5,261 matches
-
un coridor întunecat, și tocmai când ai ajuns la mijloc lumina se stinge și ești lăsat singur.“ O splendidă metaforă! Iată și comentariul lui Russell, într-o scrisoare către Ottoline Morrell: „Sărmane! Cunosc atât de bine aceste sentimente. Este un blestem îngrozitor să simți impulsul creator atunci când nu ai un talent pe care te poți bizui, cum au avut Shakespeare sau Mozart.“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 93.) 19 „Extracts from the Diary of David Pinsent“, în op. cit., p. 223
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să pomenească ceva despre asta soțului ei. Cum secretul nu a fost ținut, la locul întâlnirii se găseau doi diavoli care l-au făcut să dispară pe soț și, ca pedeapsă pentru că femeile nu pot păstra o taină, au aruncat blestemul ce avea să ne urmărească pe toate: Maledetta sii tu e la tua genia!26 Cred că începea să mi se facă foame, una nebună ca toate denumirile din jur... pizza pazza a pezzi 27 și gelato matto 28... de ce
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
chiar asta e drama noastră, a tuturor, inclusiv a teologilor, că nu putem fi nici una, nici alta”. Prezența și demolarea lui D-zeu, dispun de același volum de indeterminare în textele autorului - D-zeu e loc al antinomiilor: binecuvăntare și blestem, nimic și tot... „eu trăiesc printre contradicții, care mă împiedică să ader la o doctrină oarecare”. Cioran nu este „grafocrat”, luciditatea îl constrănge să înțeleagă că „scrierea nu are esență sau valoare proprie, fie ea pozitivă sau negativă” (J.D.), este
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
Berstein, op. cit., p.66. 474 M. N. Popa, op. cit., pp. 162-163 475 Jean Jaurès (1859-1914) afirma: "A pregăti dezarmarea Europei este sarcina cea mai nobilă și cea mai imediată care se pune în fața lumii civilizate. Omenirea este urmărită de un blestem dacă, pentru a-și dovedi curajul, este osândită să ucidă veșnic. Poate că, până la urmă, oamenii își vor da seama că pentru a avea pace, Europei nu-i lipsește decât un lucru: să creadă în pace". Jaurès era încă plin
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
două sute de ani de la prima pierdere a Basarabiei, România este încă despărțită de România de Est de peste Prutul pătimirii noastre. Visul reîntregirii pare, din păcate, încă departe de a se împlini. Ultimele trei veacuri de istorie națională au stat sub blestemul poziției noastre geopolitice: "Românii și România - cum spunea un diplomat român interbelic -, s-au aflat prea aproape de Rusia și prea departe de Dumnezeu". În ianuarie anul curent, aflați cu prilejul zilelor Eminescu la Soroca, un localnic, la întrebarea noastră despre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o mare scîrbă, într-un imens dezgust (o adorație întoarsă) față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală" (E.S.). Moralist de neclintit, cînd adorația se răstoarnă în mînie, glasul său capătă sonuri teribile, care îl anunță pe Arghezi din blesteme. Eseistul, raportîndu-l la Cîrlova, îl consideră, cu îndreptățire, pe Heliade mai complex, decorul său este mai larg și poemul său este mai savant construit. Însă emoția pare la elegiacul Cîrlova mai puternică, confesiunea mai sincer lirică, obiectele (aceleași, în fond
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
să se pună în slujba unor țeluri ce țin exclusiv de viața cotidiană, tăgăduind importanța ideilor. Oricum, o credință trebuie să fie prezentă. Altfel, chiar și succesele politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul" politicii privite ca o "cauză". Și atenționează: etica poate juca un rol extrem de funest din punct de vedere moral! Pentru a se face înțeles apelează la cîteva
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
