KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...201 202 203 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

de telefon și apoi mai formă un număr, al lui Bo Haumann, șeful Serviciului de Intervenție. Îi comunică faptul că Grady era în drum spre Centrul de Detenție, fără escortă. Omul cu două pistoale termină apoi și această conversație și clătină din cap. - La asta nu m-am gândit nicio clipă, spuse el, privind tabla cu indicii. Ce mai pune la cale tipul acum? - Știu un singur lucru, spuse Rhyme. Nu are de gând să părăsească orașul. Îi place prea mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
lista cu nume și numere de telefon, Roth spuse: - Crezi că vreunul din ei știe ceva sigur despre Weir? Pentru că asta va vrea Grady, informații specifice. Constable se apropie de masă și privi lista. Apoi, sub ochii nedumeriți ai avocatului, clătină ușor din cap. - Mă îndoiesc, spuse el. - Te... Te îndoiești? - Da. Vezi primul număr de telefon? - Da. - Este de la curățătoria de pe strada Harrison din Canton Falls. Cel de dedesubt este numărul de la supermarketul IGA. Următorul este de la biserica baptistă. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Și niște arsenic, în rezervorul seringii. - Deci a injectat otravă în niște dulciuri, spuse Bell. - Așa se pare. Ia întreabă-l pe Grady dacă le-a trimis cineva dulciuri de curând. Bell adresase întrebarea procurorului și soției acestuia, dar amândoi clătinaseră din cap, surprinși până și de întrebare în sine. - Nu, nu avem dulciuri în casă, spusese soția procurorului. Criminalistul îl întrebase apoi pe Bell: - Ai spus că te-a surprins azi că a reușit să pătrundă în apartamenul lui . - Mda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Poate că dacă aș fi văzut ceva mai mult gri, dacă nu m-aș fi implicat atât de tare și dacă aș fi făcut mai multe compromisuri, nu l-ar fi angajat pe Weir. Poate că el nu ar fi... Clătină din cap în direcția unde se afla în momentul acela fiica lui. Se sufocă și plânse în tăcere preț de o clipă. Bell spuse: - Cred că profesorul tău se înșela, Charles. Cel puțin în privința oamenilor cum e Constable. Oricine ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
placă destul de mult să îl rănească. - Mie îmi e egal, îi replicase Malerick. Poate să îl și ucidă, dacă asta vrea. Nu îmi va afecta cu nimic planul. Vreau doar să fie eliminat. Să nu mai stea în cale. Barnes clătinase din cap aprobator. - Bănuiesc că va fi o veste bună pentru domnul Constable. Își putea imagina cum mânia și panica se acumulau acum în Constable, aplecat asupra trupului în răcire al avocatului său, așteptând ca Weir să vină cu armele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
clădirii tribunalului penal, am găsit punga cu hainele tale de schimb, rana falsă. - Ați găsit sacoșa? Ea continuă: - Era niște vopsea roșie uscată pe pantofi și pe costumul tău. Și fibre din covor. - Am crezut că vopseaua e sânge fals, clătină din cap Rhyme, furios pe sine. Era logic să facem presupunerea asta, dar ar fi trebuit să mă gândesc și la alte posibilități. S-a dovedit, în urma identificării efectuate în baza de date a FBI, că este vorba despre vopsea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Weir și cu mine am câștigat. Nu ne-ai oprit la timp. Circul nu mai e și nici Kadesky nu mai e. Și dacă el a murit, înseamnă că și cariera lui s-a terminat. - A, da, Cirque Fantastique, incendiul, clătină Rhyme din cap cu gravitate, adăugând: Și totuși... Loesser se încruntă, măturând încăperea cu privirea, încercând să deslușească sensul celor spuse de Rhyme: - Ce? Ce vrei să spui? - Ia gândeșet-te un pic. Mai devreme în seara aceasta. Ești în Central

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se strecoară aici și schimbă butoanele. - Mă bucur că am ajuns înainte să te culci. - Aș fi stat trează să te aștept. Kara îi zâmbi. Apoi, mama ei spuse: - Chiar mă gândeam la unchiul tău, iubito. La fratele meu. Kara clătină din cap. Răposatul frate al mamei ei era oaia neagră a familiei. Plecase în vest când era Kara mică și nu păstrase legătura cu familia. Mama Karei și bunicii refuzeaseră să vorbească despre el și numele îi era interzis la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
