198,527 matches
-
dovedește o inconsecvență copilărească. Mi se pare foarte ciudat și contradictoriu să argumentezi despre necesitatea și mijloacele unei relansări afective a individului recomandând ca soluție tocmai "controlul sentimentelor" și "modelarea gândurilor"! Căci aici e toată problema: obstacolele care apar în calea unei individuații capabile să genereze sentimentul reușitei provin din restricționări arbitrar exercitate din exterior. De ce și prin ce s-ar dovedi tipul de control propus de autorul cum să (sub justificare autocontrolului și a autoperfecționării) mai bun decât celelalte? Dezirabil
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
situații de viață. Autorul uită cu competență și narcisism că nu o soluție sau alta - clamată și generalizată, ci dinamica însăși a situației terapeutice îl va conduce pe pacient către rezolvări autentice. Dacă psihanaliza, de pildă, reprezintă într-adevăr o cale de transformare complexă a personalității și de instalare a unui relativ confort psihic, atunci cu siguranță sunt contraindicate sau inutile propuneri, precum cele formulate în sumarul cărții lui Miller, fie cu vocabularul spectaculos al căutătorului de comori: Trăim un prezent
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
vedea, oare, Personajul lui Cervantes peste tot în lume, partea idealistă a existenței? Prinți și prințese, în loc de hangii ori hangițe?... De ce să nu fi luat în ziua aceea gunoaiele drept orhideele pe care cetatea Madridului le-ar fi așternut în calea glorioasă a Nobilului Hidalgo?... Parcă îl aud pe Sancho Pança observînd cu bunul său simț, în timp ce-și grăbește asinul lovindu-l cu amîndouă călcîiele: - Stăpîne, da' nu e flori, e gunoaie, murdărie, stăpîne, pă ochii mei! După Heine
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
unii condeieri să se așeze deasupra creației beletristice, intimidînd, prin ponegrire sau hăulire (sic!), activitatea unor poeți, prozatori, dramaturgi, clasici, nu de puține ori, și contemporani, mai ales... Cine se poate sustrage din fața unor asemenea calibani? E adevărat, există o cale de a scăpa de canibalismul critic - da, calea Ezra Pound! El a spus că nu trebuie luați în seamă cei care "n-au produs ei înșiși opere însemnate". Și, totuși, chiar Ezra Pound - chiar ținînd cont de propria sa părere
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
intimidînd, prin ponegrire sau hăulire (sic!), activitatea unor poeți, prozatori, dramaturgi, clasici, nu de puține ori, și contemporani, mai ales... Cine se poate sustrage din fața unor asemenea calibani? E adevărat, există o cale de a scăpa de canibalismul critic - da, calea Ezra Pound! El a spus că nu trebuie luați în seamă cei care "n-au produs ei înșiși opere însemnate". Și, totuși, chiar Ezra Pound - chiar ținînd cont de propria sa părere! - a ajuns să stea mulți ani internat într-
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
Trăiau o dublă fractură: interioară și exterioară. Prin munca de apostolat realizată de Monica Lovinescu și Virgil Ierunca eram ținuți la curent cu cărțile și activitatea celor din exil, dar și cu noutățile din cultura franceză. Puține cărți ajungeau pe căi clandestine în România și numai așa am reușit să citesc Kostler, Zamiatin, Kravcenko, Orwell sau Soljenițîn. Rezumînd, înainte de a pleca din țară contactele cu scriitorii din exil erau extrem de dificile și numai după ce am sosit în Franța am putut constata
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
purta de obicei cu o politețe desăvîrșită cu toți, numai să nu fi făcut greșeala pe care o făcusem eu. El, care era un anticonformist și un antiburghez!... Dialectician imbatabil, grecul îmi și demontase resortul acelei politeți exagerate și din cale afară de grijulii... Era, după el, după Nolla, o compensație de comportament. Un mod de a se revanșa, de a se răzbuna pe întreaga societate din cauza infirmității sale... De pildă, oriunde s-ar fi aflat, pe toți îi poftea să intre
Lecția de engleză by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16807_a_18132]
-
să ridice o întrebare, ori să propună o metodă, ci să descopere o subtilă punte de legătură între întrebări vechi, metode existente și uneori contradictorii, să reconcilieze răspunsuri și să propună nu atît o soluție propriu-zisă, cît mai curînd o cale de abordare a unor probleme care îi frămîntă în primul rînd pe filozofi, dar nu ne sînt complet străine nici nouă, muritorilor obișnuiți. Lecturile lui Martin sînt cu precădere empiriștii secolului XVII și XVIII, de care se dovedește la fel de apropiat
