6,712 matches
-
de compoziții, despre textierii cunoscuți și mai ales despre centrul orașului a cărui noapte nu se termina nici- odată, ci era un întreg concert și o petrecere aproape fără sfârșit. Despre București și femeile sale inegalabil de fru- moase, despre bulevardele largi și aglomerate, pline de viață, despre băuturile tari și bețiile terminate pe jos sau cu scandaluri. Seara următoare am fost toți la Cabaret des Noctambules din strada Champollion, în Cartierul Latin. Șansonetistul era unul Martini. Tourtal l-a invitat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe bulevardele pustii aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute într-o tăcere bizară
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și petrecerile fără sfârșit încep să-l coste. Se gândește, ca întotdeauna, că este la început de drum. Că sănătatea îi va reveni miraculos și va cuceri iar alte și alte scene, că va mai gusta din succesul pe marile bulevarde ale altor capitale și că va reveni în studiouri să înregistreze șlagăre care îl vor face nemuritor. — De ce nu vrei, Bibi, să faci un amărât de control ? De ce ? Sunt bine, Pițule, ți-am spus de o mie și-o mie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui viol sau de câteva gloanțe care purtau
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
murit așa, de frig sau de foame, sau împușcat direct în inimă și viermi îl măcinau deja pe dinăuntru. Halele și piețele pline de bunătățuri nu demult erau mai mult pustii acum. Și nicio florărie nu mai colora colțul vreunui bulevard ca înainte, totul era gri și întunecat. Aromele de cafele și de gogoși fuseseră înlocuite de un aer înțepă- tor, ca de veceu public. Cristi mai trăise o dată această poveste, în copilărie, când a revenit în Brăila. Amintiri cu care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
înspre Gara de Nord, bombardamentul făcuse îngro- zitoare ravagii. Gara de Nord, Gara Basarab Mărfuri, Calea Griviței grav lovite. Am văzut un tramvai surprins în mers ; conducătorul mort stătea căzut cu pieptul lipit pe comenzi. Ieri după-amiază am fost în cartierul Grivița. De la Gară la bulevardul Basarab nicio casă - nici una - n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. La un colț de stradă trei femei boceau cu țipete ascuțite, rupându-și părul, sfâșiindu-și hainele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din belșug pentru o seară cu celebrul Cristian Vasile. Contracte mici, de câteva zile doar, de un weekend sau, dacă era norocos, de câteva săptămâni. A cântat în localuri de cartier sau în cele ascunse pe străduțele lăturalnice ale marilor bulevarde, de care se ferea tot mai des, în pauzele filmelor de la cinematografe, pe Elisabeta sau pe Griviței, a început să pună și ceva bani deoparte, departe de milioanele pe care le câștiga odată, iar de cele mai multe ori îi cheltuia pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
luat micul dejun obișnuit, și-a băut cafelele, a lăsat din nou un bacșiș măricel, nu ca pe timpurile bune, dar oricum destul de însemnat pentru buzunarele sale aproape goale. Și de- acolo a plecat să viziteze pentru ultima oară marile bulevarde ale Bucureștiului, pustii acum, dărăpănate, marile artere cu localurile lor celebre care îi aduseseră atâtea împliniri, toate locurile dragi ale tinereții sale. De la Victoriei, după ce a contemplat puțin ruinele La Fayette-ului, unde odată fusese și Grand Restaurant, a pășit încet
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sensuri. Și el va părea „ne-liber”, Înjugat, când alții vor destupa șampanii ale libertății și, pe dos, va fi liber - deși va părea singuratec și crispat de propria-i imagine -, când alții vor alerga Încolo și Încoace pe marile bulevarde ale necesității. Realitatea, da, această magnifică formă și esență nu se forjează, oricât ar părea de ciudat, În marile „ateliere” și spații publice, În sălile unde prezidează mai-marii zilei, inși care au acces la levierele puterii, cei care pot muta
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
