6,257 matches
-
ș.a. Editorial, debutează în 1946 cu volumul de nuvele Vraja, premiat în manuscris de Editura Cultura Națională. În nuvelele din volumul Vraja (1946), atmosfera pare a fi principalul personaj, căci D., puțin interesată de întâmplări, cultivă stările sufletești, ritmate după canoane discret muzicale. Tema caracteristică ar fi tocmai prelungirea existenței în spațiul artelor, corespondențele dintre arta sunetelor, plastică, literatură și elementele vieții cotidiene definind idealul moral. Situațiile nu sunt decât puncte de plecare ale unor atmosfere sufletești. Interesul scriitoarei este îndreptat
DELAVRANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286715_a_288044]
-
redactor-șef al revistei „Realitatea evreiască”. Implicat în mai multe programe dedicate identității culturale a evreilor din România, participă la promovarea patrimoniului evreo-român prin manifestări clasice, dar și printr-un site pe internet. Dacă primele sale povestiri reluau fără îndrăzneli canoanele realismului socialist al anilor ’50, personajele nefiind în nici un fel conturate dincolo de tiparele psihologice impuse de o propagandă care masca până la desfigurare realitățile epocii, în schimb, piesele de teatru se vor bucura de un real succes, chiar dacă acesta era unul
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
înțelege el lucrurile și cum, de la o vreme, îi dictează conștiința. Șarje ironice vizează un ipochimen, procurorul, ițit parcă din maculatura realismului socialist, dar, așa cum obișnuiește să procedeze, scriitorul oferă o șansă unor tipuri (plutonierul major, boierul) osândite de constrângătoarele canoane de altcândva. În rest, același nesaț de a povesti. În opera cumpănită și decentă a lui D., romanul Limpedele chip al dimineții (1986) distonează. Tentată de un senzațional ieftin, narațiunea, a cărei acțiune se petrece în preajma și imediat după întoarcerea
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
cu evenimente și personaje recognoscibile din Brașovul industrial al anilor ’60-’70. În același timp, se vădește preferința prozatorului pentru un fel de roman-biografie (a unei uzine sau a unui șantier și a oamenilor de aici, personaje construite maniheist, după canonul ideologic al epocii), elemente ale trilogiei de început fiind de regăsit în alte romane, publicate în anii ’80: Ursa mică (1985), Tare ca piatra (1987), Ursa mare (1988), Presimțirile (1989). Tendința de a imagina biografii exemplare este marcată prin punerea
DRAGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286845_a_288174]
-
în desfășurare, fie și prin tranzitivitatea declarației emoționale, care invită cititorul la coparticipare. Montajele pe marginea realităților întâlnite au o dublă motivație: pe de o parte, livrarea de informații noi, antrenante și utile, pe de altă parte, valorizarea acestora în funcție de canoanele unei etici conotate ideologic. Referința constantă de-a lungul diverselor peripluri rămâne acel „acasă”-centru, printre ale cărui calități s-ar număra, nu în ultimul rând, valorile socialist-comuniste, pe care reporterul le împărtășește patetic. O profesiune de credință, relevantă în
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
orice, metodele de analiză, pe care le ilustrăm cu ajutorul diverselor opere? Sau studiem opere judecate ca esențiale, folosindu-ne de cele mai variate metode?” Un singur lucru Îl trădează, așadar: „opere judecate esențiale”. Nu revine așa ceva la discuția asupra unui canon și, mai mult, asupra dimensiunii culturale, adică locale, a oricărui canon? Dacă din acest canon fac parte de la Mallarmé la Robbe-Grillet, nici nu mai are fost să discutăm de ce literatura franceză este În agonie. Iar dacă am ajuns la capătul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Sau studiem opere judecate ca esențiale, folosindu-ne de cele mai variate metode?” Un singur lucru Îl trădează, așadar: „opere judecate esențiale”. Nu revine așa ceva la discuția asupra unui canon și, mai mult, asupra dimensiunii culturale, adică locale, a oricărui canon? Dacă din acest canon fac parte de la Mallarmé la Robbe-Grillet, nici nu mai are fost să discutăm de ce literatura franceză este În agonie. Iar dacă am ajuns la capătul canonului, ca la capătul Istoriei, atunci cum mai știm ce Înseamnă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ca esențiale, folosindu-ne de cele mai variate metode?” Un singur lucru Îl trădează, așadar: „opere judecate esențiale”. Nu revine așa ceva la discuția asupra unui canon și, mai mult, asupra dimensiunii culturale, adică locale, a oricărui canon? Dacă din acest canon fac parte de la Mallarmé la Robbe-Grillet, nici nu mai are fost să discutăm de ce literatura franceză este În agonie. Iar dacă am ajuns la capătul canonului, ca la capătul Istoriei, atunci cum mai știm ce Înseamnă o operă esențială pentru
