5,358 matches
-
și conținut, unicat în felul lui, în Ța ra Românească, nu ne rămâne decât să aplaudăm și să așteptăm ce va urma, cu 272 emoție și mândrie moldovenească...” completa dr. Ion Hurjui, Iași. Pe aceeași linie, acad. Al. Zub, Iași, conchidea: ... „ Asemenea inițiative sunt demne de toată lauda, fiindcă ele continuă o tradiție culturală a locului, oferind în același timp temeiuri de mai bună înțelegere a fenomenului r omânesc.” * Ștefan cel Mare la Bârlad Trei atestări în documentele de cancelarie 1460
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în general, serialele produse în anii ’90 conțin tot mai multă violență (Jeffrey Cole, director, The UCLA Television Violence Monitoring Report, UCLA, septembrie 1995, apud, op. cit., pp. 54-55), acesta fiind și cazul multor programe difuzate de televiziunile din România. Studiile conchid că violența din televiziune este un factor de risc serios pentru creșterea comportamentelor violente ale tinerilor. Combinând analiza de conținut cu un studiu de psihosociologie a comportamentelor, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că minorii și tinerii expuși masiv la
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
motiv, susține M. Scheler, oriunde poate fi concretizat sau obiectivat un om, ne va scăpa înțelesul interior al persoanei, semnificația acesteia, întrucât ne vom centra observația numai asupra învelișului exterior, aparent obiectiv, al ființei umane. Pe aceste considerente se poate conchide că orice contact psihiatric cu omul poate fi posibil numai ca o „înțelegere” însoțită de impresia pe care o avem asupra fenomenelor morbide, atât ca înțelegere directă, cât și ca atitudine reflexivă asupra actelor sufletești ale bolnavului. Dar prin aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în mod direct, cu o dinamică proprie, strict individuală și personală pe care trebuie să o considerăm ca reprezentând „experiența sufletească interioară”, proprie și specifică fiecărei persoane, incomunicabilă și incomprehensibilă celorlalți. Pe baza celor de mai sus G.W. Allport conchide că personalitatea este „un construct”, ceva gândit, dar care nu există realmente. Ea este un „concept operațional” al psihologiei și al psihopatologiei. Pentru psihiatrie, ceea ce are importanță este bolnavul. În sfera antropologiei psihologice, interesul se deplasează asupra persoanei (M. de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fie o suferință subiectivă. Acest tip de manifestări pot fi în general recunoscute încă din perioada adolescenței, persistând în perioada adultă și accentuându-se către bătrânețe. Ele reprezintă trăsături de caracter permanente. În sensul celor de mai sus, se poate conchide faptul că trăsăturile de personalitate constituie tulburări de personalitate în cazul în care ele sunt rigide, inadaptabile și responsabile fie de o alterare semnificativă a funcționării sociale sau profesionale, fie de o suferință subiectivă. Modelele de personalități anormale în sfera
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și zona anormalității (A) par în cazul acesta a avea o poziție de „complementaritate” și nu una de opoziție, ele situându-se de o parte și de alta a stării de echilibru sau a „normalității ideale”. De aici se poate conchide că cele două curbe A și N sunt echivalente dar contrarii ca semnificație. Ambele apar ca „situații vitale”, egal posibile de „a fi” ale personalității umane. Mai mult chiar, ele, prin situația lor în raport cu „linia de echilibru a normalității ideale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor de comportament nu are nici un efect: nimeni din spital nu observă că acești pacienți n-au numic "anormal". Declarați "nebuni" de datele medicale, pentru medici și infirmiere este imposibil ca ei să fie oameni care se comportă "normal". Rosenhan conchide: "dacă putea părăsi spitalul, falsul bolnav era, fără îndoială, "în remisie", dar mental nu era încă sănătos și, din punctul de vedere al instituției psihiatrice, nici nu fusese. În felul acesta a fost construită o "realitate" umană evidentă." A pune
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
studiul logicii (= structurilor mentale) implicate într-o expunere și cu care se constituie sistemele deductive, adică teoriile logice. Ca atare, cu ajutorul limbii se realizează procesul logic (= gîndirea), studiul procesului logic (= logica) și structurarea teoriilor despre procesele logice (= metalogica). Se poate conchide de aici că participarea limbii la constituirea proceselor logice coincide cu participarea logicului la funcționarea obișnuită a limbii, căci, dacă este adevărat că orice gîndire logică se realizează cu ajutorul unei limbi, la fel de adevărat este că orice limbă nu poate exista
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cea a substantivului, urmează apoi, în ordine, cea a adjectivului, a verbului, a adverbului și, în mai mică măsură, cea a elementelor de relație și a interjecției. Sînt rezistente la schimbări clasa articolului, numeralului și pronumelui. De aici se poate conchide că elementele lexicale legate de desemnarea realităților, urmînd mobilitatea cunoașterii, suferă cele mai intense prefaceri, în vreme ce elementele destinate exclusiv realizării funcționării propriu-zise a limbii (ele fiind cu un grad de abstractizare mai ridicat) sînt foarte stabile. Se constată astfel o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
