10,108 matches
-
preoți. Va arunca institutul în aer deschizîndu-l către ceruri. — Nu cred că ajută să le spui ceva oamenilor, zise Lanark. Și dacă lucrezi aici de atîția ani, nu cred că ți se pare mai rău ca înainte. — Greșești. Pe toate coridoarele astea se aud tot mai intens zvonurile unei imperioase dorințe de putere, și în spatele lor un sunet asemeni răsuflării unei fiare flămînde. Te asigur că institutul se pregătește să înghită o lume. Nu încerc să te sperii. Lanark era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă fuseseră și înainte. încercă să apuce mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în camera mea. O să-ți placă, am decorat-o singură. în timp ce îl conducea de-a lungul etajului, încercă să nu-și imagineze ce s-ar întîmpla dacă s-ar prăbuși toată mașinăria aceea uriașă. Din această sală nu pornea nici un coridor. Ușile liftului aveau uși mai mici între ele, iar ea șopti în fața uneia: „Sînt acasă“, iar ușa se deschise spre interior. Camera era un cub, iar pereții, tavanul și podeaua erau panouri de oglindă. în mijloc, patul dublu era acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de-o baie. — Poți sta în picioare, dragă? Așază-te pe targă și o să te ducem într-un salon superb și singuratic. — Profesorul e supărat pe tine, Sprîncenatule. Zice că ai sabotat proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mărturisească un asemenea lucru, dar uneori nu îmi pasă atît de cei pe care îi mănîncă institutul, cît de plantele, animalele și aerul curat pe care le distruge. în coșmarurile mele văd o lume unde nu mai exisită nimic în afară de coridoarele noastre, iar toți sînt membri ai personalului. Mîncăm viermi crescuți în sticle. între mese cîntăm Pastorala lui Beethoven ore în șir, cu Ozenfant pe post de dirijor, în timp ce ecranele ne arată filme vechi color cu adolescenți goi dansînd printre flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
copaci, cîmpii și căsuțe se întindeau ca niște bucăți sfărîmate ale uscatului din jur, și în depărtare se înălțau capul și umerii lui Ben Lomond. Cîmpiile făceau loc mărăcinișurilor, iar insulele deveneau mici și stîncoase. Lacul se transformă într-un coridor de apă între munții cu pante înalte, iar drumul șerpuia printre copacii și bolovanii de la picioarele lor. Autobuzul era plin de lume care mergea să-și petreacă vacanța în nord. Alpiniștii stăteau în spate, cîntînd cîntece de munte fără perdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unori birouri. O tînără drăguță, măruntă și îngrijită intră în încăpere și zise: — Domnul Thaw? Vreți să mă urmați, vă rog? Merse în urma ei, traversînd holul gol, și urcă niște trepte metalice largi. Ea o luă înainte în grabă, pe coridoare de sticlă și metal vopsit în crem, zîmbind cu capul plecat, de parcă i-ar fi împărtășit sînului ei delicat un secret, și-l lăsă la o ușă pe care scria SALĂ DE AȘTEPTARE. înăuntru erau patru bărbați în jurul unei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
repezit. Thaw se așeză pe un scaun confortabil și spuse: — Desigur. Vă rog, continuați. Eu aștept doar. Atunci, ați dori să așteptați afară? îl invită bărbatul cel iute, ridicîndu-se și deschizînd ușa. Thaw se așeză pe canapeaua lipită de zidul coridorului, simțindu-se jignit. Se gîndi că oamenii dinăuntru erau capitaliști care pun ceva la cale. Etajul fabricii era împărțit în birouri separate prin paravane de sticlă care se sprijineau pe ziduri metalice. Sticla era vălurită, așa că nu vedeai prin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alamă îl conducea la etaj, aerul de calm scolastic și atenție politicoasă îi făcu spiritul să se simtă mai ușor. Poate că n-ar fi rău să lucreze într-un asemenea loc. Fu însoțit pînă la o ușă de la capătul coridorului pavat cu dale pătrate de marmură și tavan jos, boltit. încăperea din spatele ușii avea un covor gros, o vază cu flori pe șemineul din marmură și alta pe un birou aflat lîngă fereastră. Un bătrînel mărunt citea un document la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ce îți place să faci cel mai mult. — Așa deci. Să gust puțin din viața aia înainte de a renunța la ea pentru totdeauna. Nu, mulțumesc. — Duncan, înscrie-te la cursurile serale. Nu, mulțumesc. în seara aceea așteptă într-unul din coridoarele școlii de artă, lîngă biroul de înscrieri, stînd la coadă cu alți solicitanți. Cînd îi veni rîndul, intră într-o încăpere spațioasă și o porni spre un birou aflat în capătul celălalt, remarcînd obiectele picturale și statuare înșirate pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întîlnim. O să păstrez lucrările astea, dacă-mi dai voie. Vreau să i le arăt directorului. Thaw închise ușa în urma lui. Intrase în clădire într-o stare de epuizare și, pe parcursul interviului, își menținuse o atitudine vlăguită, aproape apatică. Acum fixa coridorul de afară cu un interes speculativ înfierbîntat. Era străjuit de statui albe, ca de sare, înfățișînd nobili renascentiști și de nuduri ciobite de zei și zeițe. O ușă aflată printre toate acestea se deschise și un mic grup dezodonat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
