5,418 matches
-
cu speranțe mari că... Dar Vasilică sună: Te rog, nu te supăra, mai vine un amic. O să-l cunoști, este un dulce! Dulce, dulce, dar constați că face grătar animalul și are manelele cele mai de succes! Stai pe un balcon superb și meditezi la lăsarea nopții. În curte sfîrîie micii. Mașina colocatarului are ușile deschise și difuzoarele, deschise la maximum, împrăștie otrava: Tu, iubito, m-ai lăsat, ți-ai luat un alt bărbat.... Of, of, of... Ce faci, omule?întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vintre. CÎnd mă ridic În picioare sînt ca un sac de cartofi răsturnat pe care Îl pui după multe eforturi din nou să stea drept. Pe urma Încep drumurile, de la baie la bucătărie, de la bucătărie În cameră, din cameră În balcon, iar Înapoi prin vestibul. Umbli așa fără noimă, te uiți la ceas. Te duci iar În dormitor. Oare ce am vrut să fac? Nu știi cu ce să Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mașini spînzurați de copii făcea alergie la cuvîntul dulce și la culoarea roz și la Îngeri cînd plecam cu camionul În Apărătorii Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viitor țde asta nu scap nici În mormînt oare ce zile Îmi rezervă viitorul dacă am să apuc anul 2000 o bătrînă de șaizeci și opt de ani cum am să arăt ce-am să mai simt voi privi din balconul acestui bloc sau poate de la fereastra unui azil focurile de artificii și ce va Însemna pentru mine...) ...uite, io n-am carte ca dumneata, da gîndesc că de n-ar fi grija asta pentru casă, pentru nepoți, pentru vecini - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și ce faci În somn și eu mi le și Închipuiam acolo sus zgîindu-se la mine cum alergam În vis desculță și numai În cămașă pe balustrada balconului care nu se mai termina ca podul de la Cerna Vodă și un bărbat de fier m-a prins În brațe și eu m-am zbătut să scap dar jos era prăpastia și m-am prins mai tare de gîtul dorobanțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nucul bătrîn mijloc și banca pe care jucam șah cu Mitică Bordeianu i-au citit prietenii de la Casa de cultură poeziile Înainte de a-l băga În groapă și umbra clătinată a lui taică-miu pe peretele din dreapta și mama În balcon pierită sub șalul de lînă și În casa mică veche de lîngă gard patul Florichii servitoarea cămășile ei de americă ligheanul cu smalțul sărit sînii moi de femeie trecută bine de patruzeci plăcere și greață nevoia de a trăi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o apă verde și mătăsoasă ca sticla și trec de treizeci de ori prin pereții ei fără să-mi opună nici o rezistență. Iată starea de libertate, Îmi zic, iată fericirea de a trage covorul și de a-l arunca peste balcon cu cameră cu tot. Acum poți vedea atît de clar palmele tale ca niște cupe de Înghețată făcînd Înconjurul unui scuar - o Învălmășeală de concavități, urme lăsate de un fruct ce se rostogolește lent, spre corpusculii gustativi și nerăbdarea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
umbra. Eram cinci acolo sub lumina reflectoarelor tineri și superbi și fără complexe și micul Daniel ne-a spus o poveste ca o ploaie subțire de sînge albastru căzînd peste Țara Sin. „da, Rousseau s-a aruncat pe fereastra de la balconul În stil empire și-n cădere pînă jos Van-Gogh a continuat să picteze munți de creieri de pasăre și de creieri de flori și numai morminte de grîu și numai morminte...“ „Îndrăgisem un perete Înalt pe care urca iedera“ - Întrerupse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Ce faci, soro, de nu deschizi, te-ascunzi de mine, așa-i? Doamna Oprișan are o mină radioasă, a fost la coafor și tunsoarea ei modernă netezește Întrucîtva distanța dintre noi. Tonul ei familiar nu prevestește nimic bun. — Eram În balcon, am acolo niște sticle de care vreau să mă debarasez. Poate trece vreo țigancă să i le dau. Da ce, ți-i greu să le speli și să le duci la complex că mai scoți un bănuț. Văz io că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lucruri mai vesele, să-ți spui cum a rămas Veta Încuiată-n baie și Huțan, de un să-l iei că ierea dus pă la cozi, ș-atunci ce să facă biata femeie, a ieșit pă geamu ăla mic În balcon, goală, goluță, numa-n țîțe și cur, cum a făcut-o mumă-sa, da ușa de la cameră ierea și ea Închisă pă dinăuntru și țașa doamnă Oprișan dă-i-nainte acum știu că ești vie nimic nu se pierde nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unele femei și, presupun, unii bărbați pot să pară fără nici un efort. Însă când spun eu „țâțe“ par un ziarist libidinos de la un tabloid. Am încercat și-am tot încercat, dar n-am cum să evit asta. Obișnuiam să spun „balcoane“, deși acum mă străduiesc să mă abțin, pentru că Clio râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski făcu o nouă Încercare. De data asta, sărmana vietate căzuse pe fereastră; amortizându-și de bine de rău căderea, pasărea izbutise să aterizeze Într-un balcon, la blocul de peste drum, cinci etaje mai jos. Michel trebuise să aștepte Întoarcerea locatarei, sperând din suflet că nu are pisică. Află că fata era redactor la 20 Ans; trăia singură și venea acasă târziu. Nu avea pisică. Se Înnoptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Bunicii locuiau Într-un apartament superb de pe bulevardul Edgar-Quinet. Imobilele burgheze din centrul Algerului erau construite după același model ca imobilele perioadei Haussmann din Paris. Un coridor lung de douăzeci de metri traversa apartamentul, până la un salon din al cărui balcon se deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