idee în legătură cu această trăire. Această idealitate a sentimentului imprimă reprezentării textului poetic sigiliul universalității și, prin urmare, trecerea dincolo de sfera ocazionalului și a individualului, astfel că se reprezintă împrejurări și tendințe generale, redate în exprimare indivi-duală330. De aici se poate conchide că "rostul omului în lume", vizat rațional prin filozofie, devine ideație potența-toare și idealitate rezultantă pentru trăirea poetică. Ca atare, deși trăit individual, prin potențare rațională și depășire a egoismului, sentimentul obține prin poezie o impersonalizare, care îl face să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu știa că tot în întuneric se afla. Îl intriga, îl dorea și îl ura. Dorea să își simtă tălpile plantate în pămăntul maro și umed nu pe această adiere albă și ușoara ce îl menținea într-o continuă plutire. Conchise că era ferecat între doua lumi și blestemat să fie un înger bastard. Gavriel era o mediocritate căt și o parte integrantă a cortului îngerilor bastarzi. Dar cine sunt ei? Îngeri bastarzi? Sunt copii tăi, mama și tata, ce citesc
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
discordiei. Impresionat de neobișnuita putere de expresie, de fiorul liric al versurilor și remarcând registrul celui care oficiază și transformă în ritual cântecul de vârstă, de iubire, împrumutându-i o remarcabilă varietate de tonuri (de la delicatețe până la înverșunare), Nicolae Manolescu conchidea fără echivoc că I. este un poet excepțional. În schimb, aceleași „măști” (a descântecului, de joc, de dublu, de îndrăgostit, de tânăr, de jale, de împrumut, de amânare) îi păreau lui Mircea Iorgulescu create „dintr-o perspectivă convențională și livrescă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287632_a_288961]
-
Din păcate pentru delegația coordonată de Dan Grecu, românii au trecut de puțin pe lângă aur atât în finala pe echipe, unde s-a resimțit absența liderului Marian Drăgulescu, dar și în cea de la sol [...] ("Ziua", 12.V.2008). 6. Putem conchide, sintetizând cele de mai sus, că limbajul mediatic preferă conversia structurilor copulative neutrale (simțite ca "plate", neaducătoare de rating) către construcții marcate pragmasemantic, de două tipuri: disjunctive (care dinamizează discursul prin atragerea destinatarului într-o colaborare fictivă cu emițătorul în
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
al Domnului, care se află în această lume doar într-un simplu popas în drumul către lumea de dincolo. Renașterea opune omul uman, omului inuman al Evului Mediu. În marxism esența omului este identificată cu totalitatea relațiilor sociale, prin umanism, conchide M. Heidegger se înțelege în general strădania ca omul să devină liber pentru omenescul lui, și să-și afle în aceasta demnitatea; atunci umanismul este diferit în funcție de concepția despre libertatea și natura omului. În cadrul diverselor doctrine politice utopice: socialiste, comuniste
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
și proiectelor lor intelectuale, apoi cu Wittgenstein lucrurile stau altfel. Lui nu i se poate aplica schema uzitată, cea de a înregistra descoperirea vocației și cultivarea ei sistematică, emergența proiectului unei opere și înfăptuirea lui pas cu pas, pentru a conchide că opera vorbește de la sine, că ea ne spune singură totul. Altfel spus, nu ambiția intelectuală, dorința de a lăsa în urma lui o operă l-au determinat pe Wittgenstein să scrie, ci, în primul rând, nevoia de a obține clarificări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
este însă la Wittgenstein limbajul. Iar acest examen se sprijină pe o înțelegere a logicii și a științelor formale care este fundamental diferită de tot ceea ce i-a fost accesibil lui Kant.“ 134 GÂNDITORUL SINGURATIC Nu trebuie să ne închipuim - conchide McGuiness - că amândoi ar fi ajuns, pe căi diferite, la același țel; „căci țelul este calea pe care se ajunge la el, nu formularea de care ne folosim în cele din urmă pentru a-l enunța“23. Pentru a trasa
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
bine formată dacă: * observăm cu acuratețe cuvintele și comportamentul altei persoane; * evităm să ajungem direct la concluzii despre altă persoană; * formulăm cu grijă judecăți despre acea persoană; * dăm un răspuns potrivit la ce a spus interlocutorul nostru. Este momentul să conchidem demersul despre abilitățile sociale ale comunicării cu sublinierea că ele sunt strâns legate unele de altele. Un singur exemplu: dacă cineva arată că îl ascultă pe celălalt, atunci obligatoriu el trebuie să îi ofere persoanei respective și feedback-ul necesar
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
masă este un proces cu sens unic, care are putere și influență. Este clar că avem de-a face cu o putere încă neegalată în istoria umanității iar influența și efectele acestei puteri nu pot fi cuantificate cu ușurință. Putem conchide că ne aflăm într-adevăr într-o societate a comunicării de masă. Acest lucru înseamnă că folosim variate tipuri și mijloace de comunicare în moduri din cele mai diferite pentru conducerea activităților de muncă, în afaceri sau în timpul liber. De
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
sale (...) bogată în ambiguități, care zădărnicește orice concluzie și care o face să trăiască prin ea însăși” (S.B.) Dacă ne simțim la adăpost printre ruinele / scrierile cioraniene - cum îl flata Beckett - dacă ne oglindesc și fraternizăm cu ele, vom putea conchide sincer, că nu ne putem „descurca” în absența unui maestru al pharmakonului!
