5,205 matches
-
Canada pentru a-și prelua moștenirea - dr. James Mortimer călătorește de la Devon la Londra și face apel la ajutorul lui Sherlock Holmes. Mortimer îi explică lui Holmes și dr. Watson că se spune că familia Baskerville este afectată de un blestem. El citește o descriere a originii blestemului, așa cum o relatase un descendent al lui Hugo Baskerville, care trăise cu două secole mai înainte. În conformitate cu această relatare veche, Hugo Baskerville s-a îndrăgostit de fata unui fermier, a răpit-o și
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
James Mortimer călătorește de la Devon la Londra și face apel la ajutorul lui Sherlock Holmes. Mortimer îi explică lui Holmes și dr. Watson că se spune că familia Baskerville este afectată de un blestem. El citește o descriere a originii blestemului, așa cum o relatase un descendent al lui Hugo Baskerville, care trăise cu două secole mai înainte. În conformitate cu această relatare veche, Hugo Baskerville s-a îndrăgostit de fata unui fermier, a răpit-o și a închis-o într-un donjon. Ea
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
pe fată și l-au văzut pe câinele uriaș, cu pupilele în flăcări și cu botul roșu de sânge, smulgând bucăți din gâtul lui Hugo și dispărând apoi în noapte. Aparent, înainte de moartea sa, Sir Charles a devenit înspăimântat de blestemul legendar și de câinele diabolic. În plus, Mortimer a dedus că baronetul aștepta pe cineva în acea seară, la gardul care împrejmuia domeniul său. Fața lui Sir Charles era contorsionată într-o expresie de groază, în timp ce urmele sale de pași
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
braț). După împlinirea ritualului, Cap-de-Mort reînvie și își cheamă servitorii - Devoratorii Morții. În fața lor dorește să le arate că este la fel de puternic ca și înainte: se duelează cu Harry. Însă când vraja de dezarmare a lui Harry se ciocnește de blestemul fatal (Abracadabra / "Avada Kedavra") trimis de Cap-de-Mort, baghetele celor doi sunt unite în mod surprinzător de o rază aurie, care se desface și se transformă într-o rețea în formă de cupolă care-i desparte de Devoratorii Morții. După o
Harry Potter și Pocalul de Foc (film) () [Corola-website/Science/322434_a_323763]
-
și 40 de minute mai târziu. Ipoteze care au fost sugerate ca fiind cauza dezastrului includ viteza nesigură, o înșelătorie cu asigurarea vasului, o calotă glaciară polară care este mai joasă decât un iceberg, un incendiu sau chiar și un blestem asupra navei de către Mummy Unlucky (un artefact egiptean). În 1898, cu 14 ani înainte de scufundarea Titanicului, autorul american Morgan Robertson a publicat un roman intitulat "Futility, or the Wreck of the Titan" ("Inutilitatea sau Scufundarea Titanicului"). El își imaginează unui
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
sau ar fi fost salvată într-o barcă și ulterior trimisă înapoi în Egipt la bordul navei Regina Irlandei sau la bordul vasului Lusitania, care, de asemenea, s-ar fi scufundat. Aceste legende își au originea într-o poveste despre blestemul unei mumii pe care ar fi spus-o William Thomas Stead tovarășilor săi de călătorie în timpul traversării Atlanticului cu nava.