înșiși. Se înțelege, sper, că Emil Cioran a fost doar un pretext pentru a nu vorbi, de la bun început, despre prezent. Un pretext necesar totuși, fie și pentru a nu uita că, uneori, excesul de raționalitate poate duce, ca un blestem ignorat, la Alzheimer. Lecția cumplită a destinului poate veni pe neașteptate sau pe nemeritate, oricând. Mă voi strădui, deci, să fiu un sceptic "vaccinat", cu jumătate de normă, atent totuși la slujbă (în dubla sa accepțiune de serviciu și de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ceva timp nu puteam decât visa. Spațiul virtual ne-a completat existența, a dat consistență proiectelor imaginare, a făcut posibilă joaca și căutarea de informații până la epuizarea fizică a internautului. E, bineînțeles, ca toate cuceririle tehnologiei, o minune și un blestem în același timp. Spațiul virtual, cu informațiile și motoarele sale de căutare neobosite, este, în același timp, o neprețuită universitate în sine. Poți afla practic orice de aici, dacă știi niște reguli elementare de scotocire și dacă ai o familiarizare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și sufocantă a Magnei Cloaca? Cine să țină piept acestui tsunami de mitocănie, țopism și hoție pe care precupețele și mârlanii de la televizor și guvern îl revarsă gros, sufocant și ucigător asupra noastră, zi de zi. Cum să faci față blestemului de a fi condus de o formă de mutant a lui homo sapiens, aclimatizată pe Dâmbovița, și pe care ar trebui să-l disecăm antropologic aici, dacă am avea spațiu. Doar două vorbe m-aș grăbi să spun despre habitatul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dezvăluit de istorie: "Olio, olio - se tânguie fiica de domn valah mazilit - las' că pune taica pungă dă pungă pân' la Țarigrad și ia el domnia îndărăpt!" Chiar așa, nu? Ca-n ziua de azi, nu alta. Că nu degeaba blestemul tradițional al românului a fost, de secole, cel plasat de noi, din motive stilistice și emoționale, și nu drept îndemn la acte antisociale, Doamne ferește!, ca titlu. Adică "Arză-l focu', Bucuresci!" Nu de alta, dar "proștii de moldoveni" mai pun
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de lei necesari reparării interfonului și a închizătorului aferent - spre ușurarea veselă a câtorva homeleși care s-au aciuat noaptea pe holurile etajelor superioare ale blocului) am simțit că ceva e în neregulă. Era un aer prevestitor de rele, de blesteme și moarte, era frig și întuneric la cote cu mult mai grave decât de obicei. Văzând că în locul beculețului familiar de la lift îmi răspunde doar un hohot tăcut și negru, am lăsat la podea, disperat, papornițele cu mâncare și apă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
fel de femei vor fi fost sau vor fi fiind Golda Meir, Margaret Thatcher, Madeleine Albright, Angela Merkel sau Hillary Clinton nu e curtenitor să ne întrebăm. Să le urăm, deci, doamnelor noastre succes în încercarea de a scăpa de blestemul caragialiean al lui "Zoe, fii bărbată!" și să sperăm că nu ne-o vor lua în nume de rău când le vom ruga să mai renunțe la pantaloni, chiar dacă îi poartă, vorba Gildei Lazăr, ca să se poată urca nestingherite în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la îndemână, până la ora 14.30, când e lovit de o altă frenezie zgomotoasă până pe la 16.30 când, sindicalist erect, descoperă că nesupunurea civică în fața "lu dom injiner" sau, după caz, a "șăfului", poate începe, prin mârâieli, bolboroseli și blesteme strucurate printre dinți pregătind plecarea indignată, "după zece ore de muncă", de la ora 17. Nu aș vrea să creadă cineva, citind rândurile de mai sus, că îi desconsider pe amărâții descriși oarecum acid aici, răpănoși alcoolici de cele mai multe ori, angajați
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tot felul de năzbâtii propagandistice și ideologice, complet depășite astăzi. Iată deci că și în ascensiunea aparent neutră și aspră de construcție a unui corp științific de argumente istorice și instituționale în vederea afirmării noastre identitare, regionale, naționale și europene, eternul blestem al Meșterului Manole, al eforturilor neîncetate de a o lua mereu de la început, în toate domeniile, ne apasă. Ne apasă, dar nu ne înfrânge! 15 septembrie 2014 Pe 15 septembrie 1969, la Liceul de Muzică din Botoșani, începeam un sinuos
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și ansari, precum și egalitatea lor cu credincioșii în ceea ce privește drepturile și îndatoririle, precizând dreptul lor deplin la credință religioasă prin care se deosebesc de musulmani.260 "Statul musulman s-a arătat binevoitor față de ei,261 atunci când au avut parte de persecuții, blesteme, dispreț, prigoana și moarte din partea altor civilizații și state nemusulmane în care au trăit. Dar "tendința rasistă" care i-a determinat să îndepărteze iudaismul de spiritul religiei divine și să-l transforme într-un "ordin ideologic rasist" i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