tineri”, dar nu știu de ce Îmi par toți acești „tineri” locvace și suspect de siguri pe ei doar ca niște tineri, cum să le zic... „de ocazie”! Cei care s-au Întîmplat să se afle pe strada Pangrati sau pe bulevardul unde e situat ProTV-ul, ei și „amicii” lor. Când zic „de ocazie” o spun cu o nuanță de compasiune, deoarece această „falangă” a tinerilor va fi cu siguranță una de „sacrificiu”! Așa cum se va Întâmpla și cu falanga primilor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ruși și turci se desfășoară În 1828-1829. Până În 1834, țările române se află sub ocupație rusă. Guvernator este un om remarcabil, generalul Pavel Kiseleff, singurul rus că ruia românii i-au păstrat până astăzi o bună amintire (cel mai elegant bulevard din București Îi poartă numele). Sub supra vegherea lui, boierii elaborează primele Constituții românești, numite Regu lamente Organice (aproape identice În țara Româ nească și Moldova — Încă un pas spre unire). Kiseleff se interesează de toate, de la starea țăranilor până la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
stat pe loc. Românii au multe motive să se plângă, se plâng Însă poate prea tare, uitând sau Îndulcind În memorie dezastrul dinainte de 1989. Mi-a sărit În ochi o secvență dintr-un film turnat În anii comunismului: imaginea unui bulevard din inima Bucureștiului. Deși am trăit tot timpul În București, priveliștea mi s-a părut acum stranie: o stradă aproape goală, câteva mașini ici și colo, totul „liniștit“ și fără culoare. Astăzi, pretutindeni este viață, poate prea multă și prea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cam utopic proiect, pentru un biet râu ca Dâmbovița. Dar exista și o soluție mai simplă și mai radicală: acoperirea, pur și simplu, a râului cu un planșeu de beton. Dâmbovița ar fi devenit invizibilă, iar deasupra ei un larg bulevard ar fi străbătut Capitala de la un cap la altul. În anii ’30 planșeul a Început să fie construit; s-a realizat o porțiune cam de un kilometru În zona centrală, dar lucrările nu au mers mai departe. Povestea Încă nu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de Justiție (Albert Ballu, În stilul Renașterii franceze, 1890-1895), Ministerul Agriculturii (Louis Blanc, 1896), Facultatea de Medicină (Louis Blanc, 1903)... (Dintre arhitecții menționați, Săvulescu și Maimarolu sunt români, Blanc, elvețian stabilit În România, iar ceilalți francezi.) Chiar după trasarea marilor bulevarde, Calea Victoriei rămâne Calea Victoriei: axa centrală și simbolică a orașului. De-a lungul ei sunt adunate toate: edificiile reprezentative ale statului, instituții culturale (inclusiv Academia Română și Biblioteca Academiei, cea mai importantă bibliotecă românească), reședințe aristocratice (cum este impunătoarea „Casă cu lei
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe trotuare, dar și, prin mijlocul străzii, trăsurile, apoi automobilele croindu-și cu greu drum... Perpendicular pe Calea Victoriei, de o parte și de alta a ei, se trasează În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea prima axă de mari bulevarde, pe direcția est-vest, purtând numele cuplului regal: Carol și Elisabeta. A doua axă, nord-sud, perpendiculară pe aceasta, și aproape paralelă cu Calea Victoriei, s-a deschis după 1900 și a fost definitivată În anii ’30: bulevardul Brătianu (rebotezat Bălcescu-Magheru de comuniști
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
-lea prima axă de mari bulevarde, pe direcția est-vest, purtând numele cuplului regal: Carol și Elisabeta. A doua axă, nord-sud, perpendiculară pe aceasta, și aproape paralelă cu Calea Victoriei, s-a deschis după 1900 și a fost definitivată În anii ’30: bulevardul Brătianu (rebotezat Bălcescu-Magheru de comuniști, și astăzi Împărțit În tronsoanele Brătianu, Bălcescu și Magheru), cel mai larg și mai monumental dintre bulevardele bucureștene. Calea Victoriei și cele două șiruri de bulevarde structurează zona centrală a Capitalei. Întretăierea bulevardelor — punctul cel mai
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aceasta, și aproape paralelă cu Calea Victoriei, s-a deschis după 1900 și a fost definitivată În anii ’30: bulevardul Brătianu (rebotezat Bălcescu-Magheru de comuniști, și astăzi Împărțit În tronsoanele Brătianu, Bălcescu și Magheru), cel mai larg și mai monumental dintre bulevardele bucureștene. Calea Victoriei și cele două șiruri de bulevarde structurează zona centrală a Capitalei. Întretăierea bulevardelor — punctul cel mai central din București — e de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
deschis după 1900 și a fost definitivată În anii ’30: bulevardul Brătianu (rebotezat Bălcescu-Magheru de comuniști, și astăzi Împărțit În tronsoanele Brătianu, Bălcescu și Magheru), cel mai larg și mai monumental dintre bulevardele bucureștene. Calea Victoriei și cele două șiruri de bulevarde structurează zona centrală a Capitalei. Întretăierea bulevardelor — punctul cel mai central din București — e de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
