6,191 matches
-
sfătuit soldații mei ca atunci când vin de la transport și le ies locuitorii din sate să le aducă strânsura de pe câmp. Și să le dea și lor pentru cai un bostan, fân, strujeni. Iar când trec prin pădure să aducă în căruță lemne la casa unde ei îs găzduiți. Și din 650 de cai eu tot am rămas cu 400. Alții n-au rămas cu nimica. Cei mai mulți cai mor și de sete. Unde să adăpi tu 650 de cai, mai ales că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
front și mi-a dat soldați din Târgoviște și români și sârbi. Sârbii erau cei mai mare hoți. Școala din Avrămeni, județul Dorohoi unde era director Florea Drăghicescu din comuna Perieți, județul Olt, n-avea lemne. Am trimis 100 de căruțe la Liveni în pădure, de unde a fost marele muzician George Enescu [66] și-am adus diferite cioate și (indescifrabil). A doua zi au venit soldații cu ferăstraie și topoare și le-au tăiat și băgat într-o sală de clasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
o sală de clasă că le furau de afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când am ajuns acolo nu era un pai de fân și fir de ovăs. Și mi-a prins foarte bine. Și la o inspecție ce mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
afară. De la Avrămeni m-a trimis la Lunca Banului în județul Fălciu cu ordin că să nu luăm un pai de fân sau fir de ovăs. Și eu am luat 40 de căruțe cu paie și fân și 40 de căruțe cu ovăs și cu strujeni. Și când am ajuns acolo nu era un pai de fân și fir de ovăs. Și mi-a prins foarte bine. Și la o inspecție ce mi-a făcut colonelul Capețchi a scris: "Caii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Corjescu se pupa cu generalul Popovici, Guvernatorul Basarabiei. O coloană străină a vrut să încarce furaje, ovăs din raza locului unde eram noi și să ne ia furajul de la caii noștri. Maiorul Voiculescu m-a însărcinat pe mine să descarc căruțele acelei coloane, după cum am și făcut. Iar cucoana lui Corjescu s-a plâns generalului Popovici cu care se pupa. Și pe sfânta dreptate a fost îndepărtat din armată maiorul Gh.Gr.Voiculescu. Când eram cu coloana în satul Moruzeni la Mărășești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
după ce a venit din Bulgaria, era învățător în comuna Vânători, din sus de Târgu Neamț, s-a îmbolnăvit de tuberculoză. Și într-o vară ploioasă eu mă duceam la Boboești la socrii mei preotul Mihai Vasiliu, cu un cort pe căruță; el, Vasile Știrbu a eșit din Școală bolnav și foarte slab, o umbră de om din cât a fost el de voinic și a zis: "Uite dle Rădășanu n-a avut unde se băga tuberculoza! S-a băgat în trupul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc pentru a înfrăți bucuria cu oțelul, își spală palmele în cer, așterne sub fiecare brazdă a cernoziomului, cu care se crede înfrățit, câte o poemă cu visurile-n cerul de năvală”, simțindu-se împăratul lui. Poezia lui capătă
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
împachetând cele strict necesare dar și cele socotite mai de preț din lucrurile casei. Greutatea și volumul bagajelor fiind planificată, evident că nu a făcut loc celor trei transporturi cu landoul ale jucăriilor de la grădiniță. Spre gară, pe jos, în spatele căruței urmând alte multe în aceeași situație, am târât totuși de mână pe bietul Moș Crăciun cu manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
manta de mătase roșie, tivită cu vată albă; intram pe drumul fără întoarcere al refugiaților, într-o dramă colectivă căreia nu i înțelegeam nici măcar aspectul de suprafață. Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe, vorbea despre preotul parohiei care până în ultimul ceas al evacuării spovedise și împărtășise, în biserica deschisă, oamenii și în cele din urmă, la insistențele disperate ale preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1 recupera, își
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