au crescut Însă pomișori, Sf.Gheorghe scăpînd. Tot În ziua de Sf.Gheorghe era și mai este obiceiul ca tot omul să se cîntărească, pentru ași cunoaște greutatea și apoi din credința că de cei cîntăriți nu se vor prinde blestemele și spiretele rele. La Rusalii se Împodobeau porțile, stîlpii caselor și casa cu frunze de tei și nuc. Se purta, mai ales de copii, la cingătoare pelin, ca să nu fie luați de rusalii ( iele ). În zilele Rusaliilor nu se lucrează
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
mai tuturor dezbaterilor religioase creștine - și mai ales a dogmei catolice. Refutat, Îndeobște, ca un păcat capital, actul sinuciderii nu s-a bucurat de o dezbatere pe măsura violenței cu care dizlocă părți din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația religioasă, mai puternică decât experiența culturală și mai puternică decât instinctul de conservare Îi Împinge la gestul fatal? Spațiul ispitei suicidare Prea puțini dintre scriitorii autori de jurnale
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
acesteia) ca pe o temă literară. Nu de exhibiționism e vorba aici, cât de amânarea, ca pe o nouă povestire a Șeherezadei, a unei sentințe nemiloase. Atât Pavese, cât și Sylvia Plath (ca să luăm doar două exemple sugestive) trăiesc cu blestemul morții la modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Franța a permis proliferarea monstruoasă a păcatului. Revolta lui e răspunsul neputincios la vechi neputințe, la ambiții niciodată atinse. „Ah, cum de n-am purificat această țară cu mâinile mele; n-aș mai fi obligat să accept astăzi pentru ea blestemul”. Și, din nou, Marele Păcat, blestemul metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-au făcut viața un infern: Cât despre La N.R.F. ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
păcatului. Revolta lui e răspunsul neputincios la vechi neputințe, la ambiții niciodată atinse. „Ah, cum de n-am purificat această țară cu mâinile mele; n-aș mai fi obligat să accept astăzi pentru ea blestemul”. Și, din nou, Marele Păcat, blestemul metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-au făcut viața un infern: Cât despre La N.R.F. ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
o ființă delirantă, neîndemânatică și devotată. Germanii sunt, așadar, ceea ce ar fi vrut el să fie. Ca și ei, el nu aparține unei națiuni, ci unei rase. Antrenat Într-un vertij al negării, Drieu nu ocolește nici blasfemia și nici blestemul păgân: Ei bine, În această zi În care Hitler eșuează, după Napoleon, Cezar și Alexandru (mort la bordel), țin să spun că-l disprețuiesc pe Isus, ceea ce e mai bine decât a-l urî. Această umanitate nu mai e la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fost pusă În joc. Miracolul adamismului Autoportretul migrează spre zonele imaginarului În mod spontan și cu o anumită fascinație a jocului prezenței și al absenței. Cu adevărat șocantă e absența memoriei din orice autoportret compus În scris. Ca Într-un blestem, autorul trebuie s-o ia mereu de la capăt, ca și cum s-ar afla pe o fantasmatică, ireală corabie a argonauților: adăugind mereu câte o piesă nouă, el schimbă În Întregime vechiul vas, dar fără să fie obligat să-i schimbe și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
timp, intimitatea acoperă și noțiunea de interioritate, ambele fiind fațete ale uneia și aceleiași realități: „Intimul este superlativul, iar interiorul este comparativul Înlăuntrului”, notează Cecile Wajsbrot 10. Incapabil să iasă din această dilemă, jurnalul Își va construi, ca pe un blestem, propriul destin. El se va scrie, zi după zi, Într-o progresie lentă și monotonă, segmentată doar de fatalitatea numărului de ordine al zilei, lunii și anului. O formă Încă mai complexă a raporturilor dintre ficțiune și realitate o descoperim
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și semnificație. Fărâmițări și fragmentări Că subzistă, În toate aceste tipuri de jurnale, un anumit aleatorism e dincolo de orice dubiu. Secvențialitatea și temporalitatea jurnalului intim sunt Însoțite de această caracteristică, mai puțin studiată, a literaturii intimității. Dacă pentru Maurice Blanchot blestemul jurnalului constă În obligativitatea de a „respecta calendarul”15, pentru majoritatea comentatorilor e izbitoare fărâmițarea, fragmentarea acestuia. În afara câtorva experimente (de la Noul Roman la fragmentarismul prozatorilor postmoderniști), prea puține cărți de literatură „tradițională” agreează dislocarea În segmente minuscule a materialului
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]