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
fi reconstituite. Iată știința, de pe acum sublimată în artă, a autorului: el insuflă viață secolelor duse, demonstrând că însemnătatea lor este însemnătatea istoriei înseși. Sinceritatea pe care am mai spus-o o cere o astfel de temă mă motivează să conchid că pasiunea de intelectual autentic face din domnul profesor Bichicean un intelectual "pe cale de dispariție". Metaforic sau nu, dar cu absolută semnificație valorică, gândul meu este scris într-un timp de mare criză. Un timp, și acesta, istoric, se înțelege
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o profesie: fie să trăiești "pentru" politică, fie să trăiești "din" politică. Cele două poziții nu sînt obligatoriu antagoniste, ele se pot manifesta și în concomitență în plan spiritual, dar nu rareori și în plan material. "Cine trăiește pentru politică, conchide Max Weber, își face din ea, în sensul cel mai adînc al cuvîntului, un scop în viață, fie din pura plăcere de a poseda puterea pe care o exercită, fie pentru că exercitarea puterii face să-i crească echilibrul interior și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
în ceea ce privește politica internă, cât și comportamentul lor pe arena internațională. Concurența între actorii nestatali în particular, cei transnaționali și statele-națiuni nu trebuie privită în termeni exclusiv conflictuali. Această perspectivă este caracteristică mai degrabă teoriilor statocentrice, care, analizând cazurile de conflict, conchid, invariabil, că influența actorilor nestatali este limitată. Încă de la începutul anilor '70, Joseph Nye și Robert Keohane sugerau că întrebările de tipul Cine câștigă duelurile dintre state și actorii transnaționali? sunt insuficiente. Într-o analiză care să țină cont de
RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
a populației americane și net superioară celei a japonezilor rămași În țara de origine. Să amintim și lucrările Dr. Kousmine, care, pentru prima dată, a studiat cauzele apariției bolii și care, după douăzeci de ani de cercetări asupra subiectului, a conchis că producerea cancerului corespunde „unei reacții normale a organismului plasat În condiții anormale, În principal din cauze ce țin de alimentație sau de mediu”. Potrivit acestei autoare, de la al doilea război mondial Încoace, modurile noastre de alimentație s-au modificat
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
Astăzi, epidemiologii au reușit să demonstreze statistic ceea ce se știa empiric: majoritatea bolilor degenerative și metabolice care predomină la occidentali sunt legate sau asociate cu factori alimentari. Dr. Kousmine, cea dintâi care a studiat efectele alimentației asupra riscurilor de cancer, conchide că această boală nu este concepută la Întâmplare de organism, ci ca o apărare a sa de atacul factorilor toxiinfecțioși. Un cancer ar fi deci un proces de apărare și ar rezulta dintr-un dezechilibru imunitar, dezechilibru cauzat În principal
[Corola-publishinghouse/Science/1861_a_3186]
-
de peste Prut lătrăilor naționalismului ceaușist. Ba, mai mult, românii de acasă au mai și strâmbat din nas la mezalianța pe care tot ei o provocaseră. Auzeam, în ultima vreme, comentariile iresponsabile ale unor scriitori și jurnaliști din România "europeană" care conchideau, scârbiți, că basarabenii își merită soarta din moment ce l-au votat pe Voronin ceea ce îmi aducea aminte cum eu (care nu l-am votat niciodată pe Iliescu, ba, dimpotrivă!, am activat public împotriva regimului lui) a trebuit să înghit, ani la
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]