În anii ’30: bulevardul Brătianu (rebotezat Bălcescu-Magheru de comuniști, și astăzi Împărțit În tronsoanele Brătianu, Bălcescu și Magheru), cel mai larg și mai monumental dintre bulevardele bucureștene. Calea Victoriei și cele două șiruri de bulevarde structurează zona centrală a Capitalei. Întretăierea bulevardelor — punctul cel mai central din București — e de inspirație „haussmanniană“ (la grande croisée, Încă și mai evidentă la București ca la Paris); chiar aici este așezată Universitatea (construcția inaugurată În 1869 și extinsă după 1900). În Piața Universității se Înalță
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
oricât ar fi de patriotică, tot opera unui francez, sculptorul Carrier-Belleuse; gurile rele spun că francezul ar fi preschimbat o Jeanne d’Arc În Mihai Viteazul!). Bucureștiul modern nu a fost conceput să graviteze În jurul Universității, dar acum, În urma Încrucișării bulevardelor, așa se prezintă. Centrul simbolic a fost mai Întâi Dealul Mitropoliei (unde, lângă Catedrală și sediul Mitropoliei, devenită apoi Patriarhie, s-a instalat mai târziu și Parlamentul), apoi Palatul Regal și, În sfârșit, Universitatea. În primii ani ai lui Ceaușescu
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
instalat mai târziu și Parlamentul), apoi Palatul Regal și, În sfârșit, Universitatea. În primii ani ai lui Ceaușescu, când arhitecții mai dispuneau de un dram de libertate, locul și-a mai adăugat două edificii semnificative (vizavi de colțul Universității dinspre Bulevardul Brătianu), ambele terminate În 1970: Hotelul Intercontinental, cea mai Înaltă construcție-turn din București, și noul Teatru Național (În prima lui versiune, o Îmbinare de volume geometrice, nu tocmai potrivite gusturilor mai „clasice“ ale lui Ceaușescu; așa se face că, ulterior
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lui versiune, o Îmbinare de volume geometrice, nu tocmai potrivite gusturilor mai „clasice“ ale lui Ceaușescu; așa se face că, ulterior, structura geometrică a fost mascată, Împrejmuită cu o fațadă În arcade, de un prost-gust fără cusur). Pe segmentul de bulevard dintre aceste edificii și Universitate, s-a desfășurat În 1990 ampla și dramatica manifestație a „Pieței Universității“ (numită așa oarecum impropriu, deoarece piața e, de fapt, alături, de-a lungul laturii principale a Universității). Locul a căpătat de atunci o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la „cișmea“ = „fântână“), a fost amenajat, În prima sa formă, pe locul unei bălți mlăștinoase, spre mijlocul secolului al XIX-lea, de arhitectul peisagist german Wilhelm Meyer. Șoseaua Kiseleff, În prelungirea Căii Victoriei, spre limita nordică a orașului, Îmbinare de bulevard și parc, a fost deschisă În 1832, pe vremea generalului rus al cărui nume Îl poartă; un deceniu și ceva mai târziu, tot Wilhelm Meyer a continuat lucrările. Avea să devină cel mai monden traseu de promenadă; pe la 1900, protipendada
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
se ajunge — ar putea fi numită „stilul Carol al II-lea“ — Îmbină modernismul cu căutarea unui echilibru de factură clasică și cu tendința spre monumentalitate (sunt, În genere, comenzi oficiale, clădiri destinate instituțiilor statului). Tipic, ca axă a orașului, este bulevardul Brătianu, iar În ce privește principalele edificii: Facultatea de Drept (Petre Antonescu, 1935), Academia Militară (Duiliu Marcu, 1939) și, În anii următori, Ministerul de Interne (pe Calea Victoriei, peste drum de Palatul Regal, devenit apoi sediul Comitetului Central al partidului comunist — cu celebrul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
140000 de locuitori, În 1899 de 280000, iar În 1930 de 630000; În vremea celui de-al Doilea Război Mondial, se apropiase deja de un milion. Orașul, cel puțin În zona lui centrală, nu mai semăna cu vechiul „sat“. Avea bulevarde, blocuri cu multe etaje și edificii publice monumentale. Însă modernizarea nu era decât parțială, ca și modernizarea României În ansamblu. Bucureștiul modern și Bucureștiul tradițional se Întâlneau la fiecare pas, Într-o sinteză contradictorie, nu lipsită de farmec. Orașul comunist
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]