transpus pentru a mai aștepta tramvaiul, merse pe jos spre casă pe un traseu care trecea prin Sauchiehall Street, Cathedral Square și pe malul canalului. Se imagina la școala de artă, artist respectat printre artiști: important, admirat, dorit. Intra pe coridoare cu fete stilate care se opreau din conversații petrecîndu-l cu privirea și șușotind cu mîinile la gură. El se prefăcea că nu observă, dar dacă se întîmpla s-o privească pe una din ele, ea se înroșea sau devenea palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir de cuvinte: curat neguros auster riguros implacabil. Uneori murmura aceste vorbe de parcă erau o melodie care-i dicta mișcările trupului. Cînd mergea pe stradă sau pe coridoare, picioarele loveau pămîntul cu o forță și regularitate neobișnuite. Toate sunetele, chiar și cuvintele rostite în apropiere păreau amuțite de un perete de sticlă. Oamenii de cealaltă parte a sticlei păreau clar definiți și mai mult decît ciudați. Se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
era una de egalitate. Și-i imagină pe prietenii ei bătîndu-și joc de expresia lui pierdută cînd dansase cu ea. Ea o să rîdă și-o să zică: „E doar un copil!“. Căută un loc în care să se ascundă. Din toate coridoarele întunecate veneau șoapte intime, așa că deschise o ușă care dădea în balconul sălii de dans, un spațiu îngust în care se depozitau scaune. Acolo era un bărbat prăbușit, cu brațele pe balustradă și capul pe brațe. Era Drummond. Thaw nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se încălzea la gîndul că o va vedea curînd. Cînd, în aceste clipe, îi veneau în minte cuvinte ecocate de amintirea lui Marjory, le orchestra în fraze. Scria poeme și i le strecura în mînă cînd se întîlneau pe coridoarele școlii. începuse să se pieptene, să se spele pe dinți și să-și lustruiască pantofii; își schimba lenjeria de corp de două ori pe săptămînă și îspre supărarea domnului Thaw, care spăla rufele), cămășile de patru ori pe săptămînă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în cele din urmă. Se dădu jos la școala de artă și urcă încet spre clădirea denumită „muzeu“, unde mai mulți studenți stăteau și scriau la mese. Completă formularul de înscriere în ultimul an și se duse cu el pe coridor, remarcînd că pereții cu lambriuri închise la culoare, zeii din ghips alb și fetele în pantaloni strîmți nu mai păreau să aibă o consistență atît de incitantă, ci erau de-a dreptul lipsiți de profunzime, ca fotografia unei străzi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ori, ceea ce-l scutea de așa ceva două-trei zile după aceea. Cînd făcea o pauză să asculte, sunetele obișnuite veneau de la mașini și de la tictic-tictic-ul ceasului din turn. Uneori ajungeau pînă la el sunete de la un furnicar de încăperi, bucătării și coridoare din spatele clădirii, iar în jurul prînzului, în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în față; era urmat de tehnicieni care trăgeau după ei cilindri și un aparat. Se duseră cu toții după paravanele din colț și nu se auzi nimic, în afară de niște fraze șuierătoare spuse pe un ton scăzut, care păreau să vină dinspre coridoare. — ... conceputul concepînd în plină concepție... —......Milton cel lipsit de glorie, Cromwell cel fără de prihană...... — De ce lipsit de glorie? De ce fără prihană? — A venit goală. Asta a ajutat-o. Munro veni și se opri la capătul patului, privindu-i cu gravitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se închiseră. CAPITOLUL 32. Coridoarele consiliului Se aflau într-o cameră circulară, lambrisată, cu tavanul jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-a lungul peretelui și un stîlp de mahon din centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lumina zilei. Podeaua era din marmură colorată cu incrustații geometrice. Avea o lățime de aproape patru sute de metri, dar dacă privirea ți se ridica spre tavan, lărgimea părea nesemnificativă. Era o sală în formă de octogon, unde se intersectau opt coridoare sub un dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coridoare sub un dom, iar cînd te uitai spre ele, totul semăna cu un palat renascentist. La început, locul părea pustiu, dar cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de culoarea chihlimbarului peste șolduri, ținîndu-și bărbia ridicată și fața visătoare. Simțindu-se exclus, mai aruncă o privire împrejur. Pe podea mai erau cîteva bănci tapițate cu piele roșie, iar Munro stătea pe cea de lîngă el, privind concentrat pe coridor și ținîndu-și bastonul și mapa pe genunchi. în spate, la o oarecare distanță, se afla un tron medieval din lemn pus pe o platformă cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde Moboddo, ca o păpușă în verde și stacojiu, primea cu grație o hîrtie de la conducătorul delegației pigmeilor. Munro își înșurubă măciulia și le făcu semn lui Lanark și Rima să-l urmeze în direcția opusă. Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în direcția opusă. Dincolo de holul din nord, coridorul era traversat de un paravan din fier forjat cu o înălțime de trei metri. Poarta din mijloc era păzită de un polițist care-l salută pe Munro cînd acesta trecu împreună cu ei. Coridorul deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l ducă pe-al ei, l-ar fi făcut să simtă că are un aliat, dar ea trecea pe coridor ca o lebedă pe ape. Chiar Munro părea un servitor care-i făcea loc, iar Lanark avea impresia că ar fi nepoliticos dacă nu și-ar fi tîrșit picioarele ca un hamal. După alte douăzeci de minute, au ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]