austriacă Alpine Mayderer. Ulterior, reparația pe o bună porțiune din autostradă a fost pusă la îndoială, imediat după ce aceasta a fost dată în folosință.
Autostrada A1 (România) () [Corola-website/Science/300224_a_301553]
-
Alba. Statistici cu numărul locuitorilor satului de-a lungul vremii: În 1733 Conscripția lui Inochentie Micu Klein menționa un număr de 165 de suflete uniți. În 1755 Conscripția Petru Pavel Aron consemnează existența a 250 de suflete. În Conscripția administrației austriece din 1760-1762 se menționau 66 de familii nonunite (1760). În 1805 într-o conscripție a Episcopiei Ortodoxe a Transilvaniei sunt amintiți ,80 de capi de familie”. La 1831 sunt menționate 269 suflete, iar în 1857 sunt consemnate 132 case locuite
Laz (Săsciori), Alba () [Corola-website/Science/300247_a_301576]
-
Stamph Mühlen"”. O perioadă scurtă tot aici s-a prelucrat și aur în monezi. Totodată Rimetea era unul dintre centrele culturale ale Ardealului. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, în localitate au fost colonizati mineri de origine austriacă (din zona Eisenwurzen ) care apoi s-au contopit cu populatia maghiara. Metisajul de populații și de culturi a dus la apariția unui port popular specific. Evoluția populației de-a lungul timpului: Localitatea are o tradiție educațională multiseculară. Școala unitariană din
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
care flancau zona- Șoimoș și Șiria, astfel încât, că urmare a lor, se petrece depopularea atât a Podgoriei Aradului cât și a culoarului Mureșului. După ce în 1688 zona Șoimoș-Lipova este eliberată de sub turci, în 1693, sub comanda generalului Sigbertus Heisterus, armata austriacă eliberează zona Podgoria (implicit Câmpia Aradului) până la Ineu. După consolidarea ocupației, încep operațiunile de repopulare, de modernizare a sistemelor de regularizare a apelor, de comunicație, de producție, etc. În 1772 a fost schimbată vatra satului, datorită unor mari inundații ți
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
satului (pe care în ultima perioadă s-au edificat o serie de dotări ale satului), însoțind drumul de tranzit este de asemenea orientată spre situl respectiv, astfel încât aici trebuie căutată zona veche a satului, peste care a intervenit parțial sistematizarea austriacă. Dacă aria de-a lungul drumului este plauzibil să fi fost ,aliniată’’ în sec. XVIII (ca și la alte sate de pe Valea Mureșului), restul satului păstrează o organizare mult mai veche, de tip ,ocol’’ (,adunat’’ sau ,îngrămădit’’), specifică satelor din
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
viață la Neapole, Nelson se gândește să se întoarcă în Anglia. Dar regele Neapolelui, Ferdinand I, la insistențele soției sale Maria Carolina a Austriei și a lui sir William Hamilton, decide să declare război Franței. Armata napolitană, condusă de generalul austriac Karl Mack von Leiberich și susținută de flota lui Nelson, recucerește Roma de la francezi, la sfârșitul lui noiembrie. Francezii, se regrupează în afara orașului și pun pe fugă armata napolitană, care, în dezordine se îndreaptă spre Neapole. Nelson, organizează în grabă
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
dar amenințarea revoltelor a continuat tot timpul domniei Ecaterinei. Chiar în timpul desfășurării răscoalei lui Pugaciov, Ecaterina a reușit să poarte un război victorios împotriva Imperiului Otoman și a cucerit teritoriile din nordul Mării Negre. Apoi, în înțelegere cu Prusia și Imperiul Austriac, a ocupat jumate din Uniunea statală polono-lituaniană în timpul celor trei împărțiri ale Poloniei. La moartea împărătesei în 1796, politica expansionistă a Ecaterinei transformase Rusia într-o mare putere Europeană. Expansiunea rusă a continuat și în vremea țarului Alexandru I care
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
Istoria edificiului este strâns legată de anul 1919 când, pe data de 28 iulie, Banatul se unește cu România. Noua administrație românească reia firul ortodoxiei rupt în 1717 și ia o serie de măsuri pentru încurajarea ortodoxiei, defavorizată de administrația austriacă, favorabilă religiei catolice. Astfel se reînființează vechea parohie din Cetate în 1926, apoi Episcopia de Timișoara în 1939, ridicată la rangul de arhiepiscopie, iar în 1947 se creează Mitropolia Banatului. Pe acest fond se simte tot mai acută nevoia unui