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și, mai mult, asupra dimensiunii culturale, adică locale, a oricărui canon? Dacă din acest canon fac parte de la Mallarmé la Robbe-Grillet, nici nu mai are fost să discutăm de ce literatura franceză este În agonie. Iar dacă am ajuns la capătul canonului, ca la capătul Istoriei, atunci cum mai știm ce Înseamnă o operă esențială pentru „om” În general? Pericolele literaturii franceze stau, de la bun Început, În ceea ce-și spune ea despre ea Însăși și despre lume. Ca În cazul fiecăruia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
A citi un text scris de cineva care nu mai există și care - mai mult - n-a figurat vreodată În topuri e ceva la fel de inedit ca a citi un articol dintr-un ziar vechi de zeci de ani. Doar autoritatea canonului poate anula diferența negativă de timp Între un prezent mereu interesant și trecutul, mort. Dar canonul este deja un obiect al istoriei literare. Credeți că exagerez și că retorica mea e gratuită. GÎndiți-vă Însă că ultima schimbare de canon În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a figurat vreodată În topuri e ceva la fel de inedit ca a citi un articol dintr-un ziar vechi de zeci de ani. Doar autoritatea canonului poate anula diferența negativă de timp Între un prezent mereu interesant și trecutul, mort. Dar canonul este deja un obiect al istoriei literare. Credeți că exagerez și că retorica mea e gratuită. GÎndiți-vă Însă că ultima schimbare de canon În literatura română a fost propusă de generația 80 tocmai pentru că imediat după sfîrșitul totalitarismului s-a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autoritatea canonului poate anula diferența negativă de timp Între un prezent mereu interesant și trecutul, mort. Dar canonul este deja un obiect al istoriei literare. Credeți că exagerez și că retorica mea e gratuită. GÎndiți-vă Însă că ultima schimbare de canon În literatura română a fost propusă de generația 80 tocmai pentru că imediat după sfîrșitul totalitarismului s-a Întîmplat pentru ultima oară ca unui canon deja impus să i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literare. Credeți că exagerez și că retorica mea e gratuită. GÎndiți-vă Însă că ultima schimbare de canon În literatura română a fost propusă de generația 80 tocmai pentru că imediat după sfîrșitul totalitarismului s-a Întîmplat pentru ultima oară ca unui canon deja impus să i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a Întîmplat pentru ultima oară ca unui canon deja impus să i se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se poată opune un altul. Max Blecher fusese eliminat, deci a revenit. Nichita Stănescu fusese supralicitat, deci a fost Împins mai jos. Or, de atunci Încolo, ideea de canon a devenit o ficțiune În vreme ce topul a ajuns o prezență ubicuă. Canonul a murit tocmai pentru că Încercase să braveze timpul, În vreme ce topul, efemeridă, dăinuie În ipostaze schimbate de la o zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică publică pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere pentru ca ea să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
zi la alta. Nu va mai exista niciodată o bătălie canonică publică pentru simplul motiv că nu există nici o prevedere pentru ca ea să se finalizeze cu un vot care, desigur, ar cointeresa publicul. Globalizare, schimbarea suportului, practica editorială și Înlocuirea canonului cu topul sînt datele vîrstei post-literare. Ele rezumă profilul post-literaturii, a ceea ce se Întîmplă astăzi În literatură. și nu e de-ajuns, pentru că Însuși acest text contrazice ceea ce afirmă. Există, vedeți bine, posibilitatea ca tocmai aici, pe pagina aceasta virtuală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, Într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat Împotriva literaturii care se se publică și se citește Îndeobște, Împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura În care se scrie Împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numit “literatură”, depus sub formă de clișeu, cartea lui Compagnon poate deveni, vorba lui Hegel (tradus În franceză), un studiu de “chose passée”, din cel puțin două motive ce țin de receptarea literaturii, socială, respectiv științifică . Unul ar fi dispariția canonului, nu ca noțiune istoric validată, ci ca efect al dispariției obiectului numit. Trebuie spus foarte clar că În Franța, În ciuda existenței unei literaturi de programă școlară, canonul literar și-a sistat producția, s-a istoricizat. Nu am o statistică, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
