7,476 matches
-
propulsa În fiecare seară În confuze călătorii de descoperiri. După ce călăream aproape toată după-amiaza, plimbarea cu bicicleta În amurgul colorat Îmi dădea o senzație ciudat de subtilă, aproape imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins de un extaz melancolic de libertate, goneam pe marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag. N-am vorbit niciodată cu ea, dar la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ, stătea Întotdeauna deoparte, Întotdeauna În picioarele goale, frecându-și partea din interior a tălpii strângi de glezna
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a se adresa cuiva În mod special: „A barciuk-to menia ne priznal (Ia uită-te, conașul nu mă cunoaște)“ - și atunci a fost singura dată când am auzit-o vorbind. 6 Serile de vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul unde se Întâlnea cu șoseaua pustie, mă dădeam jos și-mi rezemam bicicleta de un stâlp de telegraf. Un apus de soare, aproape unic În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-o vorbind. 6 Serile de vară ale adolescenței mele, când treceam cu bicicleta prin fața casei ei, Îmi vorbesc acum cu glasul Polenkăi. Pe un drum dintre câmpuri, În locul unde se Întâlnea cu șoseaua pustie, mă dădeam jos și-mi rezemam bicicleta de un stâlp de telegraf. Un apus de soare, aproape unic În splendoarea lui, Întârzia pe cerul expus total luminii. Printre splendorile pe care le Îngrămădea acel apus și care se modificau imperceptibil, se deslușeau detalii de structură cu pete
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe care n-o cunoșteam, dar pe care urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de telegraf, un evantai de nori alungiți, violet-Închis, tiviți cu roz de flamingo, stătea neclintit; totul era o miraculoasă sărbătoare a formei și culorii! Totuși apusul era pe moarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dând din când În când din capetele pline de panglici și de flori, ca să alunge muștele. Foarte curând am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele Îi trebuia un răgaz ca să-și revină) dădeam peste Tamara la câte o cotitură a drumului. Mama natură a eliminat mai Întâi una dintre fetele ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ei pe un cal. Altă dată, când am apărut la o cotitură a șoselei, cele două surioare ale mele, roase de curiozitate, era să cadă de pe „torpedoul“ roșu al familiei, cotind brusc spre pod. În serile ploioase Întunecate, Încărcam felinarul bicicletei cu bucăți magice de carbură de calciu, le aprindeam cu chibritul, ferindu-mă de rafalele de vânt, și după ce Închideam astfel În sticlă flacăra albă, pedalam cu prudență În Întuneric. Cercul de lumină răspândit de felinar scotea la iveală porțiunea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o lua din nou În sus până la Încrucișarea cu șoseaua Rojestveno-Luga și chiar deasupra acelei Încrucișări, o cărare croită printre tufele de iasomie, din care picura ploaia, urca un povârniș abrupt. Trebuia să cobor din șa și să-mi Împing bicicleta. Când ajungeam În vârf, lumina mea vie dansa pe porticul alb cu șase coloane din dosul conacului tăcut și cu obloanele trase - tăcut și cu obloanele trase este probabil și astăzi, după o jumătate de secol, conacul unchiului. Acolo, Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmat cursurile „Institutului de Mine“ din Tirana. Chiflele prăjite În unt și gogoșile fierbinți pe care le primeam la ceai după meciuri sau strigătele vânzătorilor de ziare În engleza de mahala „E calde, e calde!“ amestecându-se cu soneriile de biciclete pe străzile pe care se lăsa Întunericul, mi se păreau pe atunci mai caracteristice Cambridge-ului decât mi se par acum. Nu pot să nu-mi dau seama că, pe lângă niște obiceiuri șocante, dar mai mult sau mai puțin trecătoare, exista
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
băița lui. În fața noastră, acolo unde un șir discontinuu de case se Înălța Între noi și port și unde ochiul Întâlnea tot felul de nimicuri, cum ar fi chiloți bleu și roz dansând pe o frânghie de rufe sau o bicicletă de damă și o pisică tărcată Împărțind În mod ciudat un balcon rudimentar din fier forjat, era o plăcere să deslușești prin Învălmășeala unghiulară de acoperișuri și ziduri, coșul unui superb vapor, arătându-se din spatele frânghiei de rufe, ca o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
îl ajută s-o regăsească până și-n absență: „Absența ei se umple cu prea plinul celei mai vii și mai autentice prezențe” (169). Cele mai anodine întâmplări pot să împrospăteze un sentiment oricum de mare intensitate: „Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din tunel, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire!” (96). De fapt, episodul ar fi banal numai pentru cine n-ar ști s-o vadă pe tânăra femeie „învăluită parcă toată într-un nor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
