38,100 matches
-
conte, negustor ambulant de ceară, paznicul unei grădini de zarzavat, modelul unui pictor din Toscana, curățitor de mânere de alamă, intermediar pentru vânzare de strune de ghitară". (p. 33). Există și multă poezie în "romanul" Iolandei Malamen ceea ce face ca cititorul să rămână și după terminarea lecturii captivul unei lumi intens colorate. Iolanda Malamen - Felipe și Margherita, Editura Crater, Buc., 2001, cu 12 desene de Sorin Ilfoveanu, Tudor Jebeleanu, Felix Lupu, Marcel Bunea ș.a., 96 p., f.p. Halta cuvintelor obosite Parte
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]
-
în intervalul dintre două escapade la discotecă numit proces de învățămînt. Ceea ce Cronicarul are a-i reproșa d-lui Vârgolici este un prea pios ton care transformă evocarea într-o banală liturghie patriotică. Mult mai amuzant, în stilul binecunoscut și cititorilor României literare, care-i publică articolele de cîte ori are ocazia, este un text al d-lui Ștefan Cazimir despre obrazul care ar trebui să roșească din pricina ignoranțelor literare ale generației mijlocii de astăzi. Autorul nu împărtășește părerea d-lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
milion de membri, ceea ce, vorba unui personaj al lui Caragiale, înseamnă "famelie mare, renumerație mică, după buget". ROMÂNIA LIBERĂ nu s-a lăsat impresionată de spectacolul fuzionării pe care l-a considerat doar "mare tam-tam" în schimb și-a prevenit cititorii cu un titlu cu litere mari: "PSD și-a încălcat statutul". Încălcarea statutului s-a făcut, scrie ziarul, de dragul politicienilor migratori - aceștia n-au trecut prin filtrul organizațiilor locale pentru a putea primi funcții de conducere, ci au obținut funcțiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16074_a_17399]
-
ale unui bloc din Bacăul zilelor noastre și înregistrează sunetele și gesturile cotidiene. Nu o face cu maximă fidelitate, dar nici cu intervenții auctoriale. Folosește însă un fel de amplificatori de sunet și încetinitori de imagine, în așa fel încît cititorul poate vedea un spectacol descompus. Limbajul personajelor se desface și lasă la vedere resorturile comice din spatele gesturilor fundamentale, reziduurile de limbă de lemn dintr-o conversație amoroasă, toată meschinăria ascunsă în celulele nu tocmai etanșe ale unui bloc de locuințe
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
palilalie ( ), însoțite de vagi indicii ale unui sindrom temporal..." Acest nou roman al lui Petru Cimpoeșu e cu siguranță o reușită. E mai puțin important în ce măsură va însemna ceva în istoria literaturii contemporane, decît ce poate să însemne el pentru cititorul de azi. Și pentru acesta din urmă cu siguranță va constitui o lectură plăcută. Tehnicile prozei optzeciste se estompează și se umanizează în acestă carte pînă la a deveni invizibile, ceea ce rămîne la vedere fiind un roman recomandabil oricui. Există
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
simpozioane, iată una care, cu adevărat, merită atenție. Motto-ul din Baudelaire pus în fruntea articolului d-lui Dulvac are două greșeli, una de ortografie franceză, alta de text. Urmînd exemplul celebru din schița lui Caragiale, îl vom lăsa pe cititor (și pe autor) să le descopere singur. După un excelent număr (4, aprilie) consacrat tatălui, unde mai mulți scriitori vorbesc despre paternitate (și ce datorează tatălui), numărul 5, pe mai, al APOSTROFULUI din Cluj vine cu un dosar M. Sebastian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16089_a_17414]
-
cu talent literar care are posibilitatea și abilitatea de a exprima public tristele realități ale României de azi. Că toată lumea se minunează de curajul lui e încă un lucru trist de adăugat la lista subiectelor sale de editorial. Nefiind un cititor de ziare, multe dintre grozăviile vieții politice românești le-am aflat din cartea de față și nu din cotidianul pe care îl conduce sau din suplimentul său literar. Tentația analizei de conținut e imensă. Editorialele lui Cristian Tudor Popescu cer
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
Popescu are nevoie să rămînă în cadrele unui set de prejudecăți, care nu sînt doar culturale, cum observa Andrei Pleșu. Sînt prejudecăți în sensul în care autorul trebuie să rămînă undeva în zona inteligibilului comun, să consune cu urechea oricărui cititor, să nu rănească prin nonconformism. Cristian Tudor Popescu știe să rămînă, în curajul său, un conformist și să rostească banalitățile necesare, din care am selectate cîteva mostre. 1. Demnitarul român e nesimțit, neobrăzat, nemernic și trebuie disprețuit. Nu există noutate
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