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
1996 la primăria comunei au fost înregistrate 147 de nașteri, în anul 2003 s-au înregistrat doar 48 nou-născuți. Ca orice grai, și cel huțul diferă de limba ucraineană literară, având multe influențe ale limbii germane ca urmare a stăpânirii austriece. În prezent, acest grai conține și multe cuvinte românești. În graiul huțulilor din satele maramureșene sunt prezente și multe cuvinte maghiare, ca rezultat al conviețuirii populației din aceste sate cu maghiarii. Școala, principalul factor de cultură și civilizație a început
Ruscova, Maramureș () [Corola-website/Science/301590_a_302919]
-
malul Dunării, se găsesc resturile unei fortificații din secolele XI-XVI. Aici au existat și trei turnuri, din care actualmente se mai păstrează doar două turnuri, ambele scufundate parțial sub apa Dunării. Turnurile au fost odinioară părți ale unei stații vamale austriece, care s-a construit și s-a dat în funcțiune după Acordul de Pace din 1792. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Svinița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de
Comuna Svinița, Mehedinți () [Corola-website/Science/301613_a_302942]
-
XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de hârtie pe moșia Batesti, iar în veacul următor, în 1841, la Popești ia ființă o fabrică de tutun. La numai cațiva ani, în 1854-1856, o echipă de geodezi austrieci , sub comanda lui Fligely, lucrează la alcătuirea unei noi hărți a Țării Românești, lucrările de finisare având loc la Negoiești. De menționat că Brazii făceau parte din plasa Câmpu ("1872"), iar spre sfârșitul veacului ("1890") din plasa Crivina, apoi iar
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
preoți din comuna vecină, Cund. Unul dintre aceștia este preotul Friedric Thumes, care activat în perioada interbelică. Informații certe despre numărul credincioșilor luterani din Giacăș există începând cu anul 1850. La recensământul realizat la mijlocul secolului al XIX-lea de administrația austriacă au fost înregistrați 35 de credincioși evanghelici . În 1880, numărul lor este 26 , iar în 1930 - 21. În statistica moșiilor din plasa Dumbrăveni, realizată în anul 1920, biserica luterană din Giacăș figurează cu o proprietate totală de 26 iugăre 502
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
care aveau lăcaș de cult și casă parohială. În proprietatea bisericii se afla, la acea dată, un teren arabil de trei iugăre și o fâneață, din care se strângeau două care cu fân . Statistica românilor din Ardeal, realizată de administrația austriacă în anii 1760-1762, înregistrează, în această comunitate, un preot greco-catolic fără credincioși și 58 de familii ortodoxe . În Tabela rectificationis anni 1788-1789 pagi Gyakas praeftandae contributionis ordinariorum seu civilium contribuentium INCL: comitatus Küküllo este menționat preotul unit George (Poppa Georg
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
cumpărări și răscumpărări, zălogiri și reambulări de hotare în care sunt implicați domni de pământ și personalități înalte ale țării cum ar fi Cristofor, Sigismund și Ștefan Bathory, George Basta și alții. Ca urmare directă a trecerii Transilvaniei sub stăpânirea austriacă după anul 1688, în istoria Racoviței se înscriu două evenimente care-i marchează sfârșitul secolului al XVII-lea: Se impune precizarea că până în anul 1766, Racovița a aparținut de două unități administrativ-politice complet diferite, „granița” dintre ele formând-o valea
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Cântarea Romaniei". În preajma sărbătorilor de Craciun, la Dobra se organizează Festivalul Dubașilor. În Dobra există o biserică catolică maghiară construita în 1776 și o biserică ortodoxă renovată în 1815, prilej cu care s-a pus o placă comemorativă în numele împăratului austriac Francisc I. Există două cimitire, unul creștin și unul evreiesc. Dobra are o echipă de fotbal, ”Victoria” Dobra, ce activează în Campionatul Județean. Stadionul are o capacitate de 200 locuri. Localitatea are o stație CFR, pe linia secundară Deva-Ilia-Lugoj-Timișoara.