imagina pe unchiul tău pe barcă? Mie mi se părea că e cel mai caraghios lucru din câte există. Au început o afacere cu creveți. Tom a făcut avere. - Mamă, spuse Kara încetișor. Mama ei zâmbi din pricina vreunei amintiri și clătină din cap. - O barcă... Și așa, compania avea mare succes. Și toată lumea era surprinsă pentru că Tom nu păruse niciodată prea priceput la afaceri. Ochii mamei sclipiră. Dar știi ce obișnuia să le spună? - Ce anume, mamă? - Cine zice ăla este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
toate locurile cum e al nostru, tarifele sunt cam aceleași. - Mama ei are asigurare? - Doar Medicare. Kara o plătește în cea mai mare parte. Adăugă: - Cât poate și ea. Acum e la zi, dar a avut datorii multă vreme. Rhyme clătină ușor din cap. - Am să îți pun încă o întrebare. Gândește-te bine înainte de a da răspunsul. Vreau să fii complet sinceră. - Ei bine, spuse asistenta nesigură, privind în jos la podeaua proaspăt lăcuită, am să fac tot ce pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dea de ea, dar fără succes. Cu toate acestea, nu avea acum timp să o pună la curent din cauza unui alt musafir care venise. Thom îl pofti în cameră pe Edward Kadesky. - Domnule Rhyme, spuse. Uitase numele lui Sachs, dar clătinase din cap pentru a doua oară, salutând-o. Îi strânse mâna lui Roland Bell. - Am primit mesajul dumneavoastră. Am înțeles că mai e ceva în legătură cu cazul. Rhyme aprobă cu capul. - În dimineața aceasta am făcut niște investigații, am analizat niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
voluntari. Kadesky spuse: - Așa e, mulți magicieni folosesc complici. Rhyme se întoarse către Kara și spuse direct: - Exact asta ai fost tu tot timpul, nu-i așa? - Ce? întrebă Bell, mai tărăgănat decât de obicei din cauza surprizei. Femeia îl privi, clătinând din cap. - A fost mână în mână cu Loesser încă de la început, îi spuse Rhyme lui Sachs. - Nu cred! exclamă Kadesky. Ea? Rhyme continuă: - Are nevoie disperată de bani și Loesser i-a dat cincizeci de mii ca să îl ajute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cred așa ceva. N-ar face asta! - Ei nu! Ce știi tu despre ea? Îi știi măcar numele adevărat? - Eu... Ochii tulburați ai lui Sachs se întoarseră către tânără. - Nu, șopti ea, nu mi-a spus niciodată. Plină de lacrimi, tânăra clătină din cap. În cele din urmă, zise: - Amelia, îmi pare atât de rău... Dar tu nu înțelegi... Domnul Balzac și Weir erau prieteni. Au făcut împreună numere de magie ani întregi și a fost răvășit când Weir a murit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
false care le acopereau pe cele negre și lucioase. Își recuperă apoi portofelul din mâinile lui Edward Kadesky, înmărmurit de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
păpușii improvizate se dovediseră a fi din latex, legate laolaltă cu cătușele lui Bell, din care Kara reușise să se elibereze, atașându-le apoi din nou pe încheieturile false. - E un truc, anunță în clipa aceea Rhyme celor din încăpere, clătinând din cap înspre cadru. O Kara falsă. În clipa în care Sachs și ceilalți se întorseseră, atrași de Rhyme către panou, Kara se eliberase din cătușe, aranjase în grabă silueta pentru a semăna cu ea și se strecurase tiptil pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
unei pernuțe; îl avusese ascuns sub haină când venise. La o examinare mai atentă, adevărul ar fi ieșit la suprafață, dar aflat în urmă, în fața unui public nebănuitor, indus în eroare, nimeni nu observase că păpușa nu era ea. Kadesky clătina din cap. - Ai reușit în mai puțin de un minut să evadezi și să te schimbi? - Patruzeci de secunde. - Dar cum? - Ai văzut efectul, îi spuse Kara. Cred că metoda am să o păstrez pentru mine. - Așadar, tot scopul acestei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
sport foarte drăguță. Sachs râse. - La naiba, m-ați păcălit. Îi aruncă o privire lui Rhyme. Amândoi. - Stai puțin, spuse Bell, prefăcându-se rănit în orgoliul său. Și eu am particpat. Eu sunt cel care a legat-o fedeleș. Sachs clătină din nou din cap. - Când ați pus asta la cale? Începuse cu o seară înainte, îi explică Rhyme, în timp ce era întins în pat și asculta muzica de la Cirque Fantastique, vocea maestrului din arenă, aplauzele și râsetele mulțimii. Gândurile îi zbureaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