subtil prin nenumărate semne lesne de înțeles post factum, cum ar fi: narativismul sau, după caz, încărcătura metaforică din fraza muzicală, anecdotica ori puterea de sugestivitate, ritmurile largi sau tăietura severă etc. etc. Cam în această situație și-a pus cititorul, doar cu vreo două săptămîni în urmă, poetul Șerban Foarță, cel care a deschis la Muzeul de Artă din Timișoara o expoziție de pictură sau, după cum el însuși a botezat-o, de Cromografii. Chiar dacă pentru cvasitotalitatea celor atenți la fenomenul
Un pictor și atît by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16086_a_17411]
-
o descopere în cele mai mărunte aspecte ale vieții. Scrisorile lor, deși foarte vii, capabile de a reconstitui vivace prezența umană dindărătul cuvintelor, compun mai degrabă un jurnal, în care cei doi sînt atît voce cît și ureche: fiecare e cititorul implicit al celuilalt. Probabil că gîndurile pe care le notează scrisorile - așa cum amestecă constatări banale-subtile despre ploaie, toamnă, răsaduri de primăvară și simbolistica animală la William Blake - nu și-ar fi găsit drumul decît spre celălalt. Ce uriaș noroc au
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
de la București de la finele lunii trecute a unei versiuni din Mein Kampf și asupra scandalului declanșat de tipărirea unei cărți de bancuri antisemite. Uite așa se mai aude și de noi în lume! * Asta dacă nu ne închipuim cumva că cititorii francezi ai Monde-ului știu că Paul Celan a fost român. Cu prilejul apariției Corespondenței dintre poet și Gisèle-Celan Lestrange, soția lui, atît în franceză la Seuil cît și în germană la Suhrkamp, într-o ediție critică excepțională, la Casa Americii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16107_a_17432]
-
De altfel unul dintre capitole e alcătuit în �stil clasic� și totodată cu un spirit ludic involuntar apropiat de apetențele postmoderniștilor: ca o conversație imaginară între Rorty și Peirce, din care primul iese, evident, învins. Nu aș reține din timpul cititorului cu prezentarea unei asemenea cărți tocmai acum, în prag de vară și de vacanță, dacă ea nu s-ar înscrie într-o dezbatere în fond pasionantă chiar și pentru cei ce nu urmăresc polemicile universitare, de la noi, ori cu atît
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
trei volume omagiale care i-au fost dedicate până acum (în 1990, de către universități din Israel și, în 1998, de către comunitatea israelită din Geneva) sunt mărturia înaltului respect de care se bucură în egală măsură păstorul spiritual și savantul. Și cititorii români au putut face cunoștință, în ultimii ani, cu opera sa, grație editurii bucureștene Hasefer, care a tipărit în traducere cele două cărți închinate Cabalei și Schița unei etici religioase iudaice, adăugându-le tălmăcirea unui valoros volum de memorii, intitulat
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
unei comunități primejduite. Adică momente în care tăria spirituală trebuie să devină temei al acțiunii practice în folosul obștei. Rabinul-șef Alexandru Șafran a avut această forță și a știut s-o fructifice exemplar, confirmând cu strălucire o tradiție milenară. Cititorul o va descoperi și simți, fără îndoială, în cuvintele înregistrate în aceste pagini. (I.P.) Aș dori să începem cu câteva amintiri privind anii Dv. de formare intelectuală, culturală, religioasă - primele contacte cu cultura română, cu cultura ebraică, cu cultura lumii
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
cheltuit o mare parte din viața mea unică, irepetabilă pentru a scrie cronica unui cenaclu dintr-o provincie a Europei. O afacere în stilul lui Dănilă Prepeleac. M-am angajat în această întreprindere nerentabilă nu numai dintr-un hedonism de cititor, ci și pentru că am avut permanent un ridicol (sau sublim, cine știe?) sentiment al răspunderii. Sentimentul răspunderii m-a determinat, înainte de toate, să mă comport ca un propagandist al literaturii (în limbajul de azi: ca un lucrător din departamentul de
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
sau sublim, cine știe?) sentiment al răspunderii. Sentimentul răspunderii m-a determinat, înainte de toate, să mă comport ca un propagandist al literaturii (în limbajul de azi: ca un lucrător din departamentul de promotion). M-am străduit să-i inițiez pe cititori în frumusețea literaturii, să le explic cărțile, să-i cuceresc în numele scriitorilor (uneori prea anoști ca să-i poată seduce singuri). Am vrut să fac operă de educație estetică (mai mult decât operă critică). Având acest scop în minte, mi-a
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