Dobra, Hunedoara () [Corola-website/Science/300546_a_301875]
-
apare ca: "Remete", "Remethe", "Remeteh", "Gyergyóremete" și "Gyergyó Remete". Potrivit tradiției, fondatorul comunei a fost Bonifác Kendeffy, un călugăr franciscan, care a fost aprodul cardinalului Gheorghe Martinuzzi, guvernatorul al Ardealului (1541-1551). În decembrie 1551 Martinuzzi a fost asasinat de generalii austrieci Castoldo și Pallavicini în castelul său de la Vințu de Jos. Nu se cunoaște exact rolul lui Kendeffy în atentatul împotriva domnului său, dar după aceste evenimente a fugit la Timișoara. De aici, din cauza primejdiei turcești, se refugiază la Cluj, unde
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Petru Toma, Pârcălab al Pădurenilor, și Andrei Buda, vicejudele curții domeniale. În contextul ocupării Transilvaniei de către Habsburgi, la finele deceniului al treilea din secolul al XVIII-lea, satul se desprinde din sfera marii proprietăți private feudale și este înglobat fiscului austriac. Reformele tereziene și iosefine aduc cu sine zorii emancipării din iobăgie. După 1762, cea mai mare parte a satului se înscrie în contingentul grăniceresc, la Compania limitanensă de la Răcăștia, dobândind în schimb eliberarea din servituțile feudale. Semnele modernizatoare ale veacului
Mănerău, Hunedoara () [Corola-website/Science/300553_a_301882]
-
și turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refăcuta în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent încă din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
la poalele acesteia se află castelul în stil baroc, având elemente renascentiste, care are mai multe faze de construcție. Castelul în forma sa actuală datează din secolul al XVII-lea. Gurghiul a constituit adesea teatrul de luptă între trupele imperiale austriece și rebeli maghiari și secui, culminând cu distrugerea cetății în asediul din 1708 de către comandantul militar habsburgic de origine ruso-franceză Jean-Louis de Bussy-Rabutin. Ruinele acesteia au folosite ulterior la reconstrucția castelului și a caselor din sat. În capătul estic al
Gurghiu, Mureș () [Corola-website/Science/300581_a_301910]
-
satul Bacea și se mai poate citi pe unele bucăți:”această biserică s-a ridicat în vremea Mariei sale, Mihai Apafi, Craiul Ardealului la anul 16...”. După dezastrul din 1700, cănd turcii trecând prin Ilia au incendiat biserică românească, Imperiul austriac a dus o politică de deznaționalizare, de mărire a sarcinilor populației românești. Cu timpul calvinismul pierde din adepți iar catolicismul devine tot mai influent. Drept consecință, catolicii din Ilia își primesc înapoi biserică după 100 de ani, iar românii ortodocși
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]
-
de peste Bucov până la ieșirea din sat spre Miroși. Până la 1600 nu există nici un document care să ateste existența acestui sat. Primele date sigure ne sunt furnizate de prin anul 1750, numele de Bucov apărând în 1853 pe Harta Statului Major Austriac, editată de Papazoglu și alții. La 1862 satul Bucov era format din următoarele cătune: -Cătunul Diaconești (Dicanești); -Cătunul Betegi (Adunați); -Cătunul Pistolești; -Cătunul Ciuculești; -Cătunul Răiculești; -Cătunul Porcărești (Purcărești); -Cătunul Băjenești. Cătunul Diaconești este primul sat care s-a format
Bucov, Argeș () [Corola-website/Science/300608_a_301937]
-
și alții la un loc, pe aceeași vatră iar acum erau despărțiți. Satul Enăchești este trecut și în harta rusească de la 1839 sub numele de "Cearna Lunca" - (Lunca Neagră iar în paranteză este scris Enăchești, cu 34 de familii), harta austriacă din 1852, în Marele Dicționar Geografic al României din 1901, în Dicționarul Statistic al României din 1914 și în "Statistica Răzeșilor" a lui Petru Poni, din 1921. În secolul al XVII-lea, hotarul ținutului Bacău însoțea culmea Pietricica (de la S.
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
care s-au strecurat ca argați la românii mai înstăriți, alții ca ciobani în munți și o parte angajați pe lângă funcționarii de la vamă. În anii 1847-1853 datorită atenției guvernului imperial de la Viena s-a construit de către un detașament de pionieri austrieci șoseaua între Brețcu și Poiana Sărată, prelungită până la capătul satului Hârja. Apoi s-a așezat pe hotarul dintre cele două țări posturi de vamă de clasa I-a, încetând transbordările între Grozești graniță - Oituz Brețcu graniță. De abia acum încep
Poiana Sărată, Bacău () [Corola-website/Science/300694_a_302023]
-
devălmășie, folosind-o pentru pășunat, întrucât zona Sibiciului nu avea terenuri suficiente. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu s-a stabilit dreptul de proprietate asupra munților Buzăului, acesta revenind unui număr de cinci persoane, proprietatea întinzându-se până la granița cu Imperiul Austriac, printre care un anume Costache Sibiceanu, fost moșnean devenit boier; un urmaș sau membru al familiei sale, Ioan Sibiceanu apare la 1829 ca fiind clucer domnesc și administrând cășeriile din Munții Buzăului. În perioada fanariotă, un grec pe nume Enache
Comuna Gura Teghii, Buzău () [Corola-website/Science/300819_a_302148]
-
În Moldova, domnitorul Mihai Racoviță (1703-1705; 1707-1709; 1715-1729) rămăsese credincios Porții. Dorind să elibereze țara de turci, unii boieri printre care și stolnicul Vasile Ceaurul, un nepot de-al fostului domn Gheorghe Ștefan, a cerut ajutorul austriecilor. Un corp expediționar austriac, condus de francezul François (Ferentz) Ernaut de Lorena, a pătruns în Moldova pe la Cașin, instalându-se în mănăstirile fortificate din Moldova și în Cetatea Neamțului. Apoi, trupele austriece conduse de căpitanul Ferentz, însoțite și de moldovenii nemulțumiți sub conducerea sulgerului
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]