alea? - Dacă așa se pune problema, atunci misiunea ta e să găsești unul care să vă placă amândurora. Îmi pare rău că sunt așa tranșant. Dar ți-am spus de la început că nu prea mă pricep să fiu delicat. Ea clătinase din cap. - Uite ce e, Lincoln, chiar și dacă aș decide să fac asta, tu știi câți oameni ar da orice pentru un post la Cirque Fantastique? Primesc o sută de CV-uri în fiecare săptămână. În cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
chiar nu văd cum ar fi putut să iasă mai bine. Expresia de pe chipul tău a fost extraordinară. A contribuit mult la credibilitatea întregului număr. - Și Balzac? întrebă Sachs. Nu îl cunoștea pe Weir? Chiar nu a fost implicat? Rhyme clătină din cap înspre Kara. - Ficțiune în stare pură. Am scris noi scenariul, amândoi. Sachs o privi pe tânără. - Prima dată te lași înjunghiată mortal când am eu grijă de tine. Apoi devii suspectă de crimă, spuse polițista oftând exasperată. Asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Ramos împotriva ei. - Când? întrebă Sachs. - Păi, acum, răspunsese femeia. Sachs închise și, privindu-l pe Rhyme și zâmbindu-i cu buzele strânse, îi spuse: - Asta e. Tre’ să plec. Se priviră în ochi preț de o clipă. Apoi Rhyme clătină din cap pe când ea se îndrepta către ușă. O jumătate de oră mai târziu, se afla în biroul căpitanului Gerald Marlow, așezată în fața acestuia, care citea unul dintre dosarele sale omniprezente, cu coperți de carton. - Numai o clipă, agent. Continuă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Îmi pare rău. Suspendată timp de un an, se gândi ea cu disperare. Se gândea la ceva de genul trei luni, în cel mai rău caz. - Asta e tot ce am putut să fac. Un an. Insigna, am spus. Marlow clătină din cap. Îmi pare rău că te zoresc. Am o altă întâlnire în câteva momente. Întâlnirile astea mă scot din minți. Asta are legătură cu o asigurare. Publicul e de părere că nu facem decât să prindem infractori. Sau, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

cincisprezece minute, bine? Dar nu mă asculta. Bătea din creion fără să se gândească, în ritm cu muzica, studiind cărțile din fața lui. L-am privit o secundă, apoi m-am întors să plec. —Mamă? — Da? —Nimic. E-n regulă. Am clătinat scurt din cap și l-am lăsat în pace. În drum înapoi spre bucătărie m-am oprit în fața dormitorului meu. Nu mă simțeam bine - schimbul de replici tăioase cu Charlie și teama de a-l vedea pe Ben atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
din Marylebone și tocmai se alăturase biroului, în calitate de junior. Avea unde sta, dar în cea mai mare parte a timpului venea să locuiască la noi. Din cauza mâncării făcute de mama, așa spunea, iar ea se umfla de mândrie, și tata clătina din cap cu o disperare prefăcută, bombănind că e scos de la masă și din casă. De fapt, chiar le plăcea, neavând un fiu al lor, iar lui Charlie și mie ne convenea de minune să fie tratat ca un fiu-surogat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
ce vorbește și a mă înfățișa din nou sub imaginea-clișeu a unui judecător („Ia spune-mi, avocat învățat, ce anume este acest CUPUG?“). —Poftim? —L-am luat de la QVC. —Aha! Nu că aș fi fost mai luminat, desigur, dar am clătinat scurt din cap în semn de aprobare. În mod clar, a lua un inel „de la QVC“ era un lucru pozitiv - în orice caz, nu era ceva de care să îi fie rușine -, astfel că o apreciere a înțelepciunii sale nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
la ce naiba se referă sau de ce dracu’ e la mine-n cameră. Așa că i-am zis. L-am întrebat de ce m-a trezit și la ce se referea, apoi el s-a așezat pe pat și a oftat și a clătinat din cap. Toată chestia a fost tare ciudată, să știi. M-am întrebat dacă murise cineva. Buni sau cineva. Îmi pare rău, Ben, mi-a zis, și cu asta situația a devenit și mai ciudată, fiindcă nu-mi folosește niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]