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet de sine, ci se află abia în stadiul desprinderii de conjunctural." (este vorba
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
această perspectivă, nivelul plastic, artistic propriu-zis, este permanent o preocupare secundă, în timp ce primul plan este ocupat de măreția scopului, care este unul aprioric și denotativ. Aici artistul se desparte atît de Mestrovici cît și de Paciurea și se întîlnește, pe căi întortocheate, și poate chiar de pe poziții adverse, cu Marian Zidaru. Obiectul artistic își pierde libertarea lăuntrică și firescul manifestării, își pierde statutul și își pierde chiar inocența, dar într-un alt fel decît o face, de pildă, în postmodernism. Forma
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
Mărculescu, o discreție întîlnită altfel deseori atunci cînd asemenea structuri intelectuale se manifestă poetic. Mă gîndesc, de pildă, la poezia lui G. Călinescu, Perpessicius sau, mai ales, la aceea a lui Vladimir Streinu. Nu întotdeauna pretinsa uscăciune livrescă stă în calea receptării acestora ca adevărați poeți, ci, poate, inflexibilitatea criticii obișnuite cu etichetări univoce. Volumul apărut anul acesta la Editura Vinea este, ne spune autorul, o continuare a aventurii poetice din volumul Carte singură (1982) și cuprinde poeme aproape în totalitate
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
Maximus cel bun, generalul care, în ziua în care credea că va deveni stăpînul Romei, e condamnat la moarte, iar trimișii noului împărat îi vor ucide soția și copilul, care-i așteptau întoarcerea acasă, într-o provincie însorită. Obsesia personajului, cale de un film, va fi să-și reîntîlnească familia, dincolo. Dar, pînă să ajungă la acel dincolo (impresionant vizualizat, la un moment dat, în film), generalul trebuie să-și trăiască "viața, ca un vis înfricoșător", trebuie să ajungă sclav, gladiator
Un gladiator australian by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16828_a_18153]
-
de monștri - asta se mai poate și e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să mergem mai departe. Chiar dacă nu totdeauna înainte. 2. Orice labirint are intrări multiple, iar fiara dinăuntru
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
e mai frecvent decît am vrea să credem -, ci să nu îți pese de ridicol. Să-l asumi ca pe un monstru. Din lăuntru, din afară - nu contează. Monștrii ne sînt presărați în calea către Graal și în orice altă cale, iar pe unii nu avem cum să-i învingem; sîntem doar datori să îi domesticim. Și să mergem mai departe. Chiar dacă nu totdeauna înainte. 2. Orice labirint are intrări multiple, iar fiara dinăuntru are mii de chipuri - s-a tot
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
ce este de schimbat, am putea numi dezrădăcinare ceea ce trăiește eroul lui Virgil Duda, o dramă a începutului de veac literar reciclată la sfârșitul acestuia. Speranța vindecării i-o reaprinde în suflet eroului fidela și răbdătoarea Cora, propunându-i drept "cale de tratament" să asculte muzică, ceea ce bolnavul și face, trecând la audiții muzicale care, într-adevăr, par să-i mijlocească, de la un moment dat, "revenirea pe lume". Ar fi vorba, așadar, de o rezolvare estetică (prin estetic) a complicatului caz
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
o foarte clară formulare ideologică. Sensul acestei ideologii este dat de aspirația spre Dumnezeu prin spiritualizarea progresivă, pe trasee de codificare creștină, a formelor artistice propriu-zise, iar conținutul acesteia îl constituie un anumit exclusivism al itinerariului, o anumită vehemență a căii unice. Demonstrația pe care artistul, ideologul și intelectualul Camilian Demetrescu o face permanent, cu o rigoare exemplară a enunțului, pornește nemijlocit de la ideea că arta are un scop, limbajul o investitură și forma artistică o stare optimă de manifestare în raport cu
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
erau oameni bătrâni care nu fuseseră niciodată cu trenul iar la Râmnic doar când făcuseră armata. De copii de vărsta mea nici nu mai vorbesc. Deci vă închipuiți că eu eram cineva. Drumul spre Râmnic se putea efectua pe trei căi. Cea mai puțin recomandată, atât în ceeace privește starea drumului cât și că era mai pe ocol era prin Bărbătești, Dobriceni, Cacova, Păușești Măglaș și Râmnic. Acest drum merita să fie făcut numai dacă aveai chef și timp să te
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