Teorii alternative despre scufundarea Titanicului () [Corola-website/Science/322451_a_323780]
-
filme de referință ale cinematografiei românești precum "Pași spre lună" (1964), "Serbările galante" (1965), "Șapte băieți și o ștrengăriță" (1967), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Veronica" (1972), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Aurel Vlaicu" (1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980), "Saltimbancii" (1981) și "Secretul lui Bachus" (1984). S-a născut la 24 aprilie 1926, în orașul București. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952 (în aceeași promoție cu Ileana Oroveanu), obținând calificarea de
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
referință ale cinematografiei românești precum "Pași spre lună" (1964), "Serbările galante" (1965), "Șapte băieți și o ștrengăriță" (1967), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Veronica" (1972), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Aurel Vlaicu" (1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980), "Saltimbancii" (1981) și "Secretul lui Bachus" (1984). S-a născut la 24 aprilie 1926, în orașul București. A absolvit Institutul de Arte Plastice din București în 1952 (în aceeași promoție cu Ileana Oroveanu), obținând calificarea de pictor-scenograf. a
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
Pași spre lună" (1964). A participat la realizarea costumelor a unui număr mare de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără "Pasărea furtunii", "Titanic vals", "Răscoala", "Serbările galante" (1965), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980) și "Saltimbancii" (1981) Creatoarea de costume Nelly Merola a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
lună" (1964). A participat la realizarea costumelor a unui număr mare de lungmetraje de ficțiune, printre care se numără "Pasărea furtunii", "Titanic vals", "Răscoala", "Serbările galante" (1965), "Aventuri la Marea Neagră" (1972), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii" (1980) și "Saltimbancii" (1981) Creatoarea de costume Nelly Merola a obținut două premii pentru scenografie ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN):
Nelly Merola () [Corola-website/Science/328952_a_330281]
-
soluțiile și ideile muʽtazilite. Refuză, de pildă, să accepte că textul Coranului ar fi necreat, așa cum nu sunt de acord să rezerve nemusulmanilor chinurile veșnice ale iadului. Ei acceptă că păcatul grav este incompatibil cu calitatea de credincios, că minciuna, blestemul etc. întrerup curățenia rituală și obligă la repetarea abluțiunii. Interzic cultul sfinților, pelerinajele locale și frățiile sufite. Dacă pe planul laic ei n-au desfășurat niciodată o acțiune foarte însemnată sau foarte extinsă, ei aveau să joace un important rol
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
numeroasele subgrupuri în care s-au împărțit. Este, de altfel, și singura care s-a menținut până în zilele noastre, grație tendințelor ei mai puțin radicale. Unii dintre kharigiți ar vrea să fie excluse din Coran, pe lângă Sura lui Iosif, și blestemele adresate lui ʹAbū Lahab. Asupra acestui comentariu, ca și prin faptul că recurg adesea la "raʹy", acești puritani ai islamului sunt din nou de acord cu muʽtaziliții. Ei interpretează și aplică "ad litteram" pedeapsa cu tăierea mâinii, pe care Coranul
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
pentru 50 de ani, iar Kikyo va muri în urma rănilor suferite datorită atacului lui Naraku (preschimbat în Inuyasha); aceasta va crede că Inuyasha este responsabil de moartea ei. Un episod special din anime sugerează că această soartă este datorată unui blestem pus de Tsubaki, care s-ar implini dacă Kikyo s-ar îndrăgosti vreodată; consecința blestemului ar fi pierderea puterilor ei ca preoteasă și să aibă o moarte nenaturală și timpurie; acest lucru nu apare totuși în manga. Giuvaerul a fost
Shikon no Tama () [Corola-website/Science/325927_a_327256]
-
preschimbat în Inuyasha); aceasta va crede că Inuyasha este responsabil de moartea ei. Un episod special din anime sugerează că această soartă este datorată unui blestem pus de Tsubaki, care s-ar implini dacă Kikyo s-ar îndrăgosti vreodată; consecința blestemului ar fi pierderea puterilor ei ca preoteasă și să aibă o moarte nenaturală și timpurie; acest lucru nu apare totuși în manga. Giuvaerul a fost ars cu corpul lui Kikyo, dar se reîntoarce după 50 de ani prin reîncarnarea ei
Shikon no Tama () [Corola-website/Science/325927_a_327256]
-
pentru a o lua pe Ganymede. Biblia interzice zoofilia: Pedeapsa aplicată în poporul Israel celor ce erau prinși săvârșind acest păcat arată gravitatea pe care i-o acordau: Biblia consideră că bărbatul sau femeia care comite zoofilie atrage un mare blestem asupra sa: Majoritatea statelor islamice recunosc legea care spune că poți face sex cu o oaie, dar nu îi poți mânca apoi carnea.
Zoofilie () [Corola-website/Science/324984_a_326313]
-
dintre clironomii (urmașii) lui Afendule(a) este Dumitraș (Dimitrii) Gafenco. De acest personaj se leagă un interesant episod privitor la circulația și păstrarea cărților în trecutul Moldovei. Astfel, pe o Alfavita sufletească, tipărită la Iași în 1755 , el scrie un blestem rar întâlnit; după ce motivează gestul cumpărării cărții („o am cumpărat ca să-mi fie de citit pentru folosul sufletului”), Dimitrii continuă: „și cine s-ar ispiti să mi-o furi, or cu ce fel de chip, or de a(r) luo
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
satelor care compun parohia Cordăreni din comuna Dumeni, plasa Centru, județul Dorohoi, Dorohoi, 1912. Nicolae Iorga, Istoria industriilor la români, București, 1927. Nicolae Stoicescu, Dicționar al marilor dregători din Țara Românească și Moldova (secolele XIV-XVII), București, 1971. Constantin Turcu, Un blestem original pe o carte puțin cunoscută (și câteva note genealogice despre neamul Gafenco), în „Analele Moldovei”, I, p. 90-92.