să obțină succesul cu forța. Înainte de a se trece la pedepsirea hărțuirii sexuale, în România ar trebui pedepsită hărțuirea literară. Aproape toți autorii fără talent (dar și unii dintre cei talentați) își închipuie că au dreptul să-i oblige pe cititori să se declare încântați de cărțile lor. Ei înlocuiesc adeseori actul de seducție cu violul. Printre mijloacele de constrângere folosite se numără victimizarea-culpabilizarea, amenințarea, denigrarea etc. Iar primii cititori vânați astfel sunt cronicarii literari, atâția câți au mai rămas. Am
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
cei talentați) își închipuie că au dreptul să-i oblige pe cititori să se declare încântați de cărțile lor. Ei înlocuiesc adeseori actul de seducție cu violul. Printre mijloacele de constrângere folosite se numără victimizarea-culpabilizarea, amenințarea, denigrarea etc. Iar primii cititori vânați astfel sunt cronicarii literari, atâția câți au mai rămas. Am să public cândva, într-o revistă, pe două coloane, ceea ce au scris unii autori despre mine înainte de a mă pronunța asupra cărților lor, față în față cu ceea ce au
Cică niște cronicari... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16112_a_17437]
-
au stîrnit, am crezut o vreme că m-a atras biograficul propriu-zis, adică amestecul de mit și anecdotă, de prea eroic și de prea uman. Nu exclud ca un astfel de motiv să fi existat. N-am devenit însă un cititor pasionat de biografii, după această experiență, ceea ce m-a determinat, cînd mi-am pus problema, să caut o altă cauză pentru fascinația exercitată asupra mea de Viețile unor bărbați iluștri și de Viețile paralele. Am recitit săptămînile trecute cîteva pagini
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
mi-au insuflat colosala iluzie că interpretarea unei opere nu e apanajul nimănui și nu are sfîrșit. Cine nu găsește în el forța de a lua de bună iluzia cu pricina nu va deveni niciodată critic literar. Va rămîne un cititor, defensiv și timid, zdrobit de prestigiul judecăților de dinaintea lui. Nepos și Plutarh sînt vinovați de orgoliul care s-a născut în adolescentul care încă nu știa ce va deveni: lor le datorez că n-am rămas un cititor nesățios și
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
rămîne un cititor, defensiv și timid, zdrobit de prestigiul judecăților de dinaintea lui. Nepos și Plutarh sînt vinovați de orgoliul care s-a născut în adolescentul care încă nu știa ce va deveni: lor le datorez că n-am rămas un cititor nesățios și naiv, de la ei am învățat cum trebuie citită de fapt literatura.
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
la "România literară" m-am dus la biblioteca Facultății de Litere și am cerut spre consultare colecția revistei pe ultimii trei sau patru ani. Frumos legată, într-un format de broșură care respecta perfect dimensiunile revistei propriu-zise - cum de altfel cititorii care obișnuiesc a frunzări la bibliotecă reviste sau ziare mai vechi probabil știu - colecția era ușor de citit și oferea avantajul unei lecturi coerente pe o lungă perioadă de timp. Anumite lucruri care poate chiar și la momentul survenirii lor
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
și poate fi accesată pe un ecran special. Scena clasică de film polițist american în care un personaj descoperă misterul crimei citind pe ecran un articol apărut într-un ziar vechi va face poate această noțiune de microfișă mai familiară cititorului. Suspense-ul, revelația produsă în momentul în care o minusculă pată pe monitor e mărită și devine fotografie ori text, iată cum filmul creează o aură glorioasă în jurul noțiunii de microfișă. Pînă să citesc eu însămi de pe o microfișă aveam convingerea
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
consulta Erasmus din Rotterdam, să zicem. Dar, cu excepția acelor cărți dispărute în diverse împrejurări, cercetătorii, bibliofilii, istoricii, curioșii pot avea și trebuie să aibă acces la cărțile rare, la volume vechi, la colecții de ziare îngălbenite de praf. Întîlnirea dintre cititor și carte, lectura, are și dimensiuni fizice, o anumită materialitate esențială, care nu poate fi distrusă, ar fi o barbarie ca ea să fie distrusă. Cartea lui Baker are uriașul merit de a ne aminti acest lucru, pînă nu e
Distrugerea bibliotecilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16088_a_17413]
-
prin organizare; ideea poetică nu e rațional, ci muzical inteligibilă; criticii ar proceda prin simplă intuiție. În cea de a doua abordare, poemele sînt pline de conținut: nu ideatic, în sens strict, dar simbolic. Intuiția nu-i mai este deajuns cititorului. Ca hermeneut, el are nevoie de un cadru conceptual și de anumite mijloace de cunoaștere. Contradicția cu pricina e bogată în consecințe care s-ar cuveni stabilite. Modificarea în timp a poeticii lui Călinescu nu poate să nu aibă legătură
Simbol sau "formă goală"? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16109_a_17434]