an). Stau în curte, cu coatele rezemate de gardul din față și nu-mi dezlipesc ochii de la locul cu pricina. Nerăbdarea mea crește, crește până când... ca atrasă de ea, învăluită parcă toată într-un nor de lumină, Doina apare pe bicicletă, pedalând lent, iese zâmbitoare din „tunel”, făcându-mi un semn cu mâna... Doamne, ce fericire! * Pe Florilor, seara, cu toții la televizor. Urmărim un film. Camera luminată numai de pâlpâirile ecranului, pe care secvențele se succed, la intervale neregulate. De câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai văzut-o niciodată. Unchiul Cristea ? Un fel de Emil Cioran ! UNCHIUL GHEORGHE Nenea Gheorghe, a absolvit școala de arte și meserii din comuna Șuțu. Era un tâmplar foarte nervos. Când era cavaler era primul și apoi singurul om cu bicicletă din satul Boarca și din această cauză era foarte mândru. Îmi amintesc că odată i s-a dezumflat un cauciuc de la bicicletă. A desfăcut roata, a scos camera, a căutat defectul dar nu l-a găsit. A pus cauciucul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
comuna Șuțu. Era un tâmplar foarte nervos. Când era cavaler era primul și apoi singurul om cu bicicletă din satul Boarca și din această cauză era foarte mândru. Îmi amintesc că odată i s-a dezumflat un cauciuc de la bicicletă. A desfăcut roata, a scos camera, a căutat defectul dar nu l-a găsit. A pus cauciucul la loc, a umflat, dar în scurt timp roata s-a dezumflat. A reluat totul, a căutat din nou, a găsit o înțepătură
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
nervos, a scos camera, a lua toporul și a tocat camera ca pe varză, pe butucul pe care se tăiau lemne, a lăsat totul baltă și a plecat în sat. A venit seara târziu, nu s-a mai dus la bicicletă iar a doua zi de dimineață a verificat cauciucul și a găsit un bold înfipt în cauciuc, care de fiecare dată când remonta și umfla roata, înțepa camera și făcea altă înțepătură. După căsătorie, nenea Gheorghe s-a mutat în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cu librarii. Mă întreb ce-or să creadă despre mine când or să mă vadă cu o mină foarte pală și cu părul complet electrificat! Te las, mon amour, pentru a reveni mâine, mai proaspăt și mai armonios. N-am bicicletă pentru a-mi obosi corpul de plumb și nici compte-boule pentru a-mi obosi capul, dar voi fi obligat să-mi procur toate astea. Voi avea aerul unui Tartarin din Tarascon, înarmat până în dinți pentru a trage în sperietori de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
subită și nervoasă - durerea mea e în mine, fără să mă părăsească. Oare se poate controla? Nimic? Cel puțin, nu mare lucru! Și tu, mon amour. Cum te simți? Ai reușit să-ți domini durerea grație loviturilor de pedale ale bicicletei tale? Ți-ai găsit al doilea suflu, disciplina ta? Tăcerea ta epistolară nu-mi dă un răspuns satisfăcător. Scrie-mi, te implor! A te citi - a te revedea în curând! Te îmbrățișez, René. Vineri, 24 mai 1974 Gabriela, mon cœur
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trăiesc viața mea”. Mereu nici o știre de la tine! Sper că nu ești bolnavă și că nimic dezagreabil nu ți s-a întâmplat. În orice caz, sunt foarte neliniștit pentru tine știind foarte bine cât de sălbatică poți să fii pe bicicletă. Dar poate că mă neliniștesc degeaba și voi primi mâine o scrisoare de la tine!!! Te salut, Gabriela plină de grație, și te îmbrățișez. Al tău, René. Stockholm, 7 iunie 1974 Gabriela, mon cœur: sunt atât de fericit că ai ajuns
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
lucrat și lucrez mult pentru a nu ceda tentației de a mă instala într-un castel destul de confortabil al disperării mele. Deci am atins un fel de echilibru, pe care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mele. Deci am atins un fel de echilibru, pe care-l cunoști cu siguranță, de ciclist care atâta timp cât merge cu bicicleta rămâne în echilibru, dar cum pune un picior pe pământ, legile gravitației îi joacă o festă rea. Merg cu bicicleta, dar vântul suflă foarte tare, e frig și plouă des; momentele de mare oboseală nu lipsesc! Fiecare vrea să-și asigure propria evaziune prin mijloace proprii: „Vreau să-ți spun un mare secret Fiecare cuvânt pe buzele mele e o
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Elsei. El chiar se numea „le fou d’Elsa”. Sunt și alți nebuni, cu mai puțin talent decât Louis Aragon, dar cu aceeași voință de a-și da „du mal de vivre”. Eu sunt unul dintre ei: un nebun pe bicicletă! Am coborât de pe bicicleta mea, o cameră din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
numea „le fou d’Elsa”. Sunt și alți nebuni, cu mai puțin talent decât Louis Aragon, dar cu aceeași voință de a-și da „du mal de vivre”. Eu sunt unul dintre ei: un nebun pe bicicletă! Am coborât de pe bicicleta mea, o cameră din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
din roată a explodat! Este a cincea din ziua de azi. Nu merită să mai repar această cameră de cauciuc, e prea uzată. Voi cumpăra una nouă. Nu în seara asta, magazinele sunt închise. Și sunt obosit să alerg cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu bicicleta, mereu la două degete de a fi strivit de un automobilist insolent, la două degete de pieirea mea. O las acolo, pe marginea trotuarului, și n-am nici un chef de a o închide: invitație pentru un hoț de biciclete. Voi continua drumul meu pe jos, îmi place mai mult asta! Asta îmi permite să mă gândesc la tine și să fiu acompaniat de ritmul sacadat al pedalelor, fără să fiu deranjat de traficul infernal; gândind la tine în toată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]