deschidea o vedere panoramică asupra orașului alb. Peste ani, devenit un cvadragenar blazat și acrit, va revedea această imagine: el, Bruno, la patru ani, pedalând din toate puterile pe o tricicletă de-a lungul coridorului Întunecat, până la deschiderea luminoasă a balconului. În acele momente atinse probabil culmea fericirii sale pământești. În 1961, bunicul muri. În condițiile climei noastre, un cadavru de mamifer sau de pasăre atrage mai Întâi anumite muște (Musca, Curtonevra); de Îndată ce Începe descompunerea, noi specii intră În joc, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
anii 70. Guilmard era un profesor bun, nu șovăia niciodată să rămână după ore ca să ajute un elev aflat În dificultate. Cred că făcea și donații pentru handicapați. Bruno tăcu dintr-odată. După câteva minute, Michel se ridică, deschise ușa balconului și ieși să respire aerul nopții. Majoritatea oamenilor pe care-i cunoștea trăiseră vieți comparabile cu a lui Bruno. Exceptând câteva sectoare de nivel foarte Înalt ca publicitatea sau moda, e relativ ușor să fii acceptat fizic Într-un mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
imaterial, cele douăzeci și unu de grame ale naratorului fiind Împinse cu ușurință de un curent de aer, Înaintând astfel de-a lungul coridorului până la ușa din capăt și amestecându-se cu cei care se Îmbulzeau În acele momente să iasă pe balcoane pentru a vedea ceva până atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
miliarde de suflete care apăruseră În același timp pe câmpia din jurul Turnului Babel descopereau nu doar că nu erau singure, dar și că se regăseau În sânul celei mai mari comunități posibile, Întreaga umanitate. Veteranii din turn se strânseseră În balcoanele aflate la toate etajele, strigând către cei de jos Întrebări care mai de care: — Hooo, mă, ce vă buluciți așa? — Unde vă mai grăbiți acum? Ce s-a-ntâmplat? Au dat bomba atomică? — Hei, ce-a făcut Rapidul duminică? A
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
brâul de dinamită, Întreba În stânga și-n dreapta, Într-o engleză stâlcită, dacă mai avea dreptul la cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee! a urlat Guido, iar un aparat de aer
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu tabla boțită sau, mai rău, cu geamurile făcute țăndări. Revoluția prindea viteză și nu avea timp pentru cei care trăseseră pe dreapta. În Întreaga Romă, În lipsa mâinii dictatoriale a omului, lucrurile scăpaseră de sub control. Gata cu televizoarele aruncate de pe balcon la beție! Gata cu magazinele de electrocasnice vandalizate În timpul luptelor stradale! Locuințele oamenilor erau acum cele supuse devastării. Roma se Întorsese În vremea lui Nero. Prin cartiere, mașinile se dedau orgiilor voluptuoase cu benzină, iar cerul era luminat de incendii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
l-au adus Înapoi. A Încercat cu gaz de eșapament, În garaj, dar vecinii au alarmat poliția. Apoi, cu frânghie și săpun, Însă cipurile de avertizare din organism au dat alarma la scăderea oxigenului din sânge. S-a aruncat de la balcon, dar cum un alt sinucigaș tocmai dăduse foc clădirii, un etaj mai jos, a căzut direct pe salteaua pompierilor. A Încercat apoi și el cu foc, Însă l-au Îmbrăcat Într-o piele nouă, sintetică, elastică și frumos mirositoare. Cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În mașini negre și Însoțiți de două-trei gorile, ca să-și Încaseze sumele de protecție. N-a fost nevoie de prea mult efort pentru a-l localiza pe Kuznețov. L-am zărit de cum am coborât din automobil, stând Într-un mic balcon cu grilaj de fier aflat la etajul al doilea al vechii clădiri. Arăta exact ca În poza din dosar, cu părul lung și barba albe, de sfânt bizantin, Înconjurând o față prelungă, cu nasul coroiat și ochii ascunși sub niște
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
În cazul În care Kuznețov avea la ferestre perdele, jaluzele ori o plantă care să blocheze vederea, eram mâncat. Nimic Însă din toate acestea nu se Întâmpla. Ambele camere, atât dormitorul, cât și biroul din care se ieșea În micul balcon, aveau ferestre mari și cu vedere spre șosea. Viața Demiurgului Îmi era prezentată pe un ecran panoramic, cu toate detaliile sale, zi și noapte, iar Kuznețov era urmăritul ideal, care parcă se oferea urmăririi. După el puteai să-ți potrivești
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se Întâmplă În acele uriașe muzee-acvariu În care te afli În mijlocul peștilor, și totuși la distanță de ei. La ora unsprezece, scriitorul se Întorcea acasă și se așeza la computerul din fața ferestrei. Uneori, făcea câte o pauză și ieșea pe balcon, unde stătea cu coatele sprijinite pe balustrada de fier, ca un păpușar deasupra scenei. Pufăind din pipă, mai trăgea cu urechea la discuția unor bătrâne, mai urmărea cearta dintre doi șoferi care-și bușiseră mașinile sau flirtul unor tineri, Întorcându
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]