sergenților români și ale soldaților bulgari, lipsite de interes. Din spusele sergentului Belomovski, conducător de automobil, aflăm că planul răpirii era de mult conceput, că automobilul s-a defectat la 2 km de Călugăreni, de unde a fost adus de o căruță trasă de boi. De un deosebit interes este declarația lui Alexandru Plopșoreanu, fost comisar în Poliția română, care întâlnind pe sergentul Belomovski la restaurantul „Mercur”, a aflat de la acesta, bine dispus prin băutură, întreaga desfășurare a răpirii moaștelor. Chemat de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în dimineața zilei de 1 septembrie 1939 că Germania a atacat Polonia iar, mai târziu, Rusia Sovietică ocupă partea ei răsăriteană În primele decade ale lunii septembrie dinspre Polonia au trecut prin localitate o mulțime de vehicule, civile și militare, căruțe și cărucioare și coloane nesfârșite de oameni pe jos, printre care copii și bătrâni. Localnicii care urmăreau acest episod tragic, veneau în întîmpinarea acestui fluviu uman, cu un aspect jalnic, cu tot ce se putea, spre a le ușura chinul
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
respins de către comisia din Cernăuți. Abia în luna octombrie 1940, deci după o lună de la arestarea mamei, tata a aflat despre data procesului în care urma să fie judecată. Așa că ne-a pregătit și după miezul nopții am plecat în căruța plină cu fân acoperiți cu pături fiindcă ploua și era rece. Spera că prezența copiilor în sala de judecată va impresiona pe judecători. La vederea mamei, plânsetele noastre mai mult i-au iritat pe cei care de fapt trebuiau să
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
rușii, cu ajutorul material primit din S.U.A., tancuri, avioane, mașini, tunuri etc. se apropiau de Nistru, prevestind ultima lor ocupație. La începutul lunii martie 1944 armata sovietică a trecut deja Nistrul, întreaga mea familie s-a refugiat în România. Într-o căruță cu coviltir cu unele lucruri de strictă necesitate, am plecat pe un drum fără întoarcere având ca repartiție localitatea Strehaia, județul Mehedinți, la peste 1000 Km. distanță. Două surori aflate atunci la Cernăuți, au plecat într-un compartiment de tren
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
parte dintre ei participaseră. Trebuiau să plece din gara Copșa Mică, cu un tren special. Tinerii din Axente Sever, printre care era și Tata n-au mai avut loc În vagoane. Cu entuziasmul specific vârstei au pregătit În grabă câteva căruțe, Împodobindu-le cu flori, covoare și steaguri tricolore și cu românismul În suflet au urmat drumul Tribunului Axente Sever spre Alba, cetatea pătimirii ardelene, devenită inima României Mari. În zilele mai reci, cubicul și Visa Înghețau și ne scoteau din
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
a servit, atât din punct de vedere profesional cât și ca cetățean. Am luat pentru prima dată cunoștință cu o zonă din țară plină de istorie, străbătând-o pas cu pas, În cea mai mare parte. Aveam la dispoziție două căruțe speciale pentru serviciul veterinar, dar caii erau destul de obosiți după sutele de kilometrii parcurși și ca să nu fiu un exemplu negativ pentru alte servicii “de spate”, preferam să merg În urma căruțelor, alături de ostașii aferenți serviciului veterinar. Cu această ocazie am
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
În cea mai mare parte. Aveam la dispoziție două căruțe speciale pentru serviciul veterinar, dar caii erau destul de obosiți după sutele de kilometrii parcurși și ca să nu fiu un exemplu negativ pentru alte servicii “de spate”, preferam să merg În urma căruțelor, alături de ostașii aferenți serviciului veterinar. Cu această ocazie am gustat pentru prima dată mămăliguța cu brânză și smântână de vacă, pe care ulterior am introdus-o În meniul casei și am asistat la zdrobirea strugurilor pentru vin, Într-o dimineață
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
acestor poeme s-a adecvat nu numai cerințelor de partid, ci și exigențelor de înțelegere ale acestui public. Dacă target-ul unui poet e publicul-masă, n-are decât să se adecveze, ca ziarele. Nu poți fi însă și cu sacii în căruță și cu... Astăzi se profesează masiv "poezia-amică", poezia care nu-l stresează pe cititor nici la minte, nici la suflet. Se vede treaba că nu-i destul de "amică", de vreme ce "marele public" stă reticent deoparte și se uită la telenovele. Îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
să facem negoț cu producția noastră simbolică. Sunt tentat să cred că, în calitatea noastră de europeni de mâna a doua, nu suntem suficient de fascinanți. Nici destul de europeni, nici destul de exotici, așa că stăm așa, nici în car, nici în căruță. Limbajul, la români, servește doar la disimulare... Ați fost între cei care au semnat pentru o "descentralizare" a României ("lui Mitică")... Ce distanță mai e între Târgu Mureș și București? Aceeași, dacă nu mai mare. Noi am propus doar o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lunii august, din acest an, în "Daily Mail", după o excursie în Maramureș, pe care a făcut-o după ce câteva celebrități engleze, între care prințul Charles, au lăudat fără măsură zona: "Doi cai de culoarea castanei mă trag într-o căruță mare încărcată cu fân și pare că sunt capabili să treacă peste orice obstacol. Nu aș fi crezut că pot merge astfel pe un drum cu șleauri adânci și bolovani uriași. Acesta este modul de a călători în Maramureș (...). Zona
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
comunismul: a dus forțat la oraș pe bieții oameni născuți să fie țărani. Oamenii aceia s-au transferat la oraș cu mentalitatea și gestica lor rurală. De asta orașele noastre sunt caricatura unor așezări urbane, cu mahalaua în centru, cu căruțe pe bulevarde, cu câini flenduroși în ușa hotelului "marcă europeană", cu cerșetori care indienizează strada, cu cetățeni guralivi care se comportă oriunde ca pe toloaca din comună, cu bețivăneală generală, cu milițieni care emană puturoșenie și aroganță de tont cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
satul Chișcăreni. I. A.: - Ce poziție ocupa familia dumneavoastră în cadrul comunității ? G. M.: - Erau muncitori... la CAP, cum era înainte, CAP-urile, erau fierari, o meserie foarte bănoasă. I. A.: - Veneau oamenii la potcovit ? G. M.: - Sigur că da, cu căruțe, cu ce era, cum era în gospodărie, c-atunci se lucra cu atelaje, cu... îți dai seama. Era, aveau zile la colectiv, cum se punea cu pontaju’ ăsta, făceau câte o mie [probabil este vorba de 100 de zile - n.
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ei, în număr destul de mare, „se deplasau pentru întreaga perioadă de vară, uneori pe timp mai îndelungat, în căutare de locuri pentru practicarea ocupațiilor lor”. Ion Gugiuman a numit fenomenul migrațiune sezonală: în fiecare an, în luna martie, își încărcau căruțele mari (harabale), cu semințe, unelte și strictul necesar traiului și plecau în căutare de locuri de grădinărit, pe care le arendau de la diverși proprietari. Deplasarea sezonieră a bulgarilor hușeni se realiza în două direcții: - spre est (Lunca Prutului) și spre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de cai. Un anonim francez din tabăra turcă avansează cifra de 20.000 morți. Caii, timp de cinci zile și cinci nopți, au fost fără apă și nutreț, de aceea au ajuns în situația să roadă lemnul și pielea de la căruțe. Ordinul de a fi sacrificați caii pentru a asigura hrana ostașilor a fost, în cele din urmă, contramandat. În Jurnalul său, Petru cel Mare a prezentat situația pierderilor: total uciși, răniți, dispăruți și luați prizonieri: 2.872. Date asemnătoare cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
mișcările săvârșise ocolirea redutei și se aruncă asupra ei pe la gât. La ora 17, Smârdanul a fost ocupat cu toată rezistența înverșunată a inamicului. Românii au luat 300 de prizonieri; au capturat 4 tunuri, 1 drapel, 200 de care și căruțe cu prăzi de război. În urma victoriei de la Smârdan, pentru faptele de arme, Gheorghe Teleman a fost avansat la gradul de locotenent colonel”. Zilele de 12 și 13 ianuarie au fost zile de crâncene încleștări ale trupelor Diviziei a II-a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
rugându-vă a ne da deslegare dacă trebuie să procedăm”. Din acest raport, rezultă responsabilitatea față de cerințele războiului. La 16 iunie 1877, A. Teodon, prefectul județului Fălciu (cu reședința la Huși) a cerut aprobare Ministerului de Interne pentru a rechiziționa căruțe cu cai de calitate: „Căruțe în condițiunile din Circulara 13586 cu cai buni și hamuri în cea mai bună stare nu sunt în acest județ. Se află însă în câteva comune rurale căruțe numite harabagești, proprietate a sătenilor, în stare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]