Cacova, Păușești Măglaș și Râmnic. Acest drum merita să fie făcut numai dacă aveai chef și timp să te mai și plimbi, drumul fiind foarte pitoresc. Dar cine avea timp și chef de așa ceva? Poate cei din Bărbătești să ia calea asta căci pentru ei e mai pe drept, dar noi mergeam pe alte două căi. Depindea în general de însistențele rahatului cu ochi care vroia să vadă cum arde sonda de la Moroieni. O istorie pentru care a curs multă cerneală
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
și timp să te mai și plimbi, drumul fiind foarte pitoresc. Dar cine avea timp și chef de așa ceva? Poate cei din Bărbătești să ia calea asta căci pentru ei e mai pe drept, dar noi mergeam pe alte două căi. Depindea în general de însistențele rahatului cu ochi care vroia să vadă cum arde sonda de la Moroieni. O istorie pentru care a curs multă cerneală în presa de pe vremuri deoarece neavând mijloacele tehnice de astăzi sonda a ars câțiva ani
Liceul Alexandru Lahovary. In: Editura Destine Literare by Virgil Sacerdorteanu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_242]
-
abjuranți din mai toate partidele arcului guvernamental. * Nu există, la această oră, nici măcar un cod de conduită morală care să dea o anumită pondere migrării de la un partid la altul. Cu alte cuvinte, primele care vor membri, indiferent pe ce cale i-ar căpăta, sînt partidele însele. Dacă X din partidul Cutare se ceartă cu ai săi, el găsește imediat un partid care îl ia în brațe, fără a-și pune întrebarea elementară cum îi va putea struni ulterior disponibilitatea pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16852_a_18177]
-
să găsesc noduri într-o fibră atât de fină și de rezistentă? Cum l-aș putea lăuda oare pe autor fără să vulgarizez festivist învățătura primită? Singura soluție s-ar dovedi poate citarea inspirată și masivă, dar apucând pe această cale riști să rescrii, în cazul de față, întregul volum. Cel puțin descoperi satisfacții de copist medieval despre care habar n-aveai că există. Multe sunt ideile cărora Erwin Panofsky le stabilește lumina cea mai adecvată spre a fi analizate din
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
sufragiile erau favorabile regelui detronat. A mai fost nevoie de un plebiscit (și acela favorabil fostului rege) și de acordul Angliei și cel al Franței. Finalmente, regele Constantin, chemat, s-a reinstalat în demnitățile sale de monarh constituțional, Venizelos luînd calea exilului. A fost aclamat de mulțime cu prilejul solemnităților de înscăunare, dovezile de simpatie continuînd săptămîni întregi. Dar, încă în timpul exilului elvețian, Elenei îi fu dat să-l întîlnească pe Carol, principele moștenitor al României. Era după episodul Zizi Lambrino
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
firimituri rămase de la acea masă (plus rețeta universală, aducătoare de bani) s-a născut ideea Patriotului. Scenariul a funcționat ca un mixer; sînt amestecate, vitejește, de toate. Avem și discurs patriotic - drapelul american fîlfîind glorios pe cîmpul de luptă, deschizînd calea Lumii noi; avem și melodramă (...un văduv...șapte copii...soldățeii de plumb ai unui copil ucis de un monstruos ofițer al Coroanei, topiți și transformați, de tatăl patriot, în gloanțe pentru inimile vrăjmașilor... tineri căsătoriți morți în război, fără lună
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
închisă, îi dispar două perechi de mănuși, bagajele îi sunt răvășite, câțiva recepționeri de la hotelurile la care se oprește în drum spre Geneva o recunosc ca fiind o anume Gretti King, pe autostradă o turmă de măgari (sic!) îi taie calea. Toate acestea culminând cu descoperirea unui cadavru în portbagajul Rolls-Royce-ului. Personajul trăiește senzația unui scenariu monstruos, a unui complot pregătit cu minuțiozitate, dar ale cărui rațiuni îi rămân necunoscute, teroarea pe care o are de suportat este dublată de absența
Fluxuri epice by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16893_a_18218]
-
de factori foarte importanți care diferențiază cele două sisteme totalitare. Nu e totuna să ucizi, depinde și de cum ucizi, pe cine și în ce fel. Staliniștii (și leniniștii înaintea lor) n-au ucis în mod deliberat, programatic și pe o cale industrială (bazată pe acel dispozitiv principal care era camera de gazare) un popor întreg, numai pentru vina de a fi fost ceea ce era, cum au făcut naziștii. În al doilea rînd, ideologia comunistă care se revendică de la idealismul filozofic hegelian
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]