motive ce țin de receptarea literaturii, socială, respectiv științifică . Unul ar fi dispariția canonului, nu ca noțiune istoric validată, ci ca efect al dispariției obiectului numit. Trebuie spus foarte clar că În Franța, În ciuda existenței unei literaturi de programă școlară, canonul literar și-a sistat producția, s-a istoricizat. Nu am o statistică, dar mă Întreb cîți dintre romancierii francezi premiați În ultimii zece-douăzeci de ani și-au depășit condiția de staruri de moment, cîți dintre ei au reușit sau au
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai servesc de literatură pentru a-și rezolva crize de identitate. În primul rînd pentru că subversivitatea care a hrănit mesajul literaturii moderne și-a pierdut orice atracție, autoritate și, În cele din urmă, s-a autosuspendat (Încercați să construiți un canon din cele 400 de volume de literatură și eseu considerate cele mai bune ale ultimelor două decenii propuse de revista Lire, comparați-l cu topul vînzărilor din Le Point, raportați-l la dinamica vînzărilor de carte și la lista premiilor
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Mai exigente cu cel care se Încumetă să le cartografieze. Circumstanțelor fericite, ale consensului În privința delimitării temporale revolut/actual, trebuie să le fim recunoscători. Acestea au existat În România acum aproape doisprezece ani. Literatura post-“modernistă” a luat loc În canon. S-a consacrat. Are o identitate pregnantă, a pătruns În manuale, se află În topul preferințelor, s-a fixat și ca principalul obiect al snobismului În materie de literatură. „Generația de creație” care a produs-o a știut (că trebuie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viață. Cum ieșim din impas? Prin reprezentarea scrierii ca act vital, egal ca valoare cu actul sexual sau cu cel mistic. Nu e tocmai anodin să remarc ultima revenire a eros-thanatosului În literatura franceză contemporană. Ea este legată de epuizarea canonului textualist, În anii 1970. Exista atunci o revistă de avangardă teoretică, Tel Quel, fondată și condusă de Philippe Sollers. Scriitorul, un foarte bun politician al literaturii, Își dă seama, prin anii ’70, că romanul fără poveste și personaje cunoscut ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
inevitabil la un moment dat - va fi frig. Temperatura reprezintă pur și simplu o valoare convențională variabilă care exprimă În mod obiectiv niște senzații subiective, diferite individual, dar nu Într-atît Încît să nu ralieze, În interpretarea datelor ei, majoritatea oamenilor. Canonul temperaturii n-a căzut Încă, și existența unor asemenea valori deocamdată imuabile În lumea noastră sublunară Îmi dă Încredere. Încrederea să transfer, din lumea empirică În cea empireică a literaturii, cu rezervele și ghilimelele de rigoare, o mărime investită hermeneutic
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abdicase de la estetică - În sens etimologic - , În care refuza așadar să se adreseze simțurilor. Proiectul era desigur radical, tocmai de aceea a eșuat. Într-o oarecare măsură, acest proiect este și cel al postmodernismului anglo-saxon. Mai puțin radical, el acceptă canonul estetic, dar Îl pervertește. Deși refuză transcendența, nu respinge tradiția și, practic, recuperează o transcendență relicvară, ca obiect. Francezii n-au cutezat să ia calea recuperării decît tîrziu, la sfîrșitul anilor 1970. Nu orice resemnificare a unui mit literar poate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
privilegiată În școli În raport cu muzica sau pictura? Nu poți face Conservatorul fără să știi muzică, În timp ce oricine face Literele. De ce? Dar problema esențială cu care trebuie să se confrunte orice discuție despre oportunitatea studierii instituționalizate a literaturii este aceea a canonului modern, sau mai precis a celor două paradigme literare existente Într-un curriculum școlar sau universitar: literatura premodernă și literatura modernă. Altfel spus: dacă literatura clasică face parte din bagajul de cunoștințe generale la fel de importante ca teorema lui Pitagora În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]