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
făcea referire la ea ca la "regina neîncoronată". Barbara a fost subiectul multor portrete, în special cele ale pictorului de curte Sir Peter Lely. Extravaganța, temperamentul și promiscuitatea ei l-au provocat pe jurnalistul John Evelyn, s-o descrie ca "blestemul națiunii". S-a convertit la romano-catolicism de la anglicanism în 1663. Printre descendenții ei se include și Diana, Prințesă de Wales. Născută Barbara Villiers, în parohia St. Margaret, Westminster, a fost singurul copil a lui William Villiers, al II-lea viconte
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
îndemnat pe autor să realizeze o trilogie. Primul roman a cunoscut un mare succes, fiind recompensat cu Premiul pentru ”Cel mai bun roman SF” în cadrul RomCon-ului desfășurat în anul următor, distincție pe care o va primi și continuarea acestuia, "Blestemul Abației", apărută în anul următor. Problemele legate de primirea drepturilor de autor de către Doboș și plecarea lui Vlad Popescu de la editura Nemira au dus la încetarea relațiilor contractuale, al treilea roman apărând cu o întârziere de un an la editura
Trilogia Abația () [Corola-website/Science/327419_a_328748]
-
Joc crud"” - Editură Graphis Silverberg, R. - „"Timp al schimbărilor"” - Editură Pygmalion Silverberg, R. și Fawcett, B. - „"Interferente periculoase"” - Editură Nemira Simak, C.D. - „"Halta"” - Editură Pygmalion Spinrad, N. - „"Grand Tour Navette"” - Editură Z Spinrad, N. - „"Alte Americi"” - Editură Nemira Stine, R.L. - „"Blestemul preotesei"” - Editură Miron Stine, R.L. - „"Paianjenul atacă"” - Editură Miron Stine, R.L. - „"Sângele monstrului"” - Editură Miron Strieber, W. - „"Zonă interzisă"” - Editură Nemira Sturgeon, Ț. - „"Nestemate visătoare"” - Editură Vremea Updike, J. - „"Vrăjitoarele din Eastwick"” - Editură Nemira Van Vogt, A.E. - „"Computer World
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
1965), "Serbările galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
galante" (1965), "Răpirea fecioarelor" (1968), "Răzbunarea haiducilor" (1968), "Baltagul" (1969), "Castelul condamnaților" (1970), " Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Toate pînzele sus" (serial TV, 1977), "Revanșa" (1978), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Capcana mercenarilor" (1981), "Horea" (1984) și "Figuranții" (1987). S-a născut la 28 august 1926, în orașul Tecuci . A absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1955, obținând diploma de arhitect. a lucrat ca scenograf de teatru și
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
cu Sergiu Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai potrivite locuri de
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
Nicolaescu în "Atunci i-am condamnat pe toți la moarte" (1972), "Ultimul cartuș" (1973), "Un comisar acuză" (1974), "Omul de aur" (1977), "Revanșa" (1978) și "Capcana mercenarilor" (1981) sau cu Mircea Mureșan în "Baltagul" (1969), "Asediul" (1971), "Ion - blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Horea" (1984) și "Maria și marea" (1988). A devenit membru al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) la 30 decembrie 1963. Scenograful obișnuia să se plimbe prin întreaga țară pentru a găsi cele mai potrivite locuri de filmare, el
Marcel Bogos () [Corola-website/Science/327530_a_328859]
-
ai cruciadei au inițiat un complot împotriva lui. Speriat Tatikios a plecat imediat din armată și sa întors în Cipru, cu promisiunea de a trimite mai târziu întăriri armatei latine. După ce a plecat Tatikos, Boemund a izbucnit cu acuzații și blesteme la adresa lui, în final conducătorii cruciadei au decis că Tatikios i-a trădat și a părăsit armata pe propriai lașitate. Ulterior, acest incident a aut un impact negativ asupra relațiilor dintre europeni și bizantini. Ultima mențiune despre Tatikios datează din 1099
Tatikios () [Corola-website/